Scrisoare catre toti iubitorii de munte

46

DSC_0136Dragii mei,

Acu ceva vreme, într-o zi, pe la 6 şi ceva dimineaţa, eram într-o maşină care mă ducea la munte. Eram tare entuziasmată, ca de obicei, şi abia aşteptam să ajungem. Mintea îmi zburda deja pe culmi, unde era mai frumos ca niciodată şi nicicum nu puteam fi mai aproape de rai.

Atunci mi-am dat seama pentru prima dată de când merg pe munte că am luat de-a gata totul. Tot ce am primit mi s-a părut că am câştigat în mod firesc. Fără să mă gândesc vreun pic că n-aş fi putut niciodată să ajung acolo sus, pe munte, fără ajutor. Fără nişte oameni, care poate nici nu ştiu cât de mult au ajutat pe alţii cu ideile lor sau prin ceea ce au făcut.

Brusc în acel moment mi-am dat seama că acestor oameni, pe care în mare nici măcar nu-i cunosc, le datorez enorm. Fără ei viaţa mea ar fi total nesărată, pentru că aş fi privată de unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe lume, muntele meu drag. Fără ei, aş fi ajuns cu trenul sau cu maşina la poale, de unde probabil m-aş fi zgâit cu capul pe spate spre culmi, şi atât. Ceea ce ar fi fost atât de trist!

M-am gândit tot restul drumului la asta, vreo oră – două cred, iar când am ajuns la destinaţie aveam în cap o listă de oameni pe care cu greu mai reuşeam să o ţin minte. Dar am pus-o frumos într-un sertărel secret şi am lăsat-o la păstrare puţin timp, şi uite că acum o aştern şi pe hârtie. În fine, pe fişierul ăsta enervant de word, la care m-am zgâit multă vreme înainte să îmi adun gândurile ca să scriu ceva.

Permiteţi-mi aşadar să mulţumesc pe această cale tuturor oamenilor fără de care n-aş putea merge pe munte şi n-aş putea avea atâtea bucurii şi atâtea amintiri frumoase. Nu de alta, dar nu am atâţia porumbei pe care să îi rog să îmi ducă scrisorica la fiecare dintre ei, şi nici ei nu-s chiaaar aşa de deştepţi încât să se ducă la cineva a cărui adresă nici eu nu o cunosc.

Evident, mi-e greu să aleg cu cine să încep, aşa că ordinea va fi aleatoare, nu în funcţie de importanţă. Şi nu, nu am câştigat nici un premiu Nobel, dar nu ştiu cum altfel să formulez ca să nu sune ca la decernarea premiilor :)

Here goes:

Mulţumesc domnului salvamontist care nu m-a lăsat să îngheţ pe pârtie şi m-a salvat când aveam 13 ani. Îmi făcusem piciorul ferfeniţă în urma unui accident de schi. Pe vremea aia nici preşedintele crecă nu avea telefon mobil, darmite eu, un plod care rămăsese singur, lăţit pe pârtie, şi nu se putea ridica. Ai mei o luaseră înainte, afară se întuneca, iar telescaunul se închidea în 30 de minute. Probabil aş fi rămas acolo, in the middle of nowhere, dacă cineva n-ar fi anunţat salvamontul. Nu ştiu nici până în ziua de azi cine a fost, dar dacă tot sunt la capitolul ăsta, îi mulţumesc şi lui/ei, oricine ar fi. De fapt nu am de mulţumit unui singur salvamontist, pentru că după ce a venit primul care mi-a acordat primul ajutor, au mai venit doi (sau doar unul, nu mai ştiu) ca să mă poată duce pe targă până jos la telescaun. Să mă gândesc unde aş fi acum fără ei? Mai bine nu…

Şi nu sunt singurii care au salvat o viaţă, ci tuturor trebuie să le mulţumesc. Fără ei pe munte ar fi mai multe cruci decât sunt acum.

A, şi să nu uit! Mulţumesc şi domnului doctor care mi-a “lipit” frumos piciorul la loc, chiar dacă pentru asta am stat pe o masă cu rotile care se tot mişca în timp ce el tot trăgea de piciorul meu ca să mi-l pună la loc. Nu mai contează! Contează că acum pot să merg!

Şi cu asta am încheiat cu lucrurile triste!

Trebuie neapărat să mulţumesc tuturor celor care au marcat sau au reînnoit marcajele traseelor montane! Fie ei salvamontişti, jandarmi montani sau voluntari în asociaţii sau mai ştiu eu ce! Da, fiecărui omuleţ care a mers el pe munte şi a pus şablonul pe un copac sau pe o piatră şi a dat cu vopseaua acolo. Fiecărui omuleţ care a mers pe traseu şi a făcut grămezi de pietricele, pentru că n-a primit bani sau vopsea pentru marcaje. Fiecăruia dintre ei, ţin să le mulţumesc din suflet! Fără trasee marcate n-am avea de unde să începem, fără marcaje reînnoite ne-am pierde, şi aşa mai departe. Fără trasee marcate n-am avea hărţi montane.

Asta e altă categorie de oameni cărora trebuie să le mulţumesc: cei care fac hărţi. În cazul meu, Belalpin şi Dimap, pentru că de la ei am hărţile pe care mi le-am cumpărat. Nu ştiu sincer câtă muncă e în spatele unei hărţi, dar îmi imaginez că multă! Ceea ce NU pot să-mi imaginez este cum ar fi dacă n-aş avea hărţi montane. Este prea greu! Eu ce-aş mai studia ore în şir şi cum mi-aş mai planifica turele? Nu ştiu…

Apoi, mulţumesc iubitorilor de munte care au construit cabane şi, desigur cabanierilor care au grijă de ele şi se trudesc să le întreţină din greu. Chiar dacă s-a inventat cortul, n-aş fi călcat prin multe locuri dacă nu aş fi avut siguranţa unei cabane. Vorba aia, cine-a pus cabana-n drum, ăla n-a fost om nebun! Pardon, dar pe munte nu sunt cârciumi! :)

La acest capitol, mulţumesc şi celor care au construit şi au refăcut refugii montane. Nu pot să spun că nu aş putea să merg pe munte dacă nu ar fi refugii, dar oamenii ăştia merită toată admiraţia din lume, pentru că cel puţin voluntarii nu au nimic de câştigat, decât un loc de adăpost, în cazul în care îi prinde vreme rea undeva prin zonă, care poate mă va prinde şi pe mine vreodată în preajma unui refugiu.

Şi tot aici mulţumesc tuturor celor care cară la cabane mâncarea şi orice fel de alte chestii pentru turişti. Efortul lor este esenţial pentru noi! Şi să nu uităm nici de măgăruşi, săracii, chiar dacă nu ştiu să citească scrisoarea asta! :)

Acum să intru un pic în detalii, pentru că trebuie neapărat să le mulţumesc unor prieteni virtuali care m-au ajutat enorm, fără să ştie neapărat.

Primul site care mi-a reaprins dragostea pentru munte a fost welcometoromania.ro. Nu ştiu cine l-a făcut, nu ştiu nimic, decât că fără ei, cine ştie DACĂ sau CÂND aş fi redescoperit muntele. Aşa că le mulţumesc de o mie de ori pentru toate informaţiile pe care le-au adunat pe site despre Munţii Apuseni, Retezat şi Făgăraş, şi nu numai, pe baza cărora mi-am planificat ultimele 2 concedii de vară şi jumătate din concediul de anul acesta.

Următorul site pe care l-am descoperit a fost carpaţi.org. Este de fapt un fel de comunitate a iubitorilor de munte din România, care a fost începută tot de nişte iubitori de munte, în mod evident. Le mulţumesc lor, pentru această idee minunată şi pentru munca pe care o depun de atâţia ani, cât şi tuturor membrilor care au contribuit cu informaţii la creşterea site-ului şi nu în ultimul rând administratorilor şi celor care organizează ture. Sunt acolo nişte oameni deosebiţi pe care trebuie neapărat să-i menţionez: Răzvan Ilie, cu care am mers în câteva ture şi la care mă gândesc acum ca la un frate, Mihaela Diaconescu (Mike) şi Mihai, cu care am mers în prima mea tură de iniţiere şi de la care am învăţat primele noţiuni despre mersul pe munte iarna, şi toţi cei care mi-au răspuns la întrebări, m-au sfătuit şi m-au ajutat cu informaţii, extrem de preţioase pentru mine.

Tot la capitolul site-uri am muuulte mulţumiri de adus tuturor celor care au bloguri sau site-uri de munte, pe care am găsit informaţii pe baza cărora mi-am planificat multe ture. Vă mulţumesc mult pentru idei şi pentru că v-aţi gândit să împărtăşiţi cu lumea locurile frumoase pe care le-aţi văzut.

Staţi aşa că n-am terminat. Mai am o grămadă de persoane, cum ar fi de exemplu nenea cu titicarul care ne-a dus de mai multe ori de la Gara Buşteni la Gura Diham şi înapoi, care îşi lungea gâtul săracul pe traseu dupa noi şi ne aştepta. Fără el nu cred că aş fi mers pe drumul ăla la picior mai mult de o dată şi nu aş mai fi făcut nişte trasee foarte frumoase.

Pe urmă aş vrea să mulţumesc tuturor celor care NU taie pădurile şi celor care NU lasă gunoaie pe munte şi respectă cabanele şi refugiile şi munca celor care au grijă de ele şi le-au construit sau refăcut, păstrându-le curate şi intacte. Motivele sunt lesne de înţeles şi nu are sens să insist pe ele acum.

Ei şi chiar dacă la sfârşit, nu în ultimul rând aş vrea să mulţumesc lu’ mami şi lu’ tătăiţu, care m-am dus pe munte când erau mică şi m-au învăţat să iubesc natura, şi prietenului meu, care a mers cu mine peste tot pe unde mi-am dorit fără nici cea mai mică obiecţie. Ei… poate doar unele mici atunci când rucsacul părea din ce în ce mai greu sau când ţipam “poză” una două :P Dar important e că a mers! Altfel aş fi stat acasă ca pensionara  : ))

Deci dragilor, vă mulţumesc din suflet! Pentru că datorită vouă, viaţa mea este infinit mai frumoasă, şi fără voi toţi, aş fi tare amărâtă şi tare săracă la suflet …

Acu, dacă ajunge această scrisoare la voi şi vă regăsiţi printre aceşti oameni deosebiţi, mă bucur tare mult, iar dacă nu, vă rog faceţi ceva pentru sufletul meu: daţi cumva, cum vreţi şi ştiţi voi, această scrisoare mai departe, poate ajunge măcar la câţiva dintre destinatari.

Vă mulţumesc!

Cu drag şi multă recunoştinţă,

Alexandra

PS: V-am pus şi nişte poze în plic, ca să vedeţi ce fericită m-aţi făcut!

DSC_0160Lacul Zănoaga – Munţii Retezat
Varful Peleaga - Munţii RetezatVarful Peleaga – Munţii Retezat
Şaua Podragu, Cabana Podragu în spate, Munţii FăgăraşŞaua Podragu, Cabana Podragu în spate, Munţii Făgăraş
Vf. Moldoveanu, Munţii FăgăraşVf. Moldoveanu, Munţii Făgăraş
Lacul Bucura, Munţii RetezatLacul Bucura, Munţii Retezat
Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Alexandra

Facebook Website

Alexandra recunoaste cu mâna pe inimă că este dependentă de munte şi... nu se trateaza. Ii puteti urmari aventurile montane si nu numai pe bloguldecalatorii.ro

46 Responses

  1. scouty

    Sa nu rizi, dar fotografiile trimise de noi in plic prin posta pe care scria ca adresa Cabana X sau Stina Y de linga satul Z am avut surpriza sa constatam ca au ajuns la destinatie. Nu ma intreba cum, dar sigur cineva le-a dus acolo. MULTUMIM pentru gindurile calde din scrisoare, am multiplicat-o si noi in mica noastra “gasca” de cercetasi.

    Reply
  2. Alexandra

    Multumesc si ma bucur tare mult!!

    Sa stii ca acuma lucram la planul de expediere generala :)
    … si chiar ma gandeam daca as putea sa incerc si varianta de care zici tu. Sunt multe cabane la care nu o sa mai ajung f curand si chiar as vrea sa ajunga si la ele..

    Cumva o sa reusesc .. :)

    Reply
  3. scouty

    :) o sugestie: Iulian Cozma, prietenul nostru brasovean, a realizat site-uri pentru o multime de cabane de creasta … aici la http://www.mountainguide.ro sint legaturi/linkuri la Cabana Piatra Mare – Cabana Padina – Cabana Caraiman – Cabana Podragu – Cabana Valea Sambetei – Cabana Barcaciu – Cabana Negoiu – Cabana Balea Lac – Cabana Cozia – Cabana Pietrele – Cabana Omu – Cabana Babele – Cabana Diham – Cabana Curmatura – Cabana Malaiesti … cu siguranta gasesti in acele pagini un email sau, prin telefon, o adresa postala a familiei cabanierului … just in case … salutari calde!

    Reply
  4. Gabi

    Felicitari! E foarte fain scrisa, sunt sigura ca ajunge la cine trebuie, mai ales pe calea undelor :) si ne reaminteste si noua, celor care luam lucrurile de-a gata, sa multumim din cand in cand…

    Multumesc!

    Reply
  5. Marius Smarandoiu

    Frumoasa scrisoare si felicitari pentru curajul de a te deschide in acest fel. Imi aminteste de o scrisoare similara ce am scris-o si eu acum ceva timp.

    Reply
  6. mariusica

    Foarte frumos scris :). Felicitari si ture frumoase. Acum avem soare si vreme frumoasa, e pacat sa nu profitam. Eu sunt mai putin cu carpatiul, adica… nu cu carpatiul ca e un site negru:)), am crescut cu alpinetul.

    Reply
  7. Branzan Constantin

    Ma bucur ca sunt tineri care gandesc si actioneaza astfel.Voi transmite si eu acest text la toate cele 9 Centre Zonale Regionale ale As.Veteranmont Romania .Noi suntem o asociatie de montaniarzi de varsta a III-a intre 40 si … 90 de ani care urcam muntele de cind ne stim.Mi-ar place sa te cunosc si personal in timpul unei actiuni. Cu stima! C.Branzan

    Reply
  8. Alexandra

    Mersi frumos Marius! Si tie iti doresc ture frumoase! Eu iarna umblu mai putin, dar acum ca incepe vremea buna… vai de mine abia astept! :)

    Si mie imi place si alpinetul, m-a ajutat foarte mult cu profile track de exemplu, cand nu prea stiam anumiti timpi…

    Cred ca e vorba de cum nimeresti.. eu m-am “atasat” mai mult de carpati pentru ca acolo am vz prima data o tura de initiere, m-am inscris, si m-au primit… si de acolo pana la a deschide site-ur in fiecare zi si de la a-mi face prieteni mergand in ture… a mai fost un singur pas :)

    Reply
  9. Alexandra

    @ Scouty: dupa cateva zile de rumegare, cred ca o sa incerc varianta pe care ai mers si tu, adica sa trimit prin posta la cabanele la care nu ajung anul asta. :)

    Poti sa-mi spui te rog ca exemplu, la ce cabane ai trimis tu, ca sa stiu ca idee… unde am sanse reale sa ajunga?

    Mersi!

    Reply
  10. Alexandra

    Va multumesc mult dl. Branzan!

    Sper si eu sa pot merge cu copiii si nepotii pe munte cand voi fi in intervalul 40 – 90 :)

    Va multumesc si ca veti trimite scrisoarea colegilor dumneavoastra!

    Daca faceti cumva vreo actiune undeva unde pot ajunge relativ repede din Bucuresti intr-un week-end, mi-ar placea si mie foarte mult sa va cunosc, daca imi puteti da un semn sa vin. Numai bine si ture frumoase!

    Reply
  11. Mari

    Foarte frumos! Circula…am primit link-ul pe grupul sfatulmuntilor. O sa incerc s-o listez si sa o trimit la Turnuri si la Podragu

    Reply
  12. Alexandra

    Multumesc! Ma bucur ca circula! :)

    Cum vrei sa o trimiti la turnuri si podragu?

    Eu deja am inceput sa listez si sa pun in plicuri.

    La cabanele la care ma voi duce anul acesta voi duce personal, dar la restul voi trimite prin posta…

    Iar la turnuri si podragu nu mai ajung anul asta, am fost anul trecut.. Dar ma pregateam sa trimit prin posta.. dar nu prea stiu cum.. Tu cum te-ai gandit? Ca sa stiu daca mai trimit si eu prin posta..

    mersi!

    Reply
  13. spidy widdy

    No ar trebui sa iti faca astia dosar penal pentru (re)deschiderea apetitului de munte!seriously now…super scrisorica si felicitari una peste alta ca ai conceput-o!sa ne intalnim cu bine…acolo!!:)

    Reply
  14. Anca A

    Alexandra, cred ca ti-ai dat seama dupa multimea de comentarii cat de tare a fost apreciata scrisoarea ta. N-ar fi rau din cand in cand, sa facem asa cate o mica socoteala si sa avem un gand bun si un zambet pentru toti cei care ne-au adus bucurii in viata si care ne-au invatat sa iubim muntele sau marea, sportul, calatoriile, cartile, muzica….
    Si e cu atat mai imbucurator ca un om asa tanar ca tine a avut acest moment de introspectie si deschiderea de a multumi public. :) O sa trimit eu eu scrisoarea ta pe unde pot.

