Merano sau Poarta tinutului soarelui

Pe Adriana am facut-o curioasa in legatura cu un Targ de Craciun din Italia. Ce sa spun? Curioasa eram si eu, asa ca anul acesta am hotarat sa dau o tura si unde sa ma duc? Sunt multe si pe care sa il aleg? Seful meu imi zice ‘’Du-te la Merano’’, si eu ‘’Unde e Merano? Ce e Merano asta?’’. Dupa ce mi-a povestit un pic am zis ca merita sa incerc. Doar el e unul care a vazut o gramada de locuri in tara asta si nu numai. Caut eu ceva pe net ca nah, trebuie sa am in minte un traseu dinainte si cand colo o gramada de locuri inchise iarna. Dar nu-i nimic, mai bine asa, pot sa ma pierd pe stradute si sa nu ma gandesc la ce as putea vizita, apoi daca se nimereste ceva de vazut bine, daca nu, tot bine. Asa ca plec fara trasee si harti.

Orasul se gaseste la intersectie intre Val Venosta, Val Passiria si Val D’Adige in Alto Adige. A fost pentru prima oara cand la un targ era destul de cald. Nu ger de crapau pietrele sau ninsori ca in alti ani. Cele circa 80 de casute de acolo se afla pe ambele maluri ale fluviului Passirio, in centrul orasului, desi mie imi parea ca sunt mai putine. Ori suntem noi mai vitezomani :D.

Am inceput turul. Unde sa te uiti mai intai? La cele cu obiecte traditionale din lemn, la cele cu ornamente pentru Craciun sau...ati ghicit bine...eu ma opresc la MANCAREEEE !!!!. Las dieta deoparte (cam des ce e drept :)) si imediat vreau brezen!! Era cam devreme pentru mancat asa ca ma multumesc cu ei deocamdata desi nasul meu ma dispera: miros de krauti, wurstel, strudel, cartofi, vin fiert, canederli…mama miaaaaaa…..deja imi lasa gura apa, dar am trecut pe langa ele ca oricum stiam ca revin mai tarziu. Frumos, nimic de zis, insa preturile erau cam MARI la mai tot asa ca de shopping nu prea se pune problema.

Am dat de casuta cu informatii turistice, am cerut o harta cu obiectivele turistice ca nu am rezistat sa merg asa de aiurea pe strazi fara sa ma gandesc ca poate pierd ceva si cand ajung acasa mor de ciuda :).

Incepem de la Kurhaus (am ras un pic la prima citire), unul dintre cele mai frumoase edificii in stil liberty din zona alpina; odata era folosit pentru cure termale, astazi ofera sali de concerte, congrese si alte manifestari de genul acesta; targul este fix in fata lui, asa ca nu-l puteti pierde.

Din secolul al XIX-lea orasul era faimos pentru termele sale, care de la Kurhaus s-au mutat la cativa metri pe partea cealalta a raului si au propriul parc: cam 7.500 mp de structuri termale, 25 de piscine interioare si exterioare, centru Spa, gheizere in stanca, cascade si alte minunatii asa ca nu le evitati si luati-va de acasa si un costum de baie. Eu nu am avut timp de terme, dar am reusit sa intru sa spionez pe acolo si sa ma minunez, iar data viitoare in mod sigur o sa intru si eu macar pentru cateva ore.

In fata intrarii termelor gasiti un patinuar in aer liber si bineinteles o terasa cu mancare si vin fiert. Asa ca puteti sa va asezati la o masuta sa va priviti copiii care patineaza de zor si sa savurati o cana de fiert sau sa inchiriati o pereche de patine si sa va incalziti facand putina miscare.

Dupa aceea ce sa facem? Ajunsi pe pod, vad un turn si o bucata dintr-o biserica si-mi zic: "Vreau si eu!". Imi parea scoasa din filme: ascunsa printre copaci, gri si micuta, dar decidem sa mergem acolo mai tarziu si o luam pe niste stradute inguste unde agitatia targului disparuse si dam de Traseul plimbarilor de vara, cu o lungime de aproximativ 4 kilometri. Nu prea am inteles de ce se cheama asa pentru ca oricum lumea se plimba si iarna. Foarte fain, cu o padurice pe malul fluviului, o minunatie pentru amatorii de plimbari. Dupa asta eu vroiam la un turn ce se vedea de jos, dar nu dau decat de turisti care nu stiu sa imi spuna cum fac sa ajung acolo sus. Pana ochii mei vad un nene cu catelul, Mi-am zis ca nu o fi turist si asta, dar ce sa vezi ? Imi da explicatii despre cum pot ajunge, dar apoi imi spune ca e inchis ..offff.

Tot mai invartindu-ma vad destule persoane care o iau in sus pe o straduta super ingusta si nah…bineinteles ca vreau si eu sa vad ce e acolo de merge lumea…pai ce sa fie? O gramada de scari, o priveliste de sus a orasului plus muntii si cand mai mergem un pic ajung la turnul meu inchis unde nenea ala mi-a zis ca trebuia sa ocolesc jumate de oras :).

Plimbarea pana aici se cheama Tappeiner (caci sunt mai multe rute de plimbari la Merano). Despre turn va pot spune in afara de faptul ca era inchis, ca facea parte dintr-un complex mai vast. Nu stiu daca o poarta vazuta inainte era de fapt intrarea, cert este ca a ramas doar el singurel, ca in secolul al XVIII-lea a fost folosit ca depozit de munitii si astazi se poate vizita, oferind o vedere faina asupra orasului si a muntilor care il inconjoara.

La coborare, caci turnul este situat pe o colina, am ajuns fara sa vrem la Gradina botanica a Castelului Trauttmansdorff, inchis si el pe perioada iernii. Am aflat ca adaposteste si un muzeu al turismului. Castelul a fost resedinta imparatesei Elisabetta a Austriei, iar gradina sa botanica acopera cam 12 hectare. Noi nu am vazut mare lucru, mai mult palmieri si cactusi, probabil si din cauza anotimpului.

Fiind un fel de gradini suspendate, ca sa ajungem in centru am inceput sa coboram o gramada de trepte!! Moamaaa cum s-or descurca aia care locuiesc pe acolo si trebuie sa vina acasa cu sacosa de cumparaturi? Nu as vrea sa fiu in locul lor.

Incet, incet ajungem iar in centru si iesim chiar la catedrala (duomo), unde gongul batea ora 12.00 si incepea o reprezentatie despre care nu am reusit sa aflu prea multe. Noua ne parea un onor militar al vechii garzi regale, desi cine stie.. Nici poze nu au iesit pentru ca lumea se imbulzea, de facuse politia cordon sa nu inainteze multimea prea tare.

A venit ora mesei asa ca un wurstel, krauti si o cana de vin fiert au picat numai bine.

Apoi am hotarat sa ne mai invartim iar pe acolo si ce sa vezi? Apar niste urati cu clopotele, bineinteles lumea calare pe ei sa faca poze si am reusit si eu sa fac una. L-am intrebat pe respectivul cine sunt si mi-a bolborisit ceva in germana de nu am inteles nimic. Cand mi-a vazut expresia fetei mi-a spus ‘’San Nicolo’’, deci ceva cu Mos Nicolae. Si cand am ajuns acasa am citit articolul Alexandrei si am realizat ca erau Krampusi…asta a zis ala de nu am inteles..nu stia ca mai e si lume ignoranta :). Despre krampusi puteti citi mai multe in articolul Alexandrei.

Cam atat va spun deocamdata, nu de alta, dar nu vreau sa va plictisesc. Si ma intorc repejor si cu cea de-a doua partea.