Unele dintre cele mai placute amintiri din Roma sunt legate de vederea orasului de la inaltime. Fie ca eram pe Colina Aventin, printre portocali, ascultand ciripitul pasarilor, fie ca sorbeam dintr-un capuccino delicios pe terasa Castelului Sant’ Angelo sau respiram usurata ca am ajuns in varful cupolei Bazilicii Sf. Petru. In cele ce urmeaza gasiti o lista cu locurile mele preferate din care am admirat Roma de sus, in ordinea preferintelor personale.

1. Bazilica San Pietro

E o adevarata aventura sa ajungi pana in varful cupolei Bazilicii Sfantul Petru. Ai doua variante: fie iei liftul pana la baza cupolei si de acolo urci pe jos, fie faci putina miscare si renunti la lift. In oricare dintre cele doua situatii, ultima parte a drumului nu e recomandata claustrofobilor. Scarile sunt inguste, peretii care le incadreaza, de la un punct incolo, sunt inclinati, iar daca esti mai inalt trebuie sa ai grija la cap.

Inainte sa plec la Roma, Alexandra mi-a spus sa ajung neaparat in Piazza Cavalieri di Malta pentru ca ma asteapta acolo o surpriza care merita vazuta. Oricat am incercat sa scot mai multe de la ea, n-am reusit si, daca tot a vrut sa fie surpriza, am incercat sa nu aflu de pe internet.

Nici eu n-as vrea sa va rapesc bucuria de a descoperi singuri ce este acolo, asa ca tot ce pot sa va spun e ca merita sa infruntati urcusul abrupt, pe alocuri, luand-o pe Via di Porta Lavernale pentru a va bucura de surpriza

Iar, daca tot vreti sa ajungeti acolo puteti sa faceti un traseul care sa includa si Piramida, Cimitirul Protestant, Biserica Santa Sabina, Gradina cu Portocali, Circo Massimo, Bocca della Verita, Biserica Santi Giovanni e Paolo si Biserica Santo Stefano Rotondo.

Durata traseului: in jur de 4 ore, depinde de ritmul vostru si de cat zaboviti in Biserici si in Gradina cu portocali (noi am stat multicel)

Buget:

Dupa o saptamana petrecuta alergand prin Roma cu sufletul la gura dupa locuri cat mai autentice, biserici, piete, muzee ajunsesem intr-un punct in care nu mai vroiam sa aud de Italia prea curand. Undeva, pe drum, pierdusem legatura cu tot ce e mai frumos in spiritul italian, cu pofta lor de viata, cu romantismul caracteristic (cel putin in viziunea noastra).

Peste cateva luni urmeaza sa plec intr-o noua aventura prin Italia si priveam calatoria mai degraba cu groaza decat cu entuziasm. Pana azi. 2 ore, intr-o sambata seara, un film romantic, relaxant, de weekend si problema mea s-a rezolvat in mod miraculos.

Trecusera doar cateva minute peste ora 8 (dimineata) cand am aterizat in Roma. Nu stiam prea bine cat de repede o sa ajungem la hostelul situat pe langa gara Termini, asa ca ne pregatisem un traseu de incalzire pentru prima zi.

Am avut noroc si am prins autocarul de 8:30 care parcurgea ruta Roma Ciampino – Termini. Biletul a costat 4 euro si in 40 de minute ne aflam pe una din laturile garii, incercand sa gasim drumul cel mai scurt pana la hostel.

Totul a mers ca pe roate, asa ca pe la 10 jumatate am inceput plimbarea care avea sa ne poarte pe la Santa Prassede, Santa Maria Maggiore, Piazza dell Esquillino, Palazzo delle Esposizione, Teatro dell Opera, Palazzo Masimo, Santa Maria degli Angeli, Santa Maria della Concezione, Porta Pinciana, Poarta Vulturilor si Villa Borghese.

Durata traseului: in jur de 5 ore, depinde de ritmul vostru de mers si de cat zaboviti prin biserici si Muzeu.

Buget:

Oricat nu-mi place sa recunosc, am vizitat Vaticanul mai mult de dragul de a spune ca am fost acolo decat dintr-o reala placere si curiozitate. De fapt, aproape ca am renuntat la a mai intra cand am vazut coada de sute de persoane care se intindea de-a lungul zidului. Asa ca nu o sa va povestesc despre minunatiile care se ascund in spatele usilor acestui muzeu. Pentru mine (si sunt sigura ca mai sunt multi la fel, dar care poate nu recunosc) povestile spuse de marile opere de arta raman un la fel de mare mister.

Ce pot sa va ofer, sunt cateva informatii practice din prospata experienta capatata ca vizitator al muzeului

Daca ajungi in Roma nu ai cum sa nu mergi si in cel mai mic stat din lume si anume Vatican. O zi am dedicat-o vizitarii muzeului Vatican si a Domului Sf. Petru. Denumirea pietei si a bazilicii au fost date dupa acest mare sfant, iar italienii spun ca in acel loc Petru a impartasit cunostintele sale despre crestinism. Se ajunge foarte usor in Vatican si daca vrei sa mergi in Piata Sf. Petru exista o intrare destinata turistilor, neprotejata de Garzile Papale Elvetiene.

Ostasii care fac parte din Garda poarta haine colorate si au dubla cetatenie. Aceasta armata este cea mai mica si cea mai veche din lume care a rezistat in aceeasi forma de atata timp. A fost infiintata de catre Papa Iulius al II-lea in anul 1506, acelasi care a initiat construirea bazilicii si a chemat artisti renumiti la decorarea acesteia, printre care Michelangelo, Raphael si da Vinci.

Ca tot s-a discutat despre Roma imi aduc aminte ca in urma cu an am colindat si eu stradutele intortocheate ale capitalei italiene. Un oras atat de mare necesita foarte mult timp pentru a-l descoperi si cunoaste cu adevarat.

In putinul timp pe care l-am avut la dispozitie am incercat sa parcurg cateva trasee de zeci de kilometri pe jos si astfel am fost impresionata de caldura italienilor, de momumentele atat de bine conservate si de buna organizare a Romei.

Pentru mine calatoriile sunt ca mersul la scoala, pentru ca inainte sa plec la drum, imi fac intodeauna temele de acasa. Imi place la nebunie sa petrec ore in sir cautand sa cunosc cat mai multe despre locurile in care ma vor duce pasii. Asa se face ca inainte de a-mi face bagajul pentru cele 5 zile petrecute in Orasul Etern acum un an, aveam deja bine pus la punct un bagaj mult mai important, care care m-a facut sa inteleg cu adevarat povestea Romei. Din valiza mea am extras pentru voi cateva dintre curiozitatile care m-au fascinat atunci cand am inceput sa descopar Roma:

In ianuarie 2007, un arheolog a anuntat ca e posibil sa fi gasit faimoasa pestera Lupercal (in care gemenii Romulus si Remus au fost alaptati de lupoaica), la 16 m sub resedinta lui Augustus, Domus Livia, de pe Dealul Palatin.

14 februarie o sa ma prinda la Roma. Suna romantic, stiu, dar a fost o pura intamplare. Cautam adresa unui restaurant din Bucuresti cand am vazut o reclama cu promotiile Wizz Air. Am intrat pe site, am cautat bilete de avion pentru diverse destinatii, in diverse perioade si s-a nimerit sa le gasesc pe cele catre Roma cu 53 de euro de persoana, dus-intors, cu toate taxele incluse.

M-am entuziasmat foarte tare, insa nu le-am rezervat pe loc. Stiam ca Roma se afla pe una dintre pozitiile fruntase in topul celor mai scumpe orase din Europa. In plus, ofertele agentiilor pentru sejururile in Roma din vara lui 2009 erau cam usturatoare. In jur de 600 de euro pentru 5 nopti de cazare cu mic dejun si transport, la care se adaugau banii pentru celelate mese, transportul in oras si intrarile la obiectivele turistice.

Degeaba era biletul de avion 53 de euro, daca scoteam din buzunar de 10 ori pe atat pentru restul cheltuielilor. Si poate mai aveam noroc de ploaie, ger sau vant insuportabil. Ca doar nu stiam nimic despre vremea din februarie, in Roma.

Asa ca m-am apucat sa caut informatii.