Cum a fost in a doua excursie Viajoa - aventuri la rafting, vulcani noroiosi si vestigii rupestre

Cand am vazut ditamai bolovanul venind spre noi si noi venind cu viteza spre el, m-am prins de cordelina de pe barca, am inchis ochii  si am zis Doaaamne ajuta! Cam asta ar fi o mostra din experienta geniala de rafting de care am avut parte in weekendul ce a trecut, cand s-a “intamplat” a doua excursie organizata de noi :) Sa continui? :)

Deruland un pic inapoi ca sa inteleaga si cei care nu au fost cu noi despre ce e vorba, organizarea a inceput cu mai bine de o luna inainte, cand mailurile dintre noi abundau de informatii : eu incercam sa vad Vulcanii noroiosi de vreo 2 ani si tot nu reuseam sa ajung la ei, Adriana prinsese un pic chef sa incerce raftingul, Ioana aflase o gramada de chestii interesante despre tabere de scuptura, lacuri misterioase si multe alte obiective din judetul Buzau, si tot eu mi-am adus aminte ca auzisem mai demult de niste vestigii rupestre foarte interesante din Muntii Buzaului, un fel de pesteri in care traiau acum muuult ani calugari sihastri.

Asadar, dupa o gramada de planuri si rasplanuri am ajuns in sfarsit la un traseu numai bun pentru un weekend, si uite asa pe 10 august am lansat invitatia de a veni cu noi intr-o aventura cu rafting, 4 x 4, vulcani noroiosi si chili rupestre.

De aici si pana sambata dimineata, 28 august, timpul a zburat cat ai zice peste si iata-ne la Obor la 6 dimineata, gata sa plecam in formula de 20. De fapt 17, pentru ca Ovidiu si Cornelia vin de la Ploiesti si Romeo tocmai de la BIstrita, insa nu fara a-l aduce pe tovarasul lui, deja indragit de toata lumea, Tobyyyyy! :)

Ne-am bucurat tare mult ca au venit din nou cu noi, atat ei (Romeo si Toby) cat si Ovidiu si Cornelia, respectiv Cristi si Ana, semn ca trebuie sa le fi placut in prima excursie in care au fost cu noi, de au vrut sa vina si in a doua :) 

Weekendul avea sa debuteze furtunos cu tura de rafting. La ora 9 am ajuns la Chirlesti (un sat foarte mic aflat inainte de Nehoiu; nu va chinuiti sa-l gasiti pe google maps, nu exista! :) unde ne astepta Mihai, „capul rautatilor” de la Outdoor Events.  

De aici si pana cand am plecat efectiv pe apa a trecut destul de mult timp, nu de alta dar ca sa echipezi si sa instruiesti atatia oameni chiar dureaza. Prima data a trebuit sa ne imbracam toti in costumele de neopren. Bineinteles ca eu am reusit performanta sa ma imbrac invers, dupa ce m-am chinuit nevoie mare sa-l trag pe mine. Asa ca m-am mai chinuit inca o data sa il scot (in caz ca ma plictiseam) si inca o data sa il pun corect :P

Toata harmalaia si agitatia era foarte amuzanta: unii se credeau power rangers, altii scafandri, se faceau poze, toata lumea era un zambet si abia astepta sa trecem la actiune.

Insa…not so fast! Mai intai se face instructajul. Ne impartim pe 3 echipe, ne luam toti castile , fiecare echipa avand o culoare, si ne ducem fiecare la cate o barca, cu pilotul nostru, ca sa ne faca instructajul. Eu si Adriana nimerim cu Mihai, pe care il ascultam cu totii cu mare atentie cum explica tot, de la cum se sta pe barca pana la cum sa scoti pe cineva din apa.

Trebuie sa fac o paranteza ca sa explic ca eu in viata mea nu am mai facut rafting, dar nici nu am avut nicio tangenta cu aceasta activitate, si nici macar nu m-am informat despre ea. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca noi vom sta pe marginea barcii, si nu IN barca, cum visam eu :)))) si ca chiar trebuie sa vaslim, si culmea, si inainte, si inapoi! :))))

Dupa ce ne-a explicat Mihai chestiile de baza, a trecut si la explicatii pentru situatii rare, cum ar fi: cum scoatem pe cineva care a cazut in apa, ce facem daca suntem in pericol sa se ”impacheteze” barca pe un bolovan sau daca se rastoarna barca. Evident, „daca”, nu „cand”. Vazand ce ochi mari casc de la prima explicatie, Mihai ne-a asigurat: „ah, dar asta n-o sa se intample azi” :))) Vorba care a ramas legendara, si pe care eu o repetam de fiecare data cand termina de explicat o manevra din caz de accident sau mai stiu eu ce. „Dar asta nu o sa se intample azi”, la care venea reasigurarea lui, „Nu, nu, asta nu o sa se intample azi” iar eu respiram usurata :)

Buuun, acum ca am terminat instructajul, hai in apa.

Eu: „In apa??”

Ah, da, in ignoranta mea, eu chiar credeam ca nu ne vom uda decat in cazuri eeeexceptionale, cazuri din alea care „nu o sa se intample azi” :) si evident, costumele de neopren sunt doar asa… de forma :))) Dar visul meu a fost zdruncinat si strivit de fapt in picioare cand imediat ce am pus barca pe apa, pe langa faptul ca unul dintre baieti a alunecat direct in apa, Mihai ne-a spus sa intram sa „ne racorim”. Hmm… chiar trebuie??? Dar chiar nu-mi e asa de cald! :))))

De fapt cam imi era, pentru ca statusem cu costumele pe noi destul de mult si, am uitat sa va spun, afara era un cer senin de zile mari, acesta fiind unul dintre cele mai bune weekenduri din aceasta vara, cu vreme excelenta in toata tara. Insa totusi, apa din rau nu e chiar cea mai calda si numai de balaceala nu-mi ardea mie..

In scurt timp insa ne-am urcat in barci si am pornit. Tin sa zic ca de aici si pana cand a inceput o distractie pe cinste si am inceput sa simtim adrenalina au mai durat doar cateva secunde. Am inceput cu totii sa vaslim si sa parcurgem traseul de 16 km pe raul Buzau, presarat ici colo cu tot felul de praguri, cascade micute sau alte portiuni tehnice, denumite in fel si chip, cum ar fi Rodeo, Camel back sau, cea mai dificila, Masina de spalat.

In plus, am fost foarte incantati pentru ca baietii aveau camere de filmat GO PRO pe casti si ne-au promis ca dupa aventura ne dau filmuletele facute, chestie de care chiar habar nu aveam si pentru care evident nu trebuia sa platim in plus, ca de exemplu ca la parapata de saptamana trecuta. Asa da supriza! :) 

Imediat ce am plecat, Mihai ne-a spus ca fiecare suntem responsabil pentru cel ce sta pe barca vis-a-vis de noi. In acest caz eu trebuia sa o salvez pe Adriana, si Adriana pe mine. Great! Viajoa power! Nu aveam ce sa patim! :) Si oricum, asta nu o sa se intample azi! :)

Cred ca nici dupa 10 minute, cum vasleam noi asa de zor, Mihai schimba la un moment dat comanda din „toti inainte” in „toti inapoi” destul de repede, si busc, dar totusi in reluare, vad niste picioare zburand in sus undeva in stanga mea, si nici nu apuc sa imi dau bine seama ce se intampla ca Adi o scotea pe Adriana din apa, care tocmai zburase “peste bord”. El statea fix in spatele ei si evident ca a observat imediat ca .. a disparut :) Eu insa… halal responsabil! Nici macar nu mi-am dat seama ce s-a intamplat, darmite sa mai fiu si in stare sa o trag inapoi in barca. Adi, insa, a avut cele mai bune reflexe si Adriana era inapoi in barca chiar cand eu tocmai observam ca un bolovan se apropia mult prea repede de ea. Pfiu, that was close!

Si uite asa a inceput aventura noastra de rafting! In continuare a fost mai mult decat grozav, cu stropiri, pauze de sarituri in apa si inot, coborari pe cascade, chiuituri,  si niciun alt accident. Cel putin nu la noi in barca :P

Din pacate, barca in care se afla si Toby (pe care Romeo a vrut neaparat sa-l dea si pe el cu barca :) a avut ghinionul sa ramana blocata pe pietre de cele mai multe ori, iar barca albastra s-a si rasturnat, de vina fiind un bolovan al naibii de nesimtit care statea in mijlocul raului. Din fericire nu s-a intamplat nimic grav, toata lumea a fost recuperata repede din apa si nu a ramas nimeni cu sechele :)

Aici tin sa spun ca cei de la Outdoor Events, in caz ca nu s-a inteles deja, sunt cu adevarat niste profesioniti, care din primul moment ne-au castigat increderea datorita experientei si seriozitatii de care au dat dovada. In momentul in care barca albastra s-a rasturnat noi i-am vazut si am inceput sa scoatem tot felul de sunete, fara sa ne dam seama ca totusi cei cazuti in apa ar putea fi in pericol. Mihai insa, pilotul nostru, a reactionat in secunda 1, ne-a dat la toti comanda sa vaslim in amonte ca sa ne apropiem sa ii putem salva si pana nu ne-am asigurat ca toata lumea este in regula, traseul nu a fost continuat. M-am simtit deci, de la un cap la altul, complet in siguranta, si cred ca in astfel de activitati, asta e cel mai important. Este totusi un sport extrem si siguranta trebuie sa fie pe primul loc, asa cum a si fost.

Deruland mai departe, ultimul „hop” de pe traseu este locul numit Masina de spalat. Aici ne-a dat Mihai indicatii peste indicatii ca sa putem trece cu brio, atatea incat chiar m-am speriat crezand ca e cine stie ce iad acolo :))) Realitatea nu este insa chiar asa, pentru ca, desi sunt doua praguri destul de „picante”, am trecut cu bine si chiar a fost super super distractiv! I give you the teams in action:

Echipa portocalie

Echipa albastra

Echipa galbena (observati cainele?? :)

Si mai distractiv a fost pentru cei curajosi care s-au dus la final sa inoate in masina de spalat. Da, ati auzit bine! Iti dadeai drumu de la o anumita distanta si daca nimereai exact in Masina de spalat, curentii te trageau la fund si te scoteau la suprafata abia dupa cateva secunde, in functie si de debitul apei. Extrem nu?

Mai extrem decat echipa noastra intrand furtunos in Masina de spalat :P

Acum sa trecem mai departe, nu de alta dar daca va povestesc tot despre rafting, cred ca nu mai termin nici la anu :P Dupa rafting am primit inca o surpriza. Baietii ne-au asteptat si ne-au servit cu niste pepene rosu delicios. Hmmm..yummy! Foarte dragut din partea lor!

Pe urma am mers direct la Pensiunea Vulcanii Noroiosi, unde aveam cazarea, nu de alta dar eram toti morti de foame. Dupa doar vreo jumate de ora de vaslit, in mijlocul raului s-a auzit o voce sfarsita spunand „mi-e foameee” Eram eu. :P Asadar stomacurile noastre erau cu adevarat la ananghie dupa atatea ore si am ajuns la pensiune abia la ora 16.

Aici am intalnit niste gazde extrem de deosebite, conditii bune de cazare (in camere de 3 si 4 camere) si in plus, tot ei administreaza si intrarea la Vulcanii Noroiosi (Paclele Mari) care se afla chiar langa Pensiune.

Ne-au pus la dispozitie un foisor numai pentru noi si ne-au servit masa mult asteptata pe care am devorat-o imediat. Dar inainte de asta, am avut parte de inca o surpriza, inca una din lungul sir din acest week-end. :) Doamna gazda ne-a oferit la toti o canuta mica de tuica din patea casei. Iar dupa masa, iiinca o surpriza: o farfurie cu varf de gogosi delicioase, tot din partea casei.

Dupa masa, cu ultimele puteri am facut cei cativa pasi pana la intrarea la Vulcani si ne-am petrecut ultimele ore de soare facand de zor poze cu „bulbucii” din vulcani si explorand zona. Aici inca o surpriza, daca o sa va vina sa credeti: intrarea la Vulcani a fost gratuita pentru tot grupul, pentru ca eram cazati acolo. Cool, nu? Pentru informare, un bilet pentru adulti este 4 lei.

Dupa ce a asfintit soarele ne-am instalat din nou in foisorul nostru si uite asa am mai stat de vorba vreo 2 ore cel putin. Am povestit tot felul de aventuri (mai ales Ovidiu care ne-a amuzat rau de tot cu povestile recente din Grecia), am ras pe burta, uneori si cu lacrimi :) si chiar daca multora dintre noi ni se inchideau ochii (ok, recunosc, in special mie :))) nu ne venea sa ne dezlipim de grup. Totusi, ochii s-au inchis la un moment dat de tot caci ne-a ajuns si pe noi oboseala :)

A doua zi, o noua aventura! Ne-am intalnit din nou tot cu baietii de la Outdoor Events in Bozioru, unde incepe drumul neasfaltat si nerecomandat pentru masini obisnuite care duce la Nucu si mai departe in Poiana Cozancei. Ne-am “abandonat” masinile noastre acolo si ne-am “imbarcat” cu totii in 4 x 4, pentru multi dintre noi fiind prima data cand ne-am ”dat” acu asa ceva.

Cand am ajuns in Nucu am vazut acolo si niste masini normale, cum ar fi Renault Clio Symbol, pentru ca drumul pana acolo era cat de cat ok (totusi unul pe care nu l-as incerca cu masina noastra, desi are garda destul de inalta) dar destul de abrupt alocuri. Noi am mers si un pic mai departe de Nucu, pana in Poiana Cozancei.

Aici Ionut a ramas singurel ca sa ne prepare un picnic pe cinste (multumim Ionuuut!) si noi am plecat in drumetie prin padure.

Mai intai am ajuns la Bisericuta lui Iosif, atestata documentar din anul 1587, o chilie extrem de interesanta, sculptata intr-un perete oblic, cu suprafata extrem de dreapta.

Urmatoarele vestigii rupestre au fost Agatonul vechi si Agatonul nou, de la care am urcat apoi si la Crucea Spatarului, o cruce foarte mare de piatra care a fost sculptata la baza muntelui si carata pana aici in creasta.

Mihai a pastrat pentru final Chilia lui Dionisie Torcatorul, cea mai interesanta dintre chilii, la care se urca pe o scara din lemn, care trebuie sa recunosc ca mi-a dat ceva emotii pentru ca nu era fixata si nu oferea deloc un sentiment de siguranta.

Se spune ca in timpul atacurilor tatarilor sau a altor cotropitori, toata populatia satului se refugia in aceasta chilie si trageau scara dupa ei. La cat era de mic spatiul inauntru, trebuie sa fi fost mare inghesuiala aici…

La final de drumetie, care a durat cam trei ore, si care i-a istovit  pe multi dintre noi din cauza urcusului, Ionut s-a dovedit un bucatar excelent si extrem de iscusit avand in vedere ca s-a descurcat singur singurel sa pregateasca masa pentru 17 oameni. Din nou, multumim Ionuuuut! :)

La final, inainte de a ne imbarca din nou in masinile 4 x 4, am facut o nebunie si ne-am urcat, aproape toti, pe una dintre masini. Cam asta a iesit:

Si uite asa se facu iar ora 16 si noi mai vroiam sa mai si ajungem inapoi la Vulcani, ca sa vedem si Paclele Mici.

Dar niciun bai! Am ajuns si acolo! :) Chiar daca a trebuit sa facem din nou drumul pana la 2 km inainte de Pensiune si Vulcanii Paclele Mari, a meritat din plin si ne-a placut foarte mult. Noroc ca mi-am adus eu aminte ca acum vreun an si ceva am citit un articol in care scria ca nu exista doar un singur loc cu Vulcani Noroiosi, adica Paclele Mari, cei la care se plateste intrarea, ci ca exista si Paclele Mici, un loc ceva mai salbatic, unde nici macar nu se plateste intrare si sunt mai speclaculosi. Asa ca m-am interesat repede la domnul de la Pensiune, care a fost foarte amabil si mi-a explicat cum se ajunge.

So… in caz ca intereseaza si pe altii indicatiile: ca sa ajungeti la Vulcanii Noroiosi in primul rand trebuie sa va aflati pe drumul DN10 intre Buzau si Nehoiu / lacul Siriu / Brasov. In localitatea Satuc faceti dreapta (daca veniti dinspre Buzau) sau stanga (daca veniti dintre Brasov) asa cum va arata indicatorul spre Vulcanii Noroiosi. Dupa aceasta urmariti indicatoarele, majoritatea noi, care arata mereu directia spre Vulcanii Noroiosi. Nu aveti cum sa va pierdeti. In total sunt aproximativ 14 km. Mai intai se face stanga si apoi dreapta de 2 ori daca nu ma insel, si se trece prin localitatile Joseni si Policiori. La un moment dat apare drept in fata un panou mare cu Vulcanii Noroiosi, unde exista si o bifurcatie. Drumul asfaltat de pe care venim continua de fapt spre stanga, ajungand dupa 2 km la Paclele mari, iar pentru a ajunge la Paclele mici, trebuie mers direct inainte, pe un drum pietruit, dar care imediat dupa colt este din nou astfaltat. De aici se merge cam 1,5 km pana se ajunge la un fel de statie cu rezervoare, pe partea stanga. Se lasa masinile aici si se urca 5 minute pe un drum care se vede pe dreapta, chiar vis-a-vis de unde am lasat masina. Atentie! Nu opriti inainte de rezervoare, la o parcare platita de pe partea dreapta, unde scrie „Vulcanii noroiosi 500 m” pentru ca se merge si se urca mai mult.

Noi am avut norocul sa exploram aproape singuri Paclele mici, avand in vedere si ora la care am ajuns aici (18:45) dar si faptul ca aici vine mult mai putina lume decat la Paclele Mari. Asadar ne-am lafait in voie facand poze cu zecile, mai ales ca aici vulcanii sunt mult mult mai interesanti.

De exemplu cred ca i-am facut cel putin vreo 20 astuia, care bulbucea nevoie mare, noroiul tasnind efectiv ca din pusca. Desigur, dupa ce m-am apropiat suficient de mult incat sa prind actiunea, actiunea s-a imprastiat toata pe mine, trezindu-ma cu noroi in par, pe pantaloni, si bineinteles, pe fata :P

Dupa ce le-am vazut si pe astea mici :) ne-am simtit complet impacati si fericiti ca am profitat la maxim de ziua asta si de tot weekendul de fapt, si am concluzionat cu totii ca a fost unul foarte reusit. Promitem sa repetam figura si va asteptam (si) la urmatoarele noastre excursii!

4 dintr-un foc: de la stanga la dreapta, Adriana, Gabi, Ioana si eu (Alexandra). Viajoa power! :)

Acu, daca sunteti cuminti, poate va aratam zilele astea si filmuletul cu Adriana zburand din barca, si poate chiar si cu disparitia in Masina de spalat. Dar doar daca sunteti cuminti :)