2 ianuarie 2010 ne-a prins pe drum. Timisoara – Bucuresti, adica vreo 10 ore de condus. Eram destul de obositi dupa o vacanta activa si tristi pentru ca aproape se terminase. Asa cum suntem cu totii cand ne intoarcem acasa dupa cateva zile de relaxare.

Tristetea, oboseala, toate au trecut in plan secund pe drumul ce leaga Piatra Scrisa de Drobeta Turnu-Severin. Nu stiam incotro sa ne uitam mai intai ca sa nu ratam nici o farama din peisajul superb ce se intindea in fata ochilor nostri.

Nu e prima data cand merg pe acest drum, dar e prima data cand raman impresionata. Nu stiu daca inainte nu am fost atenta, sau nu am nimerit momentul zilei potrivit. Cert e ca pe inserat,  soarele care inca mai e pe cer, dar se ascunde dupa o perdea de nori, ii da o stralucire aparte.

Pe drumul ce leaga Drobeta Turnu Severin de Timisoara, la 25 de km de Caransebes, se afla un schit modest, aproape lipit de tunelul sapat in stanca pentru calea ferata. Cei din zona cunosc locul ca “Piatra Scrisa” si stiu ca acolo pot face un mic popas. Ceilalti au toate sansele sa treaca pe sosea fara sa observe schitul de care se leaga multe povesti ajunse pana in ziua de azi din vorba in vorba.

Mergand inspre Timisoara, si noi l-am ratat. Abia in momentul in care l-am depasit Bogdan si-a adus aminte ca acolo era Piatra Scrisa, locul unde ai lui mereu opreau pentru o pauza binemeritata dupa un drum lung. La intoarcere am zabovit cateva clipe sub podul de cale ferata, am urcat treptele sapate in stanca si am intrat in schit.

Timisoara nu mi-e un oras strain. Am petrecut multe veri la bunicii de aici cand eram mica. Acum, cu ocazia Revelionului, am revenit in orasul banatean, am revazut locuri dragi si mi-am adus aminte de ce ma simt atat de bine in Timisoara de fiecare data.

Puteti sa ziceti ca sunt subiectiva, dar sunt convinsa ca oricine ajunge aici va fi impresionat nu numai de pietele cu o puternica incarcatura istorica, constructiile impunatoare si parcurile ingrijite, dar si de atitudinea localnicilor si actiunile  inspirate ale autoritatilor.

Ca sa nu ma mai lungesc, iata de ce imi place asa de mult sa revin in Timisoara:

Sunt in Severin de 3 zile. Pana acum a fost o vreme mohorata, cu ceata si frig, care te indemna sa stai in casa. Azi am profitat de aparitia soarelui si am iesit la o scurta plimbare prin resedinta judetului Mehedinti.

N-am apucat sa vad tot orasul, insa deja am descoperit cateva locuri care merita vizitate, o cafenea in care m-as mai duce cu placere, cociobe lipite de vile frumoase si o sinagoga gard in gard cu o catedrala ortodoxa.

Sa le luam pe rand.