“Pe munte nu trebuie sa alergi dupa autobuz”

50

Pana nu demult traiam cu impresia ca imi place sa merg pe munte dintr-un singur motiv: pentru ca e frumos :) De fapt, si cand ma intreba cineva de ce sunt asa ahtiata, mie mi se parea ca raspunsul e evident si imi venea mereu sa zic “Pai nu e de la sine inteles??”. 

Ba chiar am fost o data la un interviu la care domnul din fata mea, dupa ce m-a intrebat ce pasiuni am, mi-a zis: “Ai 5 minute sa ma convingi sa merg pe munte.” Imi venea sa-i zic: “Ei, flori!” (sau variatiuni pe aceeasi tema) dar m-am abtinut :))) Totusi, ca sa nu tac, am incercat sa-i explic eu cat de frumos e, bla bla bla, dar intr-un minut am epuizat subiectul. De fapt ma cam durea la basca sa-l conving, asa ca nici nu m-am strofocat :) Dar totusi, nu a fost prima data cand nu mi-am gasit cuvintele sa explic cuiva de ce imi place sa merg pe munte.

Acum vreo luna insa, dupa o perioada extrem de obositoare si agitata, ma aflam in sfarsit la munte. M-am trezit pe la 7 si ceva fara sa-mi fi pus ceasul, am tras cu ochiul pe sub perdeluta si am vazut cerul albastru si crestele. M-am dat jos din pat, m-am schimbat, m-am dus la baie, m-am intors, am facut patul, am mancat un sandvis din rucsac si am si iesit pe usa. Totul a durat cam 15 minute. Si pe urma am plecat pe carare. 

Acolo am uitat de mailuri, rate la banca, deadline-uri, telefoane, ore suplimentare si toata nebunia vietii de la oras, pentru ca acolo era liniste. Asa de liniste incat nici macar daca vroiam nu mai auzeam cum zornaie toate aceste probleme. Pentru ca ele nu mai existau. Dintr-o data, dupa ce venisem chiar suparata la munte, cu o mie de probleme pe cap.. brusc… eram calma! Eram linistita! Eram ca un copil fara nicio grija! Si de cate ori nu-si doresc “oamenii mari” sa fie din nou copii? :)

Asa mi-am dat seama pentru prima oara ca in afara ca totul e frumos, mai sunt o suta de motive pentru care iubesc muntele. Si cum am prins o foaie de hartie dupa aceea, mi-am notat cateva. Nu sunt chiar o suta, dar suficiente, zic eu, cat sa inteleaga cei ce mai intrebau pana acum de ce imi place sa merg pe munte asa de mult.

– Pentru ca totul e curat

– Pentru ca e liniste

– Pentru ca totul e simplu

– Pentru ca banii nu au nicio valoare

– Pentru ca totul incetineste

– Pentru ca nebunia din orase dispare si uiti de tot

– Pentru ca nu trebuie sa prinzi metroul sau sa alergi dupa autobuz

– Pentru ca nu mai ai deadline-uri

– Pentru ca nu-ti mai zice nimeni ce trebuie sa faci

– Pentru ca nu ai nevoie de mai nimic, tot ce-ti trebuie ai in rucsac

– Pentru ca nu trebuie sa te gandesti dimineata cu ce sa te imbraci

– Pentru ca nu trebuie sa-ti verifici mailul (pentru ca nu prea ai semnal ca sa poti :P)  

Totul e simplu pentru ca nu trebuie sa faci nimic decat sa mergi unde iti place, sa mananci cand ti-e foame, sa faci poze la tot ce vrei tu, sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa te opresti cand vrei sa iei o pauza si sa te culci cand ti-e somn :) Ce poate fi mai simplu si mai frumos de atat? :)

A, si inca un motiv. Pentru ca saptamana trecuta, eram in autobuz spre munca si aveam cu mine rucsacul cu care merg pe munte; si cum stateam eu asa si visam la urmatoarea tura pe munte, mi-am lasat capul pe rucsac si mi-am dat seama ca miroase a brad :)

Va invit sa completati lista daca aveti si voi alte motive la care eu nu m-am gandit :)

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Alexandra

Facebook Website

Alexandra recunoaste cu mâna pe inimă că este dependentă de munte şi... nu se trateaza. Ii puteti urmari aventurile montane si nu numai pe bloguldecalatorii.ro

50 Responses

  1. DanM

    Intimplarea face sa trec si eu pe aici… Vazand asa zarva, hai sa ma alatur!
    Atunci cand te intreaba cineva de ce esti asa ahtiata dupa munte, ii raspunzi simplu: pentru ca -l iubesc! daca persoana are creier si si-l foloseste, nu va continua cu intrebarile. Iubirea nu se motiveaza, iar daca e motivata se numeste interes.
    In ceea ce priveste toleranta fata de pantofari si grataristi, lucrurile se pot nuanta. Este adevarat ca trebuie sa respectam optiunea fiecaruia de a-si petrece timpul liber cum ii place, atita timp cit exista respect reciproc. Oamenii trebuie invatati ca o regula de baza a democratiei este ca drepturile individului se termina acolo unde incep drepturile semenului sau. A nu lua atitudine impotriva incalcarii acestui principiu, echivaleaza cu o capitulare in fata tupeului si mojiciei.

    Si eu sunt din Galati, dar sunt bucurestean de aproape 40 de ani, de la absolvirea facultatii… . ce mai e pe la Galati?

    Reply
  2. Alexandra

    Ah, pai habar nu am ce mai e pe la Galati :P Nu merg decat la Craciun si Paste, si nici atunci in ultimul timp nu am mai ajuns. Cand ma duc pe acolo ma minunez cand vad un semnafor nou :)))

    Reply
  3. DanM

    Eu merg odata pe an la Galati. Si atunci, ma simt ca Aznazvour in cantecul lui:

    Quant au hasard des jours,

    Je m’en vais faire un tour,

    A mon ancienne adresse,

    Je ne reconnais plus,

    Ni les murs, ni les rues,

    Qu’y ont vus ma jeunesse,

    En haut d’un escalier,

    Je cherche l’atelier dont plus rien ne subsiste,

    Dans son nouveau décor,

    Momtmartre semble triste,

    Et les lilas sont morts.

    Dar dragostea de munte nu ti-o poate lua nimeni! Si eu iubesc muntele, dar nu am reusit sa insuflu acest sentiment nici sotiei, nici copiilor.

    Iti urez ca iubirea de munte, alaturi de celelalte sa-ti aduca numai bucurii!

    Reply
  4. Alexandra

    :)) draguta comparatia cu cantecul :)

    Cat despre munte, imi pare rau de ce spui, dar sa stii ca orice se poate intampla pe viitor. Acum ceva ani sa stii ca nici nu vroiam sa aud de urcat pe munte. La mine in cap avantajele nu catareau mai mult decat greutatile (carat, gafait, “e greu domle”, sunt insecte..etc) :P dar la un moment dat s-a produs o scanteie, ceva, nu stiu… Si brusc balanta s-a dezechilibrat mult in sensul celalalt..

    Ideea e ca a venit numai si numai de la mine, nu m-a convins nimeni…

    Reply
  5. DanM

    Se spune “a venit vremea”, asa cum le vine vremea tuturor lucrurilor in viata. Cand aveam vreo zece ani, am auzit despre un coleg care citea Cervantes. Nu am dat importanta, dar am tinut minte ca ceva nu era in regula… . Cand am mai crescut, am inteles ca de fapt, lui Cervantes nu-i venise vremea la zece ani, copilul retinand de fapt doar ca era “unu’ care se batea cu morile de vant”. Asa si cu unii care nu inteleg pasiunile altora. Ori nu le-a venit vremea, ori nu le va veni niciodata. Dar sa nu deviem de la cestiune…
    Am gasit pe net (de, tot netu’ asta) un citat din una din cartile alpinistului Ionel Coman:
    „Dacă ai îndrăgit muntele, nu cauţi doar ţeluri deosebite şi trasee foarte grele. Acelaşi preţ pot avea zilele când hoinar, acolo, sus, încerci să redevii o modestă părticică din natură, echilibrat şi simplu, asimilând cu toate simţurile armonia şi liniştea inconjuratoare’’.

    Dupa asa cuvinte, doar linistea…

    Reply
  6. tf

    uite un inceput de poveste…
    …saptamana viitoare plec in apuseni!!!!!!!!!

    Reply
  7. stefan(anonim)

    deci… sa intram m’ai in amanunt .. a merge la munte nu inseamna neaparat a avea un rucsac cat tine in spate bocanci s.a.m.d….gen explorator….de a cucerii piscuri ,noi orizonturi ..ci si de a te lasa cucerit de toate frumusetile lui ,sa te contopesti cu aceasta .

    Reply
  8. Calin

    Poate ca ar trebui sa lasam fotografia de la inceputul articolului sa “vorbeasca”, pana la urma, se zice ca face cat o mie de cuvinte..si eu o cred ;)

    Reply
  9. stefan(Anonim)

    sa povestim pe unde mergem s’au am vrea sa mergem anul acesta , ce ne place sa facem la munte ,ziua ,seara ,noaptea si dc nu….cateva experiente din trecut…intamplari…etc oricarui iubitor de natura ,munte ,etc i’ar face placere sa povesteasca asemenea lucruri…cu dragoste si pasiune..asa ca avem onoarea de a lasa pe gazda acestui post Andra sa ne povesteasca cate ceva.. ;)…urmam si noi..

    Reply
  10. Alexandra

    Pai cine a zis de rucsac mare? La partea cu bocancii insa te-as contrazice…

    La ultima parte sunt total de acord cu tine!

    Reply
  11. stefan(anonim)

    sa povestim pe unde mergem s’au am vrea sa mergem anul acesta , ce ne place sa facem la munte ,ziua ,seara ,noaptea si dc nu….sa povestim cateva experiente din trecut…intamplari…etc petrecute la munte ….oricarui iubitor de natura ,munte , i’ar face placere sa povesteasca asemenea lucruri…cu dragoste si pasiune..
    …e de neinteles?..

    Reply
  12. tf

    caut frenetic orice informatie insa….SUNT MULTE!!
    dar cred că asta-i de bine, vorba cântecului…:))

    Reply
  13. Alexandra

    Pai sincer n-am inteles ce ai vrut sa zici cu comentariul de mai sus :P Scuza-ma..

    Reply
  14. Ioana

    Alexandra a scris despre o parte din ele:
    http://www.viajoa.ro/recomandari/pesterile-din-apuseni-unde-sa-te-racoresti-vara-pe-canicula

    O prietena care a fost pe acolo mi-a scris urmatoarele:
    “Eu zic ca ar fi de vazut Meziad (una din cele mai lungi din Romania), Focul Viu si Huda lui Papara. La toate trei se ajuge extrem de greu. In sensul ca daca nu esti un obisnuit al traseelor montane, mai bine te lasi pagubas. Niciuna din ele… nu e amenajata, dar beneficiaza de un soi de ghid. Biletele de intrare sunt modice. Pe de alta parte, mie la Pestera Ursilor nu mi-a placut asa de tare. E adevarat ca este foarte accesibila, dar mi se pare un pic pe dos sa intri intr-o pestere printr-o usa de termopan…”

    Vacanta placuta! :) Asteptam impresii si poze.

    Reply
  15. Ioana P

    *pentru ca peisajul se schimba la fiecare doi-trei pasi
    *pentru ca esti atat de aproape si atat de departe de civilizatie, cu tot ce are bun si rau
    *pentru ca ajungi sa te cunosti un pic mai bine
    *pentru ca totul e banal si totul e minunat
    *pentru ca uneori ai nevoie de o doza mai mare de verde decat iti poate oferi monitorul sau parcul din oras

    Reply
  16. stefan(anonim)

    insa cred k nu pierzi nici un detaliu…la ceea ce te inconjoara..si nu vb de oii… ;P

    Reply
  17. Alexandra

    hi hi! da, incerca sa prind totul in “radar” :P dar nu imi iese mereu… ma cam fura peisajul :)

    Reply
  18. Ioana

    Multumesc de informatii Anda! Nu stiu cum e pe acolo, am doua pareri diferite dar in 2012 trag o tura si ma lamuresc. :)

    Reply
  19. anda

    Ioana permite-mi sa te contrazic, la Huda lui Papara se ajunge chiar foarte usor. Partea dificila este sa intrii in huda deoarece podetele de lemn au fost distruse de ape. Oricum daca ajungi la Huda merita sa mergi si la Vanatarile Ponorului traseul nu este deloc greu si incepe imediat dupa ultimul podet dinainte de Huda, peisajul ce poate fi admirat dupa iesirea din padure este de-a dreptul superb.

