imaginea utilizatorului Paula

Milano: Ce sa faci in doua zile, regretand ca nu stai trei (II)

În a doua zi prin Milano vă port pe la Santa Maria delle Grazie, în zona Conciliazione, cu tramvaiul vechi spre Porta Genova și cătinel spre Dom. Sunteți gata?

Plecați dimineața, tot de la Dom. Știu, e greu să vă dezlipiți de Piața Domului, dar promit că reveniți mai pe seară.

Milano

Pentru început, o luați tot pe Via Mercanti ca în ziua precedentă, dar când ajungeți în Largo Cordusio, în loc să continuați tot înainte spre Castello Sforzesco, o cotiți la stânga, pe Via Meravigli. Via Meravigli nu începe prea spectaculos, dar nu disperați, căci în maximum cinsprezece minute se schimbă în Corso Magenta.

Prima oprire - Pasticceria Marchesi

Una dintre primele clădiri de pe Corso Magenta, pe stânga, este Pasticceria Marchesi, o patiserie fondată în 1824. Cum tot e dimineață și voi nu v-ați băut cafeaua, propun să intrați puțin aici.

Rețetele sunt din 1824, personalul și clienții sunt tot din categoria vintage, așa că e locul perfect să degustați o prăjitură cum se făcea într-o vreme la Milano, și să beți un espresso la bar. În picioare, bineînțeles.

Odată ieșiți din patiserie, luați-o înainte pe Corso Magenta, și, peste nu mai mult de două minute, ajungeți la biserica San Maurizio, pe care vă sfătuiesc să nu o săriți.

A doua oprire - San Maurizio al Monastero Maggiore

Biserica San Maurizio are o pictură superbă pe dinăuntru, care pare să dateze din Renaștere. A fost restaurată recent (de fapt o parte din biserică este încă în curs de renovare) și, în opinia mea subiectivă, e cea mai frumoasă biserică din Milano, după Dom. Nu degeaba a fost supranumită Capela Sixtină a Lombardiei.

Atunci când intrați, prima incintă pare mică, dar atenție la capelele din stânga. Într-una din ele este o portiță care dă în spatele altarului, în corul bisericii.

Milano

Milano

După San Maurizio, continuați-vă plimbarea pe Corso Magenta, până la următoarea intersecție importantă, în care strada se intersectează cu via Giosue Carducci.

Milano
Luați-o la stânga pe Carducci, o stradă animată cu palate impozante, până la stația de metrou Sant’Ambrogio. Pe stânga, veți avea complexul bisericesc Sant’Ambrogio.

A treia oprire - Sant’Ambrogio

Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, e unul dintre personajele emblematice ale capitalei lombarde și totodată patronul orașului. Biserica Sant’Ambrogio a fost ridicată chiar de acesta, între anii 379-386, dar reconstruită ulterior, în secolul XII, în stil romanic.

Milano

Intrați înăuntru, pentru a vedea un exemplu de artă romanică de calitate, apoi ieșiți, pentru că vă mai așteaptă câteva biserici pe ziua de azi.

Faceți cale întoarsă pe Via Carducci, până la punctul de unde v-ați abătut de pe Corso Magenta, și reveniți pe Corso Magenta. După câteva minute de mers, după ce pe partea stângă ați lăsat în urma voastră Palazzo delle Stelline, pe dreapta se ivește Santa Maria delle Grazie.

A patra oprire - Santa Maria delle Grazie / Cina cea de taină

Milano

La Santa Maria delle Grazie nu are rost să intrați decât dacă aveți bilet la Cina cea de Taină, vestita frescă a lui Leonardo da Vinci. Să nu vă faceți iluzii că puteți cumpăra biletele pe loc. Din motive de restricționare a numărului de vizitatori, acestea se vând exclusiv cu rezervare, și rezervarea trebuie făcută cu câteva luni înainte.

Chiar dacă nu ați avut inspirația de a vă cumpăra bilet la Cina cea de taină (sau ați aflat prea târziu că e necesară rezervarea), merită să ajungeți până în zona asta a Milanului. Luați-o la dreapta pe Via Ruffini și admirați palatele care servesc drept locuință milanezilor (foarte) înstăriți.

Ridicați-vă privirile sus, la arbuștii deși care cresc pe acoperișuri, nu vă sfiiți nici să băgați nasul în curțile interioare (de după gard, vreau să zic), sunt printre cele mai fermecătoare locuri din Milano.

Milano
Milano

Luați-o la dreapta când ajungeți la Via XX Settembre, apoi tot înainte, iar la intersecția dintre Via XX Settembre și Via Vincenzo Monti opriți-vă.

Veți lua tramvaiul.

A cincea... experiență - Tramvaiul vechi

Nu pot să-i zic a cincea oprire, pentru că nu e o “oprire”. Tramvaiul vechi din Milano este un obiectiv în sine, și merită o călătorie cu el.

Primul prototip de tramvai milanez a fost proiectat în 1927, iar între 1928-1930 au fost construite 500 de garnituri. Puține au supraviețuit, însă, bombardamentelor din cel de-al Doiea Război Mondial, și și mai puține sunt funcționale în zilele noastre.

Milano

Actualmente, în Milano circulă tramvaie din trei generații. Cele istorice se găsesc doar pe câteva rute.

De la Via XX Settembre colț cu Vincenzo Monti, deci, veți lua tramvaiul nr. 1, în direcția Greco. Pentru bilete, eu vă sfătuiesc să aveți o cartelă de o zi. (Mai multe detalii în articolul de săptămâna trecută)

Interiorul tramvaiului e de lemn. Observați și lustrele de pe tavan. :P

Milano

Coborâți la Corso Sempione, stația via Canova (sau oricare stație de pe Corso Sempione), imediat după parco Sempione. De acolo, pentru întoarcere așteptați tramvaiul 19 (tot vechi), în direcția Porta Genova.

Încă un lucru: în tramvaiul vechi, scuipatul e oprit. :) O plăcuță metalică plasată strategic deasupra gemurilor interzice explicit acest lucru. Niciodată nu am înțeles dacă se referă la scuipatul pe sticla geamului, sau la cel de pe geamul deschis pe căștile motocicliștilor din trafic. Dacă vă macină și pe voi curiozitatea, puteți să le încercați pe amândouă și să vedeți când luați amendă.

Milano

Din numărul 19 coborâți la capătul de linie - Porta Genova.

A șasea oprire - prânz la Navigli

De la Porta Genova o luați pe Via Casale, stradă care dă chiar în Naviglio Grande. Navigli sunt niște canale care încearcă să mimeze pitorescul. Nu v-aș trimite aici dacă nu ar fi una dintre cele mai bune zone din oraș în care să mâncați la un preț decent.

De-a lungul canalelor găsiți o mulțime de restaurante și, după umblătura la care v-am supus, ar fi timpul să luați prânzul.

Odată sculați de la masă, îndreptați-vă spre Porta Ticinese, prin Piazzale XXIV Maggio și pe Corso di Porta Ticinese.

La un moment dat, pe dreapta veți vedea biserica Sant’Eustorgio, în același stil romanic. Având în vedere că ați intrat deja în trei biserici în dimineața asta, las această oprire ca opțională.

A șaptea oprire - Colonne di San Lorenzo / Arte al muro

Mergând încă mult pe Corso di Porta Ticinese, totuși, veți da, la un moment dat de altă biserică. San Lorenzo, în stil renascentist.

Biserica are în față o piațetă, mărginită de niște coloane care datează din epoca romană.

Milano

Nu ratați nici zidul din dreapta bisericii, un zid-instalație de artă contemporană. Ideea este următoarea: peretele, inițial gol și dezolant, este scos periodic la concurs pentru artiști, care depun proiecte cu propuneri de umplere a lui. Proiectul câștigător este expus pe zid timp de câteva luni. Mai multe informații pe site-ul Arte al Muro, http://www.artealmuro.it/.

Milano

Ziua se apropie de sfârșit. Continuați-vă plimbarea pe Corso di Porta Ticinese, care ulterior se transformă în Via Torino. În zece minute sunteți înapoi la Dom.

Nu înainte, totuși, de o ultimă biserică.

A opta oprire - San Satiro

Încă una? Da, încă una. Dacă e să vedeți (pe dinăuntru) trei biserici din Milano, după mine acestea ar fi Domul, San Maurizio și San Satiro. Eventual Sant’Ambrogio. San Satiro va fi pe dreapta voastră, pe via Torino, la numărul 17.

De ce insist s-o includeți pe traseu? Intrați în biserică (e gratis), și calculați cam cât de mare e distanța de la ușă până la capăt. Înaintați. Vă veți da seama, la un moment dat, că absida altarului nu e nici pe departe atât de adâncă precum pare, ci e doar pictată astfel încât să dea iluzia spațiului. Se cheamă trompe l’oeil, și e unul dintre cele mai bine executate exemple pe care le-am văzut.

Mai aveți puțin (foarte puțin) și ajungeți la Dom. Ați reușit să umpleți două zile la Milano. Bineînțeles, puteți să mai rămâneți încă una. După cum vedeți, sunt lucruri de făcut.

Bonus: Fiți atenți la semnele de circulație. Unele vă vor face să zâmbiți.

Milano

Practic:

  • Site-ul unde se poate face rezervarea biletelor la Cina cea de taină (olbigatorie, personalul de acolo nu acceptă lacrimi sau văicăreli)
  • Costul unui bilet - 8 euro (6,5 euro + 1,5 euro taxă de rezervare)
  • Biletele de tramvai pot fi cumpărate la orice chioșc de ziare (1,5 euro), în caz că nu vreți să vă luați cartelă de o zi sau două zile

Curioși să vedeți și voi tramvaiul vechi de la Milano? Găsiți prețuri bune la biletele de avion pe Vola.ro - Bilete de avion!

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te si la newsletterul nostru!
 

Comentarii (2)

imaginea utilizatorului Wish2Go

Ne-am plimbat si noi cu tramvaiul ala vechi, dar nu vazusem placuta cu "vietato sputare". Ce inseamna totusi un ochi ager;)

imaginea utilizatorului Paula

Uite, acum am vazut comentariul asta . :) Apropo de ochi ager.

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. Daca ai un cont de Gravatar asociat cu adresa de email, acesta va fi folosit pentru afisarea avatarului tau.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare