Cati dintre voi ati fost la un bal mascat?

Eu visez de cand eram mica sa merg la un bal mascat, toata lumea sa fie costumata si cu masca si… sa fie un moment la 12.00 cand toata lumea isi dezvaluie identitatea. Am ajuns la primul meu bal mascat in Austria si a fost organizat in orasul lui Mozart, in cinstea lui Mozart, la Mozarteum, universitatea dedicata lui.

Stiam ca lumea de la bal va avea costume de secol XVIII si rochii cu crinoline, dar imi era clar ca nu pot sa inchiriez asa ceva in scurt timp (am ajuns doar cu 2 ore inainte de bal).

“De ce iti place sa calatoresti?” Asa a inceput discutia cu Andrei, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata unui ceainic aburind. “Cum adica de ce imi place? Imi place pur si simplu. Ma face sa ma simt bine, ma ajuta sa aflu multe lucruri despre culturi diferite, imi hraneste curiozitatea. Sunt o mie de motive..” am spus pe un ton destul de contrariat, aproape revoltat. Iar mintea mea a continuat sa rumege ideea in fundalul discutiei care s-a prelungit timp de cateva minute bune.

Orice raspuns ii dadeam, el repeta ca o moara stricata “De ce?”, “De ce?”, “De ce?”. Si o luam de la capat, explicandu-i in alt si alt fel placerea mea de a calatori.

I-am povestit cum nu prea mi-au placut la scoala geografia si istoria si, calatorind, imi completez lacunele intr-un mod foarte aplicat si placut.

I-am spus ca e o modalitate de a-mi goli mintea de toate grijile zilnice si de a acumula energie pentru activitatile viitoare. Unele dintre cele mai bune idei pe care le-am avut pana acum s-au nascut in timpul unei calatorii.

I-am mai explicat ca, pe drum fiind, intalnesc oameni necunoscuti de la care am, de cele mai multe ori, cate ceva de invatat.

Nu stiu cati dintre voi il cunoasteti pe Andrei asa ca va spun eu ca pana nu ajunge acolo unde vrea el, nu se lasa. Asa ca, dupa toate incercarile mele din ce in ce mai disperate de a-i explica, aud un fel de “De ce?” formulat altfel: “Bine, dar ce nevoie te impinge iar si iar pe drum?”.

Si, in sfarsit, mi s-a aprins beculetul.

Populatia guanches credea ca inauntrul sau traieste un demon rau, pe nume Guayota, asa ca i-au spus Echeyde = infern. Astazi este cunoscut ca vulcanul Teide si, cu cei 3718 metri ai sai, este cel mai inalt varf din Spania.

De cum am aflat ca o sa merg in Tenerife mi-am propus sa ajung acolo, in varf, insa ce nu mi-am imaginat a fost ca drumul pana la telecabina care m-a purtat pana la 3555 de metri va fi mai impresionant decat ascensiunea in sine.

Dupa ce am vazut lava de toate culorile si vegetatia care cu greu isi face loc printre rocile vulcanice, dupa ce am simtit cum e sa mergi prin nori si sa ajungi deasupra lor, telecabina care se legana din cand in cand parea o joaca de copil.

Despre ascensiune o sa va povestesc alta data. Acum va las in compania unor poze facute pe drumul inspre Pico del Teide. Priviti-le si ganditi-va ca, in realitate, acele peisaje imortalizate sunt cel putin de doua ori mai frumoase si mai expresive.

Muzeul Iulia Hasdeu / “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons”
De fiecare data cand aud de Muzeul Iulia Hasdeu ma trece un fior pe sira spinarii. Nu pot sa uit atmosfera din interior. Predominau culorile inchise, lumina isi facea cu greu loc acolo, iar daca iti ridicai privirea vedeai o statuie aurita, la scara naturala, a lui Iisus. Lasand asta la o parte, am fost fascinata de povestea fetitei si m-as intoarce cu drag in Campina sa mai fac o vizita casei memoriale.

Vitosa Sofia Bulgaria
In ultima perioada, pe blogul Diei am vazut numai poze din Bulgaria. Mi-au placut, dar parca de data asta s-a intrecut pe sine. Am zabovit cateva minute bune admirand fotografiile din Parcul National Vitosa.

„Dia de los Difuntos”
Pe cand era in Ecuador si ne mai spunea ce face si ce vede, Tudor a pomenit de “Ziua mortilor”. Nu mai auzisem de aceasta sarbatoare pana atunci, iar putinele poze postate la el pe blog mi-au starnit curiozitatea. Mai multe va las pe voi sa descoperiti

by Ionut Tarcea

In Paris ori te indragostesti ori te duci indragostit.

Pentru mine calatoriile sunt ca mersul la scoala, pentru ca inainte sa plec la drum, imi fac intodeauna temele de acasa. Imi place la nebunie sa petrec ore in sir cautand sa cunosc cat mai multe despre locurile in care ma vor duce pasii. Asa se face ca inainte de a-mi face bagajul pentru cele 5 zile petrecute in Orasul Etern acum un an, aveam deja bine pus la punct un bagaj mult mai important, care care m-a facut sa inteleg cu adevarat povestea Romei. Din valiza mea am extras pentru voi cateva dintre curiozitatile care m-au fascinat atunci cand am inceput sa descopar Roma:

In ianuarie 2007, un arheolog a anuntat ca e posibil sa fi gasit faimoasa pestera Lupercal (in care gemenii Romulus si Remus au fost alaptati de lupoaica), la 16 m sub resedinta lui Augustus, Domus Livia, de pe Dealul Palatin.

Cand nu calatorim, visam la locurile in care vrem sa ajungem. Fiind vorba de vise si imaginatie, cartile sunt acele vehicule miraculoase care ne plimba prin spatiu si timp. Cu puterea lor magica ne poarta departe, oriunde. Cu descrieri amanuntite ne fac sa simtim, sa auzim, sa vedem cum e acolo.

Istoria Salzburgului este legata cu fire invizibile de “aurul alb” al vremurilor de demult, sarea. Noua ni se pare greu de crezut ca sarea ar putea juca un rol crucial in cresterea economica, dar Salzburgul si fortareata inaltata de arhiepiscopi stau marturie pentru acest lucru.

Pe raul Salzach se transporta sarea si in vremurile de restriste se pastra in camere speciale in fortareata. Fortareata se numeste Festung Hohensalzburg, adica Fortareata de mai Sus de Salzburg si constructia ei a inceput in 1077. A fost extinsa si modificata pe parcursul a aproape 500 de ani de catre arhiepiscopii diocezei Salzburg. A fost construita pentru aparare si nu a fost niciodata ocupata prin forta, dar nu s-au lasat asteptate nici imbunatatirile legate de confort. M-au impresionat camerele palatului:

De ceva vreme, in Verde Cafe, se organizeaza niste seri tare faine cu povesti de calatorii si inka delicioasa (sau orice altceva vreti voi sa beti de acolo).

Rand pe rand, calatori temerari au povestit despre Indonezia, China, Peru si India. Acum a venit randul lui Cezar sa depene amintiri din Coreea de Nord.

“Deci, joi, 4 februarie, la ora 19:30 vom calatori in Coreea de Nord, o tara misterioasa, inchisa, dar care poate fi deschisa. Sincer, este una dintre cele mai fascinante calatorii pe care le-am facut vreodata si sper s-o repet. Dar pana atunci, va invit la Verde Cafe pe Strada Domnita Ruxandra nr. 15, pe undeva intre Str. Mihai Eminescu si Bulevardul Stefan cel Mare.”

Eu merg si sper sa ma intalnesc cu cat mai multi dintre voi

Daca vrei sa vizitezi Parisul in cateva zile, probabil o sa iti doresti sa vezi Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Mona Lisa, Champs Elysees, etc Stop. Daca tot ai un timp scurt la dispozitie, de ce sa vezi ceva ce cunosti foarte bine din poze sau documentare? De ce sa urmezi orbeste turmele de turisti care haituiesc tot ce e in ghid? Desigur, isi merita pe deplin celebritatea toate obiectivele turistice din Paris si nu incerc sa le contest valoarea. Poate, insa, nu ar trebui sa ne dorim sa le vedem doar ca sa le bifam undeva. Incerc sa propun cateva alternative la traseul conventional, cateva idei pentru un Paris trait mai autentic.