Tabara dacica la Capidava – cum a fost

3

Deși am mai scris din când în când articole pe Viajoa, nu am participat la niciuna din activitățile organizate de echipă, din varii motive. Până când am aflat că se organizează o tabără dacică de 1 Mai. Cum nu-mi stă în obicei să merg la mare de 1 Mai, dar nici acasă nu aveam chef să stau, 4 zile la tabăra Danais pe malul Dunării a fost semnul că cineva acolo sus mă iubește, chiar dacă ardeam furnici cu lupa când eram mic. Cum după “zis” și “făcut” merge bine și “povestit”, m-am oferit să scriu și eu un articol care să descrie experiența unei tabere organizată de Viajoa prin ochii unui participant.

Tabara dacica la Capidava

Locația taberei Danais este satul Capidava, aflat pe malul Dunării la 20 de kilometri de Cernavodă și construit în jurul ruinelor cetății dacice cu același nume. Tabăra este chiar la intrarea în sat și este compusă din câteva căsuțe și o curte mare cu cuptor afară, locuri de făcut focul, foale – vom vorbi mai încolo – un cort mare, mese. Tot ce trebuia ca să ne simțim bine. Ce lipsește cu desărvârșire e curentul electric și – pe alocuri – semnalul 3G. Pare nasol, dar nu e, lupta cu falx-urile, făcutul unei sici cu ciocanul sau trasul cu arcul te fac să uiți repede de Facebook, mailuri necitite sau Whatsapp. Există chiar și duș în curte, duș dacic – sau solar dacă vreți – în mare e vorba de un butoi aflat la înălțime plin cu apă care se încălzește de la soare. Când și dacă e soare. Dar, în ciuda prognozei meteo foarte pesimiste, vremea a fost deosebit de frumoasă, suficient de caldă încât să mă bronzez cu maieu, ceas și ochelari – ca un dac adevărat de altfel – așa că dușul din curte nu a reprezentat un mare impediment.

Tabara dacica la Capidava

Mâncarea a fost foarte bună, preparată afară, la foc liber. Carne și ciuperci la grătar, cartofi copți în jar, urdă, ciorbă de linte sau pâine pe vatră, la cuptorul din curte. Inclusiv lapte proaspăt, de vacă și de capră, fiert în ceaun, o noutate absolută pentru mine, care am abonament la supermarket și totul este împachetat în câteva straturi de plastic. Iar când bagi lingura într-o ciorbă de pește făcută într-un sat pe malul Dunării, sincer, chiar nu mai contează criza economică, situația din Ukraina sau bormașina nouă rotopercutantă a vecinului. Deloc!

Tabara dacica la Capidava

Tabăra a avut activități cu specific dacic la care am participat cu toții, un concurs pe echipe și suficient timp liber ca să nu ne simțim ca-n armată. Chiar din momentul în care am intrat în tabără, înainte să ne cazăm, am avut parte de prima activitate cu specific dac, când Octavian, gazda noastră, ne-a așteptat cu vin :) După ce ne-am cazat, am mers la ruinele cetății unde Octavian ne-a povestit istoricul locului. Pasiunea și modul în care vorbea despre daci era cu adevărat captivant, nefind o prezentare plictisitoare – cum sunt de obicei cele despre istorie, cu date greu de reținut și nume greu de pronunțat.

După turul cetății, ne-am întors în tabără, ne-am împărțit pe echipe și am început prima probă a concursului: atelierul de olărie. Am primit lut, apă și instrucțiuni. Vasul făcut de echipa mea avea foarte, foarte multe picioare, deoarece era instabil și îi tot adăugam câte un punct de sprijin.

Cred că în final s-a ajuns la 9, nepuntând fi ridicat de jos, dar a reușit să țină berea fără să curgă din el, care era cerința de bază. La sfârșitul probei, eu arătam cam așa:

După ce am terminat cu olăria am primit “uniformele” de dac, arcurile și săgețile, ne-am costumat, ne-am pozat și am mai tras cu arcul la liber, după care am mers la masă și ne-am așezat în jurul focului de tabără, la niște vin cu țuică. Despre ce s-a întâmplat după ce s-au deschis sticlele de țuică nu am voie să vorbesc :)) Ce se întâmplă la Capidava, rămâne la Capidava :P

Tabara dacica la Capidava

A doua zi a debutat cu probele 2 și 3 din concurs, prima find un atelier de arheologie în care Octavian ne-a pus să căutăm cioburi de vase dacice și alte rămășițe ale civilizațiilor de altă dată și ne-a explicat cum să le interpretăm. Concursul consta în cine găsește mai multe arterfacte, dar nu era o simplă probă de “săpat viteză”, deoarece trebuia să le scoatem fără să le deteriorăm. Ca niște arheologi de treabă.

Tabara dacica la Capidava

A treia probă a fost proba de tras cu arcul la țintă, care este mult mai greu decât pare. Nu partea de tras cu arcul, aia e ușoară. Lovitul țintei e problema. Am reușit totuși din câteva încercări performanța de a trage foarte, foarte aproape de țintă. După tragerea cu arcul, am mers la muzeul Carsium din Hârșova, vizită care – în ciuda ghidului a cărui prezentare îmi aducea aminte de ce dormeam la ora de analiză matematică – a fost foarte interesantă, mai ales după atelierul de arheologie, pentru că am văzut exact cum se reconstruiesc vasele de ceramică pornind de la câteva cioburi, asemănătoare cu cele găsite de noi.

Tabara dacica la Capidava

A treia zi a fost dedicată atelierului de fierărie, unde, cu un foale, un ciocan și o nicovală a trebuit să facem o sică dacică. realizarea unei sici cât mai apropiate de realitate find a patra probă din concurs. Am înțeles pentru prima oară expresia bate fierul cât e cald și mi-am dat seama că nu aș reuși să fac nici cele mai simple unelte și că probabil aș muri de foame dacă aș fi forțat să trăiesc în sălbăticie. Chiar și când am încercat să sparg lemne, doar 60% din loviturile de topor au atins buturuga și alea în margine, insuficient ca să o spargă. Like a…not boss!

Tabara dacica la Capidava

Că tot a venit vorba de concurs, echipa mea a ieșit pe locul doi, asta doar pentru faptul că nu s-a făcut și concurs de luptă corp la corp cu falx-uri și scuturi, altfel s-ar fi văzut cine e *cu adevărat* cel mai viteaz și mai drept dintre traci :) Nu am de ce să mă plâng, am avut totuși parte de luptă cu armele – din lemn, pentru a se evita accidentările – atât cu Octavian care ne-a explicat cum foloseau dacii falxul și loveau peste scuturile romanilor cât și cu alți colegi. Superfight-ul a fost când am fost singur contra 3 fete, iar una dintre ele a dat cu sabia cu atâta ură încât a rupt-o de scutul meu. Probabil că ar trebui să nu spun atâtea bancuri misogine :)) Țin să menționez că niciunul din participanți nu a fost accidentat și că atmosfera a fost foarte relaxată chiar și în timpul luptelor.

În timpul liber, ne-am împărțit în grupuri în funcție de interese. Eu am mers sa înot în Dunăre, și chiar am înotat. Câteva secunde. Că apa era foarte rece. În rest, am mers la cetate și ne-am jucat de-a dacii…și…dacii, că nimeni n-avea uniformă de soldat roman. Ceilalți turiști prezenți la cetate se uitau cu interes la noi, păcat că ne-a venit cam târziu idea să le cerem bani să se pozeze cu noi.

Tabara dacica la Capidava

În afară de activitățile dacice, tabăra a mai inclus și o vizită la muzeul Muzeul de Artă Dinu şi Sevasta Vintilă din satul Topalu, muzeu de care n-a auzit (mai) nimeni dar care conține foarte multe tablouri de valoare inestimabilă. A doua excursie a fost la peștera Sfântului Ioan Casian – o locație ascunsă într-un versant relativ abrupt. Cum nu prea merg pe munte, eu personal aș fi preferat un sfânt mai stradal așa, cu o grotă ceva mai accesibilă din punct de vedere al terenului, dar peștera și priveliștile merită efortul, chiar și dacă nu am fost atacați de lilieci.

La final, fiecare participant a păstrat costumul dacic și arcul cu săgeți – iar eu am primit și sica făcută de echipa mea – ceea ce mă va ajuta să soluționez foarte repede eventualele diferențe de opinie cu vecinii de bloc. Chiar aștept cu interes o inundație, o țeavă spartă, o muzică dată prea tare, ceva acolo, cât de mic.

Brânză, barză, viezure, mânz :)) 

3 Responses

  1. Anonim

    Foarte fain si va invidiez…cine stie daca s-or alinia planetele si pentru mine ca sa pot participa o data :)

    Reply
  2. Veronica.

    Un articol foarte bine scris: complet, bine structurat si mai ales amuzant :D
    Felicitari, Tudor!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *