Ce m-a facut sa calatoresc 9 ore de la Bucuresti la Campulung Moldovenesc? Sunt mai multe raspunsuri, dar unul dintre ele este nevoia de nou si de explorare. Am plecat cu o trupa de prieteni “magici” din Club LMT si au zis si ei da nebuniei mele. Dupa vreo 5 ore cu trenul incepusera sa se intrebe de ce n-am ramas pe Valea Prahovei… dar eu mi-am mentinut pozitia.

Ne-a incantat Tudor Maxim cu ideea si pozele pensiunii Dor de Bucovina, asa ca ne-am dus sa vedem cum este. Am ajuns la 6 dimineata, dupa o noapte nu tocmai odihnitoare, asa ca ne-am pus la somn, mai degraba nemultumiti de orice. Cand ne-am trezit cu soarele in fata si ne-am vazut la masa pentru un mic-dejun regesc(am mancat pentru prima data dulceata de rubarba), ne-au trecut toate si abia asteptam sa iesim pe usa, la vizitat.

Duminica, 11 august

Pentru ca oboseala incepea sa se simta, am hotarat sa stam doua zile la Putna, si sa o luam mai incet. Asa ca am vizitat doar manastirea Putna si chilia lui Daniil Sihastrul.

Manastirea Putna este, cred, cea mai dezvoltata manastire pe care am vazut-o vreodata, functionand ca un adevarat oras. Sunt foarte multi preoti, calugari, are o suprafata foarte mare in administrare, si pare ca este construita o intreaga industrie in jurul manastirii.

Sambata, 10 august

Dimineata am vizitat manastirea Humorului. Era prima manastire pictata pe dinafara pe care o vedeam altfel decat in poze. Din nou flori, din nou curatenie, in fata manastirii era deja traditionalul bazar cu nimicuri.. Noutatea a fost turnul. In curtea manastirii era turnul clopotnita, cu niste scari pe care nu oricine se incumeta sa le urce. Mai intai, erau niste trepte exterioare, de lemn, printre care puteai vedea foarte usor in jos, ceea ce nu facea foarte bine celor cu rau de inaltime. Pentru cei care reuseau sa urce pana aici, urma ceva si mai “frumos”. Niste trepte in interiorul turnului, sapate in piatra, inalte si inguste, si marginite de un tunel de piatra. Nu era un loc foarte placut pentru claustrofobi. Dar, cand terminai de urcat si ajungeai pe ultimul nivel, aveai o priveliste superba a imprejurimilor.

Vineri, 9 august

O noua zi, plina, a inceput cu vizitara manastirii Varatic (sau Varatec). Este o manastire frumoasa, inconjurata de paduri. Biserica manastirii imi lasa o impresie deosebita, fiind “rotunda”. Am remarcat ca manastirile din Moldova arata, parca, altfel decat cele din restul tarii, fiind mai impunatoare. Atunci am inteles ce inseamna cand se spune despre o manastire ca este “zvelta”. Tot la Varatic se afla mormantul Veronicai Micle, 200 de case si 500 de maici. E aproape un sat intreg, frumos aranjat, foarte curat si plin de flori.

Manastirea Agapia, situata in apropiere este construita cam in acelasi stil cu Varatic. La vremea respectiva, era in restaurare, asa ca faimoasele picturi interioare ale lui Nicolae Grigorescu au fost pe jumatate acoperite de schele.

E destul de greu sa povestesti o calatorie la o saptamana dupa ce te-ai intors acasa. Dar e si mai greu sa descrii o calatorie de acum 7 ani. In 2002 am fost cu familia intr-un circuit in nordul Moldovei, sa vizitam manastirile. Din fericire, sora mea a scris intr-un caiet aproape in fiecare zi, asa ca acum am un punct de plecare.

Joi, 8 august 2002

Am plecat devreme din Pitesti, cu gandul de a merge cat mai mult, daca se poate chiar pana la Varatic. Urma sa fie o vacanta interesanta, altfel decat celelalte de pana acum. Era pentru prima data cand nu aveam cazarea stabilita inainte sa plecam. Speram ca vom gasi acolo pensiuni sau localnici care primeau turisti in gazda. Daca nu, ramanea varianta cu dormitul la manastire.