by Ionut Tarcea

Nu puteam rata in calatoriile mele in Sri Lanka o vizita pe plantatiile de ceai si la o fabrica de ceai. Pe langa fotografie recunosc ca mai am o slabiciune: ceaiul. Aceasta imagine e captata la o fabricuta aflata in apropierea plantatiilor detinute in trecut de Sir Lipton, unul dintre cei mai mari proprietari de ceai din secolul XIX din Sri Lanka.

In urma cu o saptamana am fost invitata sa particip la o intalnire cu mai multi bloggeri din Romania, ce s-a tinut in Constanta. Scopul? Vizitarea mai multor locatii de interes turistic din zona. Iata ca vacanta si plimbarea s-au terminat si acum vreau sa va impartasesc bucuriile din aceasta excursie care m-a ajutat sa descopar inca un pic din istoria neamului nostru.

Escapada mea a inceput vineri, alaturi de Florin cu care am pornit la drum facand autostopul intr-o benzinarie din Bucuresti. Experienta lui nu se poate descrie doar in cateva cuvinte; am simtit ca sunt pe maini bune si ne-am amplasat in aceasta statie unde am asteptat cu rasete, glume si buna dispozitie sa ne ia cineva.

Relieful carstic al Muntilor Apuseni a fost primul care m-a atras la aceasta zona a tarii atunci cand am inceput sa pun la cale vacanta de vara de anul trecut. Dupa indelungi cautari si planificari si dupa ce am descoperit cat de multe pesteri sunt in Apuseni, am ajuns in final la o lista (mult prea scurta dupa parerea mea) de 3 pesteri pe care vroiam musai sa le vad. Evident, din cauza timpului destul de scurt pe care il aveam la dispozitie.

Am inceput in forta cu Pestera (Ghetarul de la) Scarisoara din comuna Garda de Sus, care este cea mai mare pestera cu gheata din Romania. Mi se parea incredibil sa merg vara intr-un loc in care sunt 0 grade, si chiar asa a si fost.

Una dintre cele mai frumoase excursii din viata mea a fost la Amsterdam in 2008 cu niste omuleti superbi, o parte din echipa de la ORICUM.

Va mai spuneam si aici ca harta Amsterdamului e mult mai mare decat cea pe care o primim de la birourile de turism. Si impreuna cu doi dintre temerari am decis sa iesim din harta J intr-o zi cu soare. Am inchiriat biciclete si ne-am avantat pe malul raului Amstel spre sud, pe pista de biciclete a Amsteldijk. Am trecut rapid de canalele binecunoscute: Inelul (Singel), cel al domnilor(Herenghracht), cel al regilor (Kaizersgracht) si cel al printeselor (Prinsengracht) si am ajuns pe taramuri necunoscute.

by Ionut Tarcea

M-am trezit intr-o dimineata cu amicul meu, Cezar, foarte devreme, inainte de rasarit, am inchiriat o motocicleta si am coborat din Unawatuna pana aproape de extrema sudica a insulei pentru a-i vedea si fotografia pe acesti pescari ce isi fac treaba la fel ca acum 1000 de ani. A meritat pe deplin

Atunci cand ma gandesc la Argentina imi apare in minte imaginea unor dansatorilor de tango care isi exprima emotiile prin dans, pe o straduta pietruita dintr-un cartier din Buenos Aires. Dar, dincolo de reprezentatiile stradale de tango, Argentina are mult mai multe de oferit celor care o viziteaza.

Sa luam doar exemplul capitalei:

Unele dintre cele mai placute amintiri din Roma sunt legate de vederea orasului de la inaltime. Fie ca eram pe Colina Aventin, printre portocali, ascultand ciripitul pasarilor, fie ca sorbeam dintr-un capuccino delicios pe terasa Castelului Sant’ Angelo sau respiram usurata ca am ajuns in varful cupolei Bazilicii Sf. Petru. In cele ce urmeaza gasiti o lista cu locurile mele preferate din care am admirat Roma de sus, in ordinea preferintelor personale.

1. Bazilica San Pietro

E o adevarata aventura sa ajungi pana in varful cupolei Bazilicii Sfantul Petru. Ai doua variante: fie iei liftul pana la baza cupolei si de acolo urci pe jos, fie faci putina miscare si renunti la lift. In oricare dintre cele doua situatii, ultima parte a drumului nu e recomandata claustrofobilor. Scarile sunt inguste, peretii care le incadreaza, de la un punct incolo, sunt inclinati, iar daca esti mai inalt trebuie sa ai grija la cap.

Inainte sa plec la Roma, Alexandra mi-a spus sa ajung neaparat in Piazza Cavalieri di Malta pentru ca ma asteapta acolo o surpriza care merita vazuta. Oricat am incercat sa scot mai multe de la ea, n-am reusit si, daca tot a vrut sa fie surpriza, am incercat sa nu aflu de pe internet.

Nici eu n-as vrea sa va rapesc bucuria de a descoperi singuri ce este acolo, asa ca tot ce pot sa va spun e ca merita sa infruntati urcusul abrupt, pe alocuri, luand-o pe Via di Porta Lavernale pentru a va bucura de surpriza

Iar, daca tot vreti sa ajungeti acolo puteti sa faceti un traseul care sa includa si Piramida, Cimitirul Protestant, Biserica Santa Sabina, Gradina cu Portocali, Circo Massimo, Bocca della Verita, Biserica Santi Giovanni e Paolo si Biserica Santo Stefano Rotondo.

Durata traseului: in jur de 4 ore, depinde de ritmul vostru si de cat zaboviti in Biserici si in Gradina cu portocali (noi am stat multicel)

Buget:

Dupa o saptamana petrecuta alergand prin Roma cu sufletul la gura dupa locuri cat mai autentice, biserici, piete, muzee ajunsesem intr-un punct in care nu mai vroiam sa aud de Italia prea curand. Undeva, pe drum, pierdusem legatura cu tot ce e mai frumos in spiritul italian, cu pofta lor de viata, cu romantismul caracteristic (cel putin in viziunea noastra).

Peste cateva luni urmeaza sa plec intr-o noua aventura prin Italia si priveam calatoria mai degraba cu groaza decat cu entuziasm. Pana azi. 2 ore, intr-o sambata seara, un film romantic, relaxant, de weekend si problema mea s-a rezolvat in mod miraculos.

Aventura pe care am trait-o vara trecuta in Apuseni a fost cea care mi-a dat din nou curaj sa revin pe Munte, pe care il indragesc atat de mult incat indraznesc sa-l scriu cu litera mare. O cinste mult prea mica pe care i-o pot aduce.

Nu mai calcasem niciodata in acel colt al tarii, si de aceea, curiozitatea si nerabdarea deveneau insuportabile pe masura ce ma apropiam de momentul plecarii.

Citisem multe despre colturile de rai din Muntii Apuseni, insa nimic nu s-a comparat cu ceea ce am trait acolo. Cu toate acestea, intr-o singura saptamana am avut timp sa descopar mult prea putin din ceea ce se ascunde acolo.