Unde s-a dus 2011? Cel mai frumos 2011 din viața mea :P

Cândva prin octombrie, Alexandra era nostalgică după vară și după munte, și când ești nostalgic după timpul trecut, ești disperat să nu-ți moară amintirile de inaniție și vrei să le resuscitezi ce faci? Te uiți la poze, evident.

Am văzut, am luat act, dar pentru mine anul nu se terminase, 2011 a mai avut călătorii, surprize, mirări pe conductă până în decembrie. La fel ca pentru Alexandra, a fost cel mai frumos an din viața mea. Am văzut mai multe locuri decât mi-aș fi imaginat că voi reuși și mi-am îndeplinit mai multe vise decât aveam inițial pe listă. :)

Am învățat mai multe lucruri decât credeam că e posibil, am cunoscut mai mulți oameni interesanți decât aș fi bănuit, și, de la marshrutka la elefant, trecând pe la mototaxi și cal, m-am dat cu mai multe mijloace de transport decât aș fi crezut că mă lasă apetitul meu pentru adrenalină. :)

Am avut momente grele, le-am depășit, am avut momente frumoase, din păcate le-am depășit și pe alea :), am văzut, am gustat, am ascultat, am simțit. Enorm și monstruos. :)

Am uitat de frig și foame în fața unui apus pe gheață, la Stockholm

Și am uitat de frig și somn în fața unui răsărit la Kazbegi, unde am făcut niște poze fix ca alea de pe National Geographic. Ok, ok, mai bune decât alea de pe National Geographic, dar sunt eu modestă.

Pe o străduță din Puebla a avut revelația că visele mele despre cerul și culorile din America Centrală mi se confirmă.

Dar nici un vis nu mă pregătise pentru plimbarea în barcă pe canionul Sumidero, printre stânci care în unele locuri depășeau 1000 de metri, între vulturi, crocodili și fluturi.

Am văzut una dintre noile minuni ale lumii, la Chichen Itza

Deși, sincer vorbind, fluxul de turiști era sufocant, soarele ardea cam prea tare și tarabagii erau deranjanți.

Dar să trecem peste aceste aspecte. În Mexic mi-am dat seama că, de fapt, nu știusem ce este o cascadă superbă până nu am ajuns la Aguas Azules:

și nici ce înseamnă mare până nu am ajuns la Marea Caraibilor:

…
Oh, boy.
Încă oftez. Să-mi schimb wallpaper-ul sau să nu-l schimb? Că între timp am fost și prin alte locuri frumoase.
De exemplu, m-am întors la Lecce, după cinci ani.

Dar, ca să nu repet traseul de acum cinci ani chiar în cele mai mici detalii, m-am hotărât să fac ceva nou pe acolo.
Și așa am descoperit că-mi place să mă dau cu bicicleta în vacanță.

Nu în ultimul rând pentru că poți ajunge la locuri pe care altfel nu le vezi, de exemplu în cel mai estic punct al Italiei.

Am văzut Muntele Ararat, dinspre partea turcă:

Dar și, cu câteva zile înainte, dinspre partea armeană, de la Khor Virap.

Dar poate cele mai frumoase priveliști de care am avut parte în 2011 au fost cu zmeie la apus, la Mardin, în Turcia:

Și peste câteva luni la Bangkok.

Pentru 2012 am planuri mari, oare o să reușească să-l întreacă pe 2011?