Coreea de Sud: calatorie in viitor

Cat de multe stiti despre Coreea de Sud?

Stiti ca in aproximativ o generatie a trecut de la stat care primea ajutor extern (se refacea dupa razboi) la stat donator (in 2010 au donat 1 miliard de dolari statelor in curs de dezvoltare)?

Stiti ca in Seul locuiesc 10 milioane de locuitori si ca impreuna cu zona metropolitana insumeaza aproximativ 23 de milioane de locuitori? De fapt, tara are o densitate de 491 de locuitori pe km patrat, in timp ce Romania are 92 de locuitori pe km patrat.

Nici eu nu stiam toate astea, le-am aflat de la Adela, prietena mea care calatoreste mult si are oportunitatea de a vedea tari care nu sunt neaparat accesibile: a fost anul acesta in Dakar(Senegal) si s-a intors zilele trecute de la Busun(al doilea oras ca marime din Coreea de Sud)

Viajoa: Cum ai calatorit si cu ce ocazie in Coreea de Sud?

Adela: A fost o calatorie de serviciu – o conferinta internationala. Am calatorit cu Turkish Airlines si din Istanbul in Seul am facut 10 ore la dus, 12 ore la intors. Nu stiu exact de ce am facut mai mult la intors, cert e ca nu poti sa zici “a.. doua ore in plus, doua ore in minus, ce mai conteaza?”. La un astfel de zbor si 20 de minute in plus sunt mult. Mi-a placut cu Turkish Airlines (au fost votati “compania anului 2011” de pasagerii fideli ai Star Alliance) si cu o saptamana inainte biletul a fost in jur de 800 de EUR.

Viajoa: Ce te-a izbit cand ai ajuns acolo?

Adela: Ma asteptam sa ma simt ca “Lost in translation”, sa am un soc cultural puternic. In schimb, totul era dublat in engleza, hartile si ghidurile pentru turisti erau foarte prietenoase, asa ca ne-am descurcat foarte repede peste tot. In schimb, m-a “izbit” felul lor de a fi: mi se pare o societate foarte bine organizata, unde lucrurile merg ca pe banda. Se vede cel mai bine in sectorul de servicii, pentru ca deviza “clientul nostru,  stapanul nostru” e prezenta in fiecare gest.

De exemplu, pe drumul cu trenul de la Seul la Busun (400 de km in 2 ore) aveam o insotitoare de tren; de fiecare data cand iesea din vagon facea o mica plecaciune. Totul cu gratie, foarte-foarte mult respect si cu un zambet autentic. Nimic fortat!

Viajoa: Ai aflat ceva despre istorie? Cum au ajuns aici?

Adela: Am aflat cand am ajuns ca si-au revenit repede din criza in care erau dupa razboi. (Au fost ocupati de chinezi in secolul XVII; au intrat sub protectoratul Japoniei in 1895; au fost impartiti intre America(sud) si Rusia(nord) dupa al doilea razboi mondial si intre 1948 si 1953 a avut loc Razboiul Coreean). Asa ca in 1953 economia era la pamant. Nu au resurse naturale si, desi agricultura e foarte eficienta tot trebuie sa importe hrana. Ca sa reziste, s-au concentrat pe export – Samsung, LG Electronics, Hyundai, Kia Motors – si s-au bazat pe valori traditionale: disciplina, organizare, respect, dedicare, munca. Ca sa intelegi ce inseamna pentru ei munca, trebuie sa intelegi ca isi iau maxim 5 zile de concediu pe an si ca a merge la munca sambata nu e o exceptie pentru ei. Daca seful e in cladire pana la 12 noaptea, nimeni nu indrazneste sa plece mai devreme de 12 noaptea.

Viajoa: Ziceai ceva de cel mai mare/ cel mai bine organizat aeroport din lume?

Adela:  Da, m-a impresionat infrastructura lor de cand am aterizat. Aeroportul a primit din 2006 in 2010 titlul de “Cel mai bun aeroport din lume si e printre cele 3 aeroporturi de 5 stele din lume, alaturi de cel din Singapore si cel din Hong Kong.  Are un teren de golf, spa, camera private de dormit, patinoar, casino, gradini interioare si un Muzeu al Culturii Coreene.

Coreea de Sud este in partea de sud a Peninsulei Coreea si are in jur aproape 3000 de insule (majoritatea nelocuite).  Cele apropiate sunt unite de peninsula prin poduri impresionante. Unele poduri sunt dublu-suprapuse, iar autostrazile au 4 benzi pe sens. Ai zice ca toata aceasta infrastructura rezolva problema traficului, dar nu e chiar asa. Pentru ca densitatea populatiei e foarte mare, la orele de varf sunt ambuteiaje.

Viajoa: Am aflat despre infrastructura si despre istorie. E timpul sa ne spui niste povesti culinare.

Adela: Am avut o experienta culinara extraordinara – aproape un paradox. Eu nu mananc picant de obicei… si toata mancarea lor era picanta. Am mancat in restaurante mici, de familie, unde puteai spune ca mancarea e facuta “ca la mama acasa”. Comandam dupa poze, dar nu stiam aproape niciodata cum se numeste ceea ce mananc.

Stiu ce e ”Kimchi” pentru ca primesti Kimchi orice ai comanda – e o varza murata cu sos de ardei iute. Daca ai comandat supa o sa primesti invariabil supa, un bol cu Kimchi, un bol cu orez si alte boluri cu alte legume murate. Totul e picant.

Daca ai comandat carne fripta, cel mai probabil va trebui sa ti-o prajesti singur. Exista in restaurantele mici o mica plita in mijlocul mesei si primesti carnea, ti-o prajesti singur. Pe langa ea primesti desigur, o portie de kimchi, o portie de orez si alte legume murate. Mai demult, coreenii  imparteau mancarea din aceeasi farfurie. Acum, impart plita si astfel socializeaza si la restaurant.

Totul e proaspat – legumele, fructele de mare. In piata de peste ai acvarii si iti alegi pesti vii; in restaurantele mici, mancarea se prepara pe loc, in fata ta. Se mananca foarte bine, totul are gust si n-am vazut oameni supraponderali; de fapt, aratau mult mai tineri decat erau de fapt.

Viajoa: Bauturi specifice?

Adela: Au o bere alba, slaba din productie proprie. Mai au o bere din orez si un vin foarte dulce. In principal, importa mult la capitolul bauturi.

Pentru preturile noastre, Coreea e o tara scumpa. O cafea e 4$, o supa intre 5 si 10$, un fel de mancare mai consistent intre 15 si 25 de $. O camera de hostel incepe de la 40000 de KRW, adica aproximativ 40 de $.

Viajoa: Ce e de vazut? Ce e de vizitat?

Adela: Arhitectura orasului nu impresioneaza. Sunt zgarie-nori in centru si zgarie-nori la periferie. Blocurile de locuit au 40 de etaje si totul e construit pe ideea de functional, nu de estetic. 80% din populatia tarii locuieste la oras, asa ca spatiul este o problema. De aceea, se prefera constructia pe verticala – ai un bloc de 2-3 etaje, il demolezi si pe locul lui faci unul de 30 – 40 de etaje. Noaptea orasul e asaltat de reclame luminoase. Fiecare bucatica e luminata, fiecare neon are rostul de a-ti atrage atentia… si devine agasant. Pana si bisericile au niste cruci rosii laminate noaptea.

Viajoa: Totusi, ce e de vazut? Ceva iesit din comun?

Adela: Din vechea arhitectura se pastreaza templele. Sunt in zona muntoasa sau de deal, departe de agitatie, au stil de pagoda si sunt foarte colorate. Exista pachete pentru turisti: 2 zile la templu, participi la munca de zi cu zi, meditezi, ai parte de liniste. E un tip de “turism spiritual” foarte bine dezvoltat.

28% din locuitori sunt crestini, restul sunt de religie budista si confuciana. Astfel, in temple vezi femei mai in varsta si turisti. Nu stiu cat de religiosi sunt.

Viajoa: Ce ti-a placut cel mai mult?

Adela: Nu pot sa ma hotarasc la un lucru.

Mi-a placut mancarea. Desi nu mananc picant, aici am mancat toate condimentele posibile. U cat era mai modest restaurantul, cu atat erau felurile de mancare mai aromate.

Grija fata de client. Intr-unul din magazine am stat mult de vorba cu vanzatoarea, prietena mea a cumparat ceva si vanzatoarea ne-a dat amandurora un cadou la plecare. Repet, totul e autentic si bazat pe colaborari de lunga durata.

Infrastructura pentru turisti. E impresionant sa vezi cat de organizat e totul, cat de usor e sa gasesti repere si sa te descurci cu metroul sau autobuzul. E drept, se pregatesc pentru Jocurile Olimpice de Iarna din 2018, dar oricum sunt foarte avansati.

Viajoa: O ultima intrebare. Ai locui acolo? In Seoul sau in Busan?

Adela: Daca te gandesti la facilitati, da – ai putea locui acolo fara probleme.

Eu n-as putea locui in Coreea pentru ca am simtit foarte tare sentimentul de “ma pierd in multime”. Nu cred ca m-as putea obisnui cu sentimentul ca sunt un mandru locuitor al apartamentului cu numarul 10000, la etajul 40 dintr-un complex de 100 de astfel de blocuri.

Recomand insa o calatorie aici celor care vor, de fapt, o calatorie in viitor. (Sa-si ia cu ei smartphone-ul! Altfel, telefonul lor nu va fi compatibil cu retelele de aici.)

Multumim Adela! Daca mai aveti intrebari sau completari despre Coreea de Sud, va invitam sa le scrieti aici; le raspundem impreuna.