Sa va spun ce au ei si nu avem noi? Sa va scriu de ce nu m-as mai duce la ski in Romania niciodata? N-ar fi constructiv deloc.

O sa va scriu cum a fost si sper sa ne entuziasmam cu totii asa de tare incat sa miscam lucrurile si aici. Se potriveste povestea fulgilor de zapada care uniti formeaza un bulgare; ii dai drumul pe o panta si se face atat de mare incat e imposibil sa-l opresti.

Mi-a placut pana si drumul pana la Solden: “autostrazi cu priveliste”, Innsbruck si apoi doar munti si un drum printre versanti. Nu m-am ocupat de gasit cazare, dar am fost impresionata de cabana noastra. Prietenii mei au gasit locul prin http://www.interhome.de si asa arata cabana.

Cati dintre voi ati fost la un bal mascat?

Eu visez de cand eram mica sa merg la un bal mascat, toata lumea sa fie costumata si cu masca si… sa fie un moment la 12.00 cand toata lumea isi dezvaluie identitatea. Am ajuns la primul meu bal mascat in Austria si a fost organizat in orasul lui Mozart, in cinstea lui Mozart, la Mozarteum, universitatea dedicata lui.

Stiam ca lumea de la bal va avea costume de secol XVIII si rochii cu crinoline, dar imi era clar ca nu pot sa inchiriez asa ceva in scurt timp (am ajuns doar cu 2 ore inainte de bal).

Istoria Salzburgului este legata cu fire invizibile de “aurul alb” al vremurilor de demult, sarea. Noua ni se pare greu de crezut ca sarea ar putea juca un rol crucial in cresterea economica, dar Salzburgul si fortareata inaltata de arhiepiscopi stau marturie pentru acest lucru.

Pe raul Salzach se transporta sarea si in vremurile de restriste se pastra in camere speciale in fortareata. Fortareata se numeste Festung Hohensalzburg, adica Fortareata de mai Sus de Salzburg si constructia ei a inceput in 1077. A fost extinsa si modificata pe parcursul a aproape 500 de ani de catre arhiepiscopii diocezei Salzburg. A fost construita pentru aparare si nu a fost niciodata ocupata prin forta, dar nu s-au lasat asteptate nici imbunatatirile legate de confort. M-au impresionat camerele palatului:

Am ajuns in Austria la Salzburg, la invitatia unei prietene care invata la Mozarteum si se pregateste sa devina soprana. Pe strada, urmarind stilul arhitectural, strazile, felul in care sunt armonizate cladirile vechi cu cele noi, prietena mea sumarizeaza cumva succesul austriecilor in materie de turism: “De cand sunt aici mi-am dat seama ca nimic nu e lasat la voia intamplarii.”

Putem sa extrapolam asta la orice: la felul in care e reconstruita atmosfera din vremea lui Mozart in cele doua muzee dedicate lui, la felul in care se imbraca domnisoarele de-acolo, la felul in care e organizat un eveniment, la sistemele de pe partiile de ski si la viata noastra. Daca vrem sa reusim, trebuie sa avem grija mai intai la privirea de ansamblu si apoi la micile detalii.