    Reply
  15. mami

    Da, mami, super, multam pentru multumiri. Da’ de ce nu publici si poza de la 1 an cand am urcat la Urlatoarea si tu aveai “primul” picior in ghips? Chiar daca nu ti l-ai rupt pe munte ci la prima ascensiune peste bratul unui fotoliu ?

    Reply
  16. Nicky

    Frumoasa scrisoare…. dar din pacate sunt din ce in ce mai putini destinatari pentru ea, si aici trebuie facut ceva!

    Reply
  17. scouty

    Alaturi de carpati.org poti gasi multe informatii legate de munte (harti, trackuri, etc.) si pe mai batrinul, alpinet.org si pe lista yahoogroups alpinet2k.

    Reply
  18. Alexandra

    :) Da, dragut…

    Sa stii ca m-am hotarat sa incerc sa o distribui la cat mai multi, de preferinta personal. O voi duce personal la cabanele pe la care o sa trec, o voi agata intr-un plic bagat intr-un plastic in refugii, o voi trimite pe la salvamont, cum si daca o sa pot, etc…

    Sper sa primesc si ceva ajutor, ca nu o sa ajung chiar la toate cabanele si refugiile in viitorul apropiat…

    Reply
  19. Calin

    Si nu in ultimul rand, noi, iubitorii de munte, iti multumim tie pentru ca ti-ai rupt putin timp ca sa ne faci o bucurie atat de mare si sa ne multumesti. Si poate e bine sa ajunga aceasta scrisoare si pe alpinet.ro…cea mai mare comunitate de oameni de munte din Romania si nu numai. Eu unul o trimit pe grup ;)

    Reply
  20. Anonim

    draga domnisoara doresc sa i-ti spun ca in romania exista o zona mai minunata decat orice ai vazut tu pana acum se numeste m-tii parang

    Reply
  21. Edi

    Ganduri minunate, oameni frumosi, felicitari! Si eu sunt un iubitor de munte si iti multumesc pentru aceste randuri. Tare ma bucur cand vad ca lucrurile se misca in directia buna, oamenii devin mai constienti unii fata de ceilalti si de relatia energetica dintre ei. Cine stie… poate ne intalnim pe creste…

    Reply
  22. Catalin

    Bun, bun, relativ melancolica scrisoarea, dar ce ne facem cu restul? Sunt deja prea multi si ii sufoca pe cei carora le putem multumi din suflet pentru lucrurile furmoase. Ce ne facem cu respectivii? Copii nostri vor mai avea oare cui multumi?

    Reply
  23. Anonim

    Buna
    cum pot gasi grupul sfatul muntilor?
    am cautat la grupuri si nu gaseste nimic cu numele asta.
    Multumesc

    Reply
  24. amon

    este de bine ca mai exista oameni care iubesc muntele,numai ca sunt din ce an ce mai putini,majoritatea prefera sa mearga la hoteluri trg doua treo ture in jurul hotelului si gata a fost la munte.Acestia fac parte din categoria ipocritilor.cei care antradevar iubesc muntele asi iau ruxacu an spinare,cortul,sacu de dormit si pleaca de nebun pe munte.asta anseamna sa iubesti muntele.este o vorba veche printre montaniarzi….RESPECTA MUNTELE SI TE VA PROTEJA…. eu cel putin umblu de la 14 ani cu cortu pe munte si niciodata nu sa antamplat nimic.

    Reply
  25. Alexandra

    Mersi.
    Lasa ca au saracii acum de munca in fiecare zi, de cand s-a dat drumul la partii. Si nici in restul anului nu cred ca sunt zile in care stau degeaba, chiar daca nu se duc sa recupereze pe cineva…

    Reply
  26. Anonim

    Imi place articolul tau. P.s: Pacat ca salvamontistii nu sunt platiti calumea. Este adevarat ca nu au activitati in fiecare zi dar si cand au…responsabilitatile lor sunt mari. Sa salvee vieti, sa puna marcaje…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *