Tu de ce calatoresti?
07-02-2010 | Scris de : Adriana | In categoria : Altele
12
“De ce iti place sa calatoresti?” Asa a inceput discutia cu Andrei, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata unui ceainic aburind. “Cum adica de ce imi place? Imi place pur si simplu. Ma face sa ma simt bine, ma ajuta sa aflu multe lucruri despre culturi diferite, imi hraneste curiozitatea. Sunt o mie de motive..” am spus pe un ton destul de contrariat, aproape revoltat. Iar mintea mea a continuat sa rumege ideea in fundalul discutiei care s-a prelungit timp de cateva minute bune.
Orice raspuns ii dadeam, el repeta ca o moara stricata “De ce?”, “De ce?”, “De ce?”. Si o luam de la capat, explicandu-i in alt si alt fel placerea mea de a calatori.
I-am povestit cum nu prea mi-au placut la scoala geografia si istoria si, calatorind, imi completez lacunele intr-un mod foarte aplicat si placut.
I-am spus ca e o modalitate de a-mi goli mintea de toate grijile zilnice si de a acumula energie pentru activitatile viitoare. Unele dintre cele mai bune idei pe care le-am avut pana acum s-au nascut in timpul unei calatorii.
I-am mai explicat ca, pe drum fiind, intalnesc oameni necunoscuti de la care am, de cele mai multe ori, cate ceva de invatat.
Nu stiu cati dintre voi il cunoasteti pe Andrei asa ca va spun eu ca pana nu ajunge acolo unde vrea el, nu se lasa. Asa ca, dupa toate incercarile mele din ce in ce mai disperate de a-i explica, aud un fel de “De ce?” formulat altfel: “Bine, dar ce nevoie te impinge iar si iar pe drum?”.
Si, in sfarsit, mi s-a aprins beculetul. Bucuroasa din cale afara ii zic pe nerasuflate: calatoresc pentru ca ma ajuta sa ma descopar, sa fiu mai aproape de mine si sa slefuiesc din ceea ce sunt variante din ce in ce mai apropiate de acea Adriana care-mi doresc sa fiu. Pauza de respiro dupa care simt nevoia sa completez: Nevoia de a ma cunoaste si de a evolua. Ca om, ca bagaj de cunostinte, ca limpezime a mintii.
Ma simteam ca un elev asteptand laude si o nota mare de la domn profesor. Ma asteptam la un ropot de aplauze si deja vedeam laurii victoriei. Aveam senzatia ca descoperisem America. America mea. Ce ar mai fi putut sa ma intrebe? Era clar ca lumina zilei, nu mai era loc pentru un nou “De ce?”.
Cuvintele lui au fost ca un dus rece pentru un corp rumenit dupa o zi de stat la soare. Socant si util in acelasi timp.
“Crezi ca asta e cea mai eficienta metoda de a-ti satisface aceste nevoi? Nu-mi raspunde acum. Gandeste-te.” Si discutia a luat sfarsit.
Mi-am adus aminte de discutia asta in timp ce vorbeam cu Vera Dragoi despre experienta ei pe Il Camino. Ma intrebam, la randul meu, daca sa mergi 800 de kilometri pe jos este cea mai eficienta metoda de a reinvata lucruri simple pe care le uitam din cauza ritmului alert si stresului in care ne petrecem fiecare zi.
Nu e suficient sa citim cateva carti despre meditatie, yoga sau orice alta tehnica asemanatoare dedicata regasirii linistii interioare si a echilibrului sufletesc? Contin multe dintre ideile pe care Vera le-a redescoperit pe drumul inspre Santiago di Compostela si, in plus, iti explica si cum poti sa-ti faci din ele un nou stil de viata. Cateva principii simple de la care sa nu te abati, niscaiva meditatie in fiecare zi si, eventual, un meniu adecvat.
Pare mult mai simplu si eficient decat sa o pornesti la drum, de unul singur, printre necunoscuti, timp de o luna, infruntand salbaticia naturii si necunoscutul. Si-atunci eu de ce nu reusesc sa-mi gasesc linistea, sa-mi fac timp in fiecare zi pentru meditatie si sa mananc dupa un orar dinainte stabilit? Pentru ca n-am suficienta vointa? Pentru ca nu-mi doresc cu adevarat? Pentru ca, pentru ca, pentru ca..
Abia in acel moment am gasit ambele raspunsuri: poate n-o fi cea mai eficienta solutie pentru problema ta, dar cel mai probabil e singura accesibila la momentul respectiv. E cea care se potriveste cel mai bine cu persoana care esti atunci, chiar daca poate parea extrema sau ineficienta pentru oricine altcineva.
Asa ca in urmatoarea perioada o sa fiu din nou pe drum, cautand un surplus de energie, informatii noi si interesante, oameni care sa ma ajute sa ajung mai aproape de ceea ce sunt sau imi doresc sa fiu. Si poate, la un moment dat, ma voi transforma intr-o persoana care sa nu mai aiba nevoie de calea asta, ci va putea urma una mai eficienta.
Pana atunci imi urez mie si voua, tuturor celor care calatoriti dintr-un motiv sau altul: drum bun si vreme frumoasa!
Foarte interesant postul. M-am gandit si eu de multe ori la asta, si cu toate astea m-ai pus un pic pe ganduri.
Pentru mine cred ca e nevoia de a ma descoperi pe mine si de a invata cate ceva despre mine si despre lumea din jur. Nu ma intereseaza sa vad ceva anume, nu ma intereseaza sa traiesc ceva anume sau sa incerc ceva anume. Calatoresc pur si simplu pentru ca astfel invat cate ceva despre mine. De la oamenii pe care ii intalnesc pe drum, de la intamplarile pe care le am.
Eficient? Nu stiu. Probabil Andrei obtine acelasi lucru citind. Eu nu (prea) citesc. Fiecare are propriul mod de a trai si de a invata. Vineri iau un tren 23 de ore pentru a ajunge undeva in sudul Chinei, de unde ma voi intoarce peste o saptamana probabil tot cu trenul. Eficient? Cu siguranta nu. De ce totusi iau trenul? Printre altele pentru ca ma relaxeaza. Pentru ca pentru mine drumul e o parte foarte importanta (daca nu cea mai importanta) dintr-o calatorie. Ca deh, de-aia se numeste “calatorie” si nu “stat in locul X”.
In ziua de azi toata lumea vorbeste de eficienta. Trebuie sa fim eficienti, pentru ca asa ne impune societatea. Dar viata cand ne-o mai traim? Cand stam un pic linistiti sa savuram ceea ce avem?
[...] This post was mentioned on Twitter by Ioan Bizau and adriana_cocic, Adriana . Adriana said: În orice călătorie te iei cu tine şi pe tine însuţi. (via @claudiasofron) In ton cu ceea ce tocmai am terminat de scris http://bit.ly/abHI0Z [...]
Sunt perfect de acord cu tine ca “azi toata lumea vorbeste de eficienta” si ca este exagerat.
Dar stii care e problema? Ca extrema cealalta este de multe ori o scuza buna pentru iresponsabili. Eu nu incerc sa fiu eficient fiindca mi-ar impune societatea, ci fiindca am o responsabilitate in primul rand fata de mine. Responsabilitatea de a imi trai viata la potential maxim.
Vreau sa imi traiesc viata astfel incat sa am cat mai putine regrete. Iar pentru asta e nevoie si de eficienta, nu doar de eficacitate.
@Andrei Evident ca extreme exista, si nici una din ele nu e buna. Eu vorbeam mai degraba de “eficienta” calatoriilor decat de eficienta in general, si mai exact cum mie la calatorii imi place fix partea “ineficienta”, de care multi se feresc.
Cat despre regrete in viata, aia e alta poveste… lunga. Oricum, traitul “la capacitate maxima” nu inseamna acelasi lucru pentru fiecare.
Eu calatoresc pentru ca atunci cand plec sunt mai relaxata si reusesc sa ma bucur mai intens de experiente. Si eu caut sa ajung la acelasi nivel de relaxare si cand sunt acasa, dar deocamdata nu-mi iese.
Foarte faina ideea si foarte frumos elaborata!
Calatoresc pentru ca ma ajuta sa ma descopar, sa ma completez si sa imi imbunatatesc personalitatea…calatoresc ca sa socializez, sa invat si sa iubesc si mai mult viata. Foarte frumos articolul!
Pun si eu niste intrebari la intrebari? Daca mai era necesar ..
De ce sa ne punem problema de maxim, eficienta si eficacitate in propria noastra viata? Sunt ele cu adevarat masuri pentru felul in care ne bucuram de viata?
De ce sa cautam motivele pentru care calatorim?
Ah ce imi place ca macar din cand in cand sa traiesc asa, simplu, ineficient, fara un scop, sa lenevesc. Nu pentru totdeauna. Pret de un drum, de o calatorie. Si stiti ce e culmea? Ca desi nu urmaresc nimic, gasesc …
Restul e doar teorie…
Calatorie frumoasa Adriana si lasa intrebarile!
@ibz Si eu m-am gandit atunci ca o alternativa ar fi cititul, dar chiar daca poate obtii un rezultat similar nu mi se pare ca se poate compara din punct de vedere al intensitatii experientei.
@Andrei si eu cred ca traitul vietii la potential maxim variaza de la o persoana la alta. E o discutie luuunga pe care poate o sa o purtam la un moment dat
@Gabi @Elena Multumesc
@LumeaMare Acum nu te gandi ca nu mai dorm noaptea framantata fiind de astfel de intrebari
)
Iar apropos de “desi nu urmaresc nimic, gasesc”, aplicat strict pe calatorii, nu cred ca e culmea.. Cateodata prea mult gandit strica si se pune in calea cursului firesc al lucrurilor..Mai trebuie sa si simtim, nu doar sa gandim.
Pai cam asta am vrut sa zic si eu, probabil nu m-am exprimat prea bine
si hai… doar sa simtim
simplu
si
pur
Din una alta am dat de site-ul asta si de postul tau cu de ce? si mi-am pus si eu aceasta minunata intrebare
- nu m-am gandit niciodata ca imi place sa calatoresc ca sa ma descopar pe mine (de “Il Camino” am aflat si eu de la o prietena si mi s-a parut destul de interesant si cred ca merita facut la un moment in viata)
- eu calatoresc ca asta ma face fericit si incerc sa fiu fericit in fiecare weekend sa plec pe undeva, imi place acest stil de viata si nu as renunta la el
, zic asta legat la ce ai zis tu “Si poate, la un moment dat, ma voi transforma intr-o persoana care sa nu mai aiba nevoie de calea asta”
- din pacate cam atat pot sa scot la ora asta dupa o zi de servici si monotonie
@David Stii cum se zice…teoria e usoara, practica ne omoara
Cel putin pe mine cand vine vorba de simtit si atat. Simtit pur si simplu.
@Andrei Pop Lasand la o parte discutii filozofice – ca cea de mai sus – si mie imi place sa calatoresc pentru ca ma face fericita, iar weekendurile in care fug din Bucuresti sunt cele mai placute