by Ionut Tarcea

Viena este unul dintre cele mai frumoase orase din Europa si poate dintre cele mai accesibile din Romania. Ai ce face aici: sunt cateva palate si gradini incantatoare, muzee cu expozitii frumoase, cafenele, magazine de vin si hanuri in care poti servi licori gustoase, plimbari cu bicicleta pe piste nesfarsite. Eu mai pot adauga la lista aceasta si intalniri cu prieteni foarte buni ce traiesc de ceva timp acolo. Intotdeauna Viena, cu placere.

Dupa seara petrecuta cu Nenèé si cu alti prieteni am pornit spre Lucas unde aveam sa petrec ultima mea noapte in centrul Vienei. Lucas este o persoana deosebita, pasionata de cultura tailandeza si fiind controlor de trafic aerian reuseste sa-si gaseasca mereu cele mai bune preturi pentru zboruri Europa-Asia.

Cea de a treia zi petrecuta in Viena mi-a adus si putina ploaie si putin soare, insa vremea a fost perfecta pentru plimbarile mele in centrul orasului. Am hotarat de data aceasta sa intalnesc un alt amic de pe couchsurfing, un vienez foarte pasionat de Romania (spre rusinea mea a fost in mai multe locuri in tara mea decat am fost eu) si impreuna cu el am ajuns la un cimitir de la marginea orasului, chiar pe malul Dunarii, unde a fost filmata o scena din filmul Before Sunrise. Linistea apasatoare te desparte de galagia orasului si doar Dunarea iti reaminteste ca esti inca pe meleaguri vieneze.

Daca stau sa fac o lista cu destinatiile preferate din topul meu, pe locul doi se afla Viena. Hmm de ce Viena? Pai mi-a placut pentru un infinit de lucruri. Acum un an, in aceasta perioada, ma lafaiam pe gazonul din centrul vienez cu o carte in mana si cu soarele ce-mi alinta fata. Mi-am gasit o gazda minunata datorita couchsurfingului si tot aici am intalnit o amica croata pe care trebuia sa o vad in Bucuresti, insa cand ea a vizitat orasul nostru eu nu eram in stare sa ies din casa.

Cu doar 70 de Euro zborul dus-intors am ajuns in orasul valsului si nerabdatoare m-am urcat in tren, alaturi de o romanca ce venise pentru a da un examen. La indicatiile ei am scos 10 Euro din buzunar pentru Train Shuttle si aproape imi venea sa plang cand prietena croata mi-a spus “Dar ti-am zis sa nu iei cursa speciala, pt doar 1,50 Euro ajungeai cu un alt tren pana in Wien Mitte!”, dar deh sa te iei dupa altii. Colega de avion a zis ca a fost de nenumarate ori in Viena si singura cale pe care o stia de la Aeroportul Flughafen pana in centrul era trenul special si scump.

Sa va spun ce au ei si nu avem noi? Sa va scriu de ce nu m-as mai duce la ski in Romania niciodata? N-ar fi constructiv deloc.

O sa va scriu cum a fost si sper sa ne entuziasmam cu totii asa de tare incat sa miscam lucrurile si aici. Se potriveste povestea fulgilor de zapada care uniti formeaza un bulgare; ii dai drumul pe o panta si se face atat de mare incat e imposibil sa-l opresti.

Mi-a placut pana si drumul pana la Solden: “autostrazi cu priveliste”, Innsbruck si apoi doar munti si un drum printre versanti. Nu m-am ocupat de gasit cazare, dar am fost impresionata de cabana noastra. Prietenii mei au gasit locul prin http://www.interhome.de si asa arata cabana.

De la Graz, ca să ajungi la Stübing, iei un tren cu regim de personal (toate trenurile austriece arată la fel, doar că domnul personal opreşte în toate staţiile) şi cobori la staţia Stübing Freilichtmuseum. Mai mergi pe jos un kilometru, poate doi, la început prin minunatul Stübing, plin de flori la geamuri şi ospitalier, apoi pe o cărare bătută de biciclete, prin natură. La un momentdat, se zăreşte o poartă mare de lemn, plină de indicatoare şi de copii rezemaţi, care-şi caută un loc pentru biciclete. Toată lumea vine cu bicicleta la muzeul satului din Stübing!

Unul dintre cele mai importante 10 muzee ale satului din Europa, Stübing Freilichtmuseum oferă o perspectivă delicioasă asupra vechilor sate austriece. Case de lemn foarte bine întreţinute, în care se poate intra şi admira în voie (şi ai ce admira, de la ţesăturile în pătrăţele vesel colorate pe care şi le pun şi pe pat, şi pe masă, şi pe rochii, până la tot felul de instrumente şi dispozitive de gătit sau de lucrat prin gospodărie) te aşteaptă să le descoperi. În mijlocul „satului” găseşti nu numai tarabe cu muzică tradiţională din zonă, cărţi cu studii etnografice şi celebrele suveniruri, dar găseşti şi o sumedenie de ateliere, foarte bine organizate, jocuri şi oameni dansând sau cântând.

by Ionut Tarcea

La Viena pana si scamatoriile si jiumbuslucurile facute de artistii stradali au legatura cu arta. E o placere sa asisti la cate un spectacol din acesta: te face rapid sa te simti bine.

Cati dintre voi ati fost la un bal mascat?

Eu visez de cand eram mica sa merg la un bal mascat, toata lumea sa fie costumata si cu masca si… sa fie un moment la 12.00 cand toata lumea isi dezvaluie identitatea. Am ajuns la primul meu bal mascat in Austria si a fost organizat in orasul lui Mozart, in cinstea lui Mozart, la Mozarteum, universitatea dedicata lui.

Stiam ca lumea de la bal va avea costume de secol XVIII si rochii cu crinoline, dar imi era clar ca nu pot sa inchiriez asa ceva in scurt timp (am ajuns doar cu 2 ore inainte de bal).

Istoria Salzburgului este legata cu fire invizibile de “aurul alb” al vremurilor de demult, sarea. Noua ni se pare greu de crezut ca sarea ar putea juca un rol crucial in cresterea economica, dar Salzburgul si fortareata inaltata de arhiepiscopi stau marturie pentru acest lucru.

Pe raul Salzach se transporta sarea si in vremurile de restriste se pastra in camere speciale in fortareata. Fortareata se numeste Festung Hohensalzburg, adica Fortareata de mai Sus de Salzburg si constructia ei a inceput in 1077. A fost extinsa si modificata pe parcursul a aproape 500 de ani de catre arhiepiscopii diocezei Salzburg. A fost construita pentru aparare si nu a fost niciodata ocupata prin forta, dar nu s-au lasat asteptate nici imbunatatirile legate de confort. M-au impresionat camerele palatului:

Am ajuns in Austria la Salzburg, la invitatia unei prietene care invata la Mozarteum si se pregateste sa devina soprana. Pe strada, urmarind stilul arhitectural, strazile, felul in care sunt armonizate cladirile vechi cu cele noi, prietena mea sumarizeaza cumva succesul austriecilor in materie de turism: “De cand sunt aici mi-am dat seama ca nimic nu e lasat la voia intamplarii.”

Putem sa extrapolam asta la orice: la felul in care e reconstruita atmosfera din vremea lui Mozart in cele doua muzee dedicate lui, la felul in care se imbraca domnisoarele de-acolo, la felul in care e organizat un eveniment, la sistemele de pe partiile de ski si la viata noastra. Daca vrem sa reusim, trebuie sa avem grija mai intai la privirea de ansamblu si apoi la micile detalii.