    Reply
  20. Moni

    La niciuna din cele trei pesteri nu e greu de ajuns. La Focul viu ajungi intr-o plimbare de 30 de minute, face parte din multele locuri pe care trebuie sa le vezi in Padis, si ar fi pacat sa pleci de acolo, ratand Cetatile Ponorului, Groapa de la Barsa, Pietrele Galbenei, Lumea Pierduta etc… Focul Viu e o pestera micuta, nu te astepta la galerii sau la plimbari prin pestera. Dar Padisul este un loc minunat…
    La Huda lui Papara este la fel de usor de ajuns, dar (noi cel putin) nu am reusit sa intram pentru ca scarile de lemn nu mai exista, iar intrarea pesterii este inundata de un rausor destul de “consistent” :)
    La Meziad am fost cand eram la scoala primara, si nu prea mai tin minte… sorry :)

    Reply
  21. Marius Dumitrel

    Sa vezi ce colegi am eu la munca. Cand aud ca merg pe munte se uita la mine ca la un papagal cu pene. Cu unul m-am intalnit intr-o zi cand alergam in parc, mai avea putin si se inchia la bunul D-zeu. Sunt oameni incuiati, obisnuiti cu gratare, mici si voie buna. Si cu telecabina Busteni – Banele ca aventura :)))

    Reply
  22. Alexandra

    Aoleu, lasa ca si eu cunosc specimenul! Lasa ca daca ar fi toti ca noi iti dai seama ce aglomeratie ar fi pe munte ? :)

    Reply
  23. dan chitila

    daca ti-as spune ca eu am la munca ,,oameni” care stau in birou 8 h pe zi si nu zic decat buna dimineata si la revedere m-ai crede?; sau care atunci cand deschid gura adica f rar, discuta despre preturile din piata si ce a fost aseara la TV; sau care daca le-ai zis ca ai mers la munte deja te privesc cu invidie pentru ca…AI BANI :))). Eu nu am vazut mai incuiati decat astia

    Reply
  24. Gabriela B.

    - Pentru ca varful unui munte este unul dintre putinele locuri unde existe ceva perfect: Linistea!

    Reply
  25. Calin

    - Pentru ca acolo, orice ar fi, oricine ar fi, poti sa fi chiar tu, fara nici o fatada, pentru ca trebuie sa faci fata la toate intemperiile naturii, sa te lupti cu propriile frici si fobii, sa le depasesti…mai mult asu mai putin…pentru ca muntele te incearca, sa vada din ce plamadeala esti cladit…si ce caracter ai. Unde mai pui, ca acolo apuci sa vezi vulturii si soimii cum se joaca cu aerul, sau cataratorii cum transpira pe piatra, poate mai simplu ar fi sa zicem, ca pe munte ne folosim de toate simturile si ne simtim iarasi vii. ;D

    Reply
  26. Andrei C

    Liniste e si intr-un beci adanc din centrul orasului. E natural sa saluti un om daca nu ai mai vazut unul de ceva vreme. Nu-ti zice nimeni ce sa faci in afara de Salvamont si Jandarmi eventual. Zi-le sa nu mai alerge celor care fac maraton pe munte. Sa continui? :)

    Faptul ca mergi pe munte nu te face mai bun decat altii. Unii fac o obsesie din asta si toti ceilalti devin “pantofari” daca nu sunt in fiecare weekend la munte si daca urca mai sus de x metri cu masina. E un elitism prost inteles, e aceeasi specie care produce varietatea “eu sunt mai bun pentru ca merg cu bicicleta, bicicleta este calea, este un mod de viata, sa ne intalnim si sa ne bucuram ca suntem biciclisti. Restul sunt impotriva noastra, niste incuiati, sa le zgariem masinile etc. etc.” Nu scoate ochii altuia cu ceea ce faci tu, fa-o pentru ca iti place si te regasesti in activitatea asta. Lasa-i pe ei sa friga mici pe gratar, sa mearga sambata in club si sa se trezeasca duminica dupa pranz.

    Reply
  27. Alexandra

    Ce-ai bre Andrei? Te trezisi cu fata la cearsaf? Am scos eu ochii cuiva? :P

    Reply
  28. CorinaR

    - Pentru ca adie vantul curat, esti tu cu natura, tu cu Dumnezeu, tu cu tine, poti sa vezi cat de mareata e natura, si astfel sa realizezi rostul vietii, poti sa iti incarci plamanii pentru o buna perioada, poti sa vezi viata asa cum trebuie traita de fapt, poti sa respecti si sa fii respectat, etc. Si sa simti iubire!

    Reply
  29. gabriel

    * noaptea pe munte stelele sunt mai aproape, Calea Lactee se asterne in fata ochilor;
    * pe munte oamenii se saluta ca la tara, chiar daca nu se cunosc;
    * acolo sus ajung doar cei ce-si doresc sa fie in inima naturii.

    Reply
  30. Alexandra

    :)))) Da ma, bine, asa facem! Dar cand ajungem jos sa mi-l dai inapoi ca nu mai sunetem “pe munte” :)

    Reply
  31. Andrei C

    Ah nu, nu, doar imi exprimam parerea. Apropo, daca banii nu au valoare acolo, data viitoare cand ne intalnim pe munte sa-mi dai continutul portofelului, daca tot e useless :)

    Reply
  32. Ionut

    Pentru ca esti LIBER!

    Pentru ca simti pamantul sub talpi!
    Pentru ca simti vantul in fata!
    Pentru ca daca ploua te uda, iar apoi te usuci!
    Pentru ca dupa o tura istovitoare, respiri mai usor, ai simturile mai ascutite, ai mai multa energie si tot organismul parca e mai curat si functioneaza mult mai bine!

    Andrei C are dreptate. Se intampla uneori sa mai fii si tu pantofar . Iti dai seama dupa cum se uita aia cu rucsace mari la tine atunci cand iersirea pe care o faci nu are caracter de drumetie. Te simti ciudat. “am mers facut 3 excursii consecutive pe creste inalte luna trecuta, dar acum, a 4-a vreau sa fie mai lejera. Deci da, fac un gratar, da sunt mici si bere, da n-am bocancii si nici rucsacul, si deci da sunt un pantofar ?! huh? nu ma cunosti, ma vezi pentru prima data si posibil si ultima dar ma etichetezi ca ratat care nu stie ce-i natura.
    Am fost si eu si am lipit etichete pe fruntea altora, si am si primit la randul meu etichete pe mutra. Nu mi-a placut si acuma incerc sa ma abtin sa mai lipesc la altii.

    Nu ma adresez nimanui, pur si simplu zic.

    Reply
  33. Alexandra

    Daca te referi la mine, am 27 de ani si sunt in Bucuresti acum, dar sunt galateanca :)

    Reply
  34. Anonim

    fiecaruia ii place sa faca ceea ce a invatat..a vazut si’a avut ocazia sa incerce..deci..cine ” nu a trait” nu stie..insa cunosc ce noi nu stim si tot asa…deci suntem modelati de societate intr’un procentaj mare ,locuim ,mancam , bem , c’am in acelasi mod totii daca pasiunile difera nu vad care ar fi problema? daca imi place sa pescuiesc?sa merg in cluburi,sa ma plimb prin park sa stau pe net…etc fiecare face ce vrea …si trebuie respectate deciziile lor ,nu criticati….sunt multe moduri de’ati trai viata si de a te relaxa..eu insa sincer sa fiu iubesc muntele!!!!!! ;) apropoo ..andra de unde esti si cati ani ai?daca nu sunt prea indiscret..

    Reply

Leave a Reply to stefan(anonim) Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *