Ne-am gandit sa va ajutam cu mici ponturi despre locuri unde puteti savura o cafea buna, o mancare traditionala sau puteti asculta si dansa pe ritmuri catalane intr-un oras plin de turisti. Pentru aceasta m-am apucat de treaba si am contactat persoane ce locuiesc in primul oras in care am fost in afara tarii – Barcelona – iar mai jos gasiti recomandarile lor.

Sa vedem unde putem manca, la ce preturi si ce:

1. Restaurant La Tomaquera

Situat pe Strada Margarit, nr 58 in districtul Sants-Montjuic, cartierul Poble Sec este un loc unde nu trebuie sa faci rezervare, nu se plateste cu cardul si au meniuri catalane la preturi modeste.

Cum se ajunge? Cu metroul – liniile L2, L3 pana la statia Poble Sec. De acolo ajungeti la restaurantul catalan pe jos, in 5 minute.

Continuam lista celor mai spectaculoase locuri din Tenerife cu un orasel superb cu iz masonic, o gradina zoologica impresionanta, multi-premiata care a inceput ca un paradis al papagalilor, gigantii de peste 500 de metri care se pravalesc, aproape vertical, in ocean si piramidele controversate care l-au fascinat de etnograful si aventurierul norvegian Thor Heyerdahl.

5. Piramidele de la Guimar

by claesch

Piramide? In Tenerife? Asta a fost prima reactie cand, ajunsa pe insula, am descoperit pe harta gratuita, luata din aeroport, acest punct de interes turistic. Ma informasem inainte despre ce poti vedea, insa informatia despre Piramidele de la Guimar mi-a scapat cu desavarsire.

Un drum dificil, dar spectaculos, pe serpentinele din Muntii Teno, un arhipelag privit de sus, de la cea mai mare inaltime din Spania, un parc acvatic cu 5 recorduri mondiale si un far singuratic aflat la sfarsitul a 9 kilometri parcursi pe sub stancile amenintatoare. Sunt doar patru dintre locuri care m-au lasat fara suflare in Tenerife. Sunt locuri dragi, pe care as vrea sa le revad si despre care am mai scris, dar nu sistematizat.

Acum le aveti pe toate la un loc datorita lui Chinezu de la care a pornit ideea acestui material in doua parti.

Acestea fiind zise, iata vedetele:

1. Drumul care trece pe langa Masca

by Jan n Jim

Camino de Santiago (drumul catre Santiago) este un pelegrinaj de 800 de km care parcurge Pensinsula Iberica de la est la vest. Incepe in Sant Joan Pied de Port in Franta si se termina in Santiago de Compostela. Inca din Evul Mediu, sute de mii de pelegrini parcurg acest drum in fiecare an. Mai multe informatii aici. Camino interior inseamna drumul interior, care de altfel face si obiectul acestui articol.

„-Mi-as dori ca lucrurile sa fie la fel de usoare in viata precum sunt pe Camino. Aici, drumul este atat de bine marcat. Sunt sageti peste tot. Tot ce iti ramane de facut este sa mergi.”

„-Si in viata este la fel, Carmen. Si in viata exista semne si sageti peste tot. Numai ca noi, oamenii, deseori suntem mult prea grabiti sau ursuzi ca sa aruncam vreo privire in jur. Le trecem cu vederea in graba noastra, fara a ne da seama ca de fapt ne-am pierdut demult.”

by Ionut Tarcea
Nu vrei sa ratezi o experienta culinara nemaipomenita cand te duci in Spania. Am fost la sfarsitul lunii februarie in Madrid si am ajuns sa beau un vin bun si sa mananc bunatati culinare hispanice in Piata San Miguel, din centru, nu o data ci de doua ori. E prea bun. Scriu textul acesta si mai uit peste fotografie si simt cum mi se face foame.

Populatia guanches credea ca inauntrul sau traieste un demon rau, pe nume Guayota, asa ca i-au spus Echeyde = infern. Astazi este cunoscut ca vulcanul Teide si, cu cei 3718 metri ai sai, este cel mai inalt varf din Spania.

De cum am aflat ca o sa merg in Tenerife mi-am propus sa ajung acolo, in varf, insa ce nu mi-am imaginat a fost ca drumul pana la telecabina care m-a purtat pana la 3555 de metri va fi mai impresionant decat ascensiunea in sine.

Dupa ce am vazut lava de toate culorile si vegetatia care cu greu isi face loc printre rocile vulcanice, dupa ce am simtit cum e sa mergi prin nori si sa ajungi deasupra lor, telecabina care se legana din cand in cand parea o joaca de copil.

Despre ascensiune o sa va povestesc alta data. Acum va las in compania unor poze facute pe drumul inspre Pico del Teide. Priviti-le si ganditi-va ca, in realitate, acele peisaje imortalizate sunt cel putin de doua ori mai frumoase si mai expresive.

“Cea mai celebra atractie turistica in molcomul oras colonial spaniol La Orotava este un interesant conac din secolul al XVII-lea“. Asa incepea descrierea pentru Casa de los Balcones, situata pe prima pozitie in topul celor mai interesante 10 atractii turistice din Tenerife, din ghidul pe care il aveam cu mine. Curiozitatea mea legata de acest loc era cu atat mai mare cu cat singura poza oferita de autorul ghidului nu impresiona prin nimic.

Despre pofta mea de a calatori va pot spune ca a venit odata cu vizitarea unui oras magnific, plin de arta si de viata: Barcelona. Pana la varsta de 24 de ani nu am depasit granitele Romaniei, calatorind putin doar prin tara. Insa, schimbarea a venit in august 2008, cand la indemnul unui amic roman am calcat pe pamant spaniol. Prima intalnire cu orasul a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase amintiri. Cine spune ca nu poti calatori decat insotita si nu te poti distra si cu straini nu stie ce vorbeste! Aproape singura, cu o harta in mana si cu doua-trei noutini de spaniola(si acelea stiute de la telenovele) am trait un sejur de 10 zile in orasul lui Gaudi. Ca hostel, am ales unul in centru, pe langa Palau Güell, destul de ieftin(~27Euro/noapte, single), iar despre mancare daca nu esti pretentios, exista multe magazine de cartier de unde iti poti procura alimente pentru cateva zile doar cu 20 Euro.

Atunci cand vine vorba de admirat animale captive, rabdarea mea este extrem de limitata. Mi se pare foarte nedrept sa le tii in custi sau spatii mici doar pentru a satisface privirile curioase ale oamenilor.

Nu sunt un fan al gradinilor zoologice, e clar. Doar ca in Tenerife, vizitand Loro Parque, aproape ca am uitat de asta.

Intr-o dupa amiaza tarzie ne aflam in vestul insulei Tenerife, pe un drum marginit de stanci intr-o parte si de ocean in cealalta parte. In fata noastra era un panou alb, imens, pe care scria “Drum inchis din cauza pietrelor care cad. Cei cu autorizatie continua pe propria lor raspundere”.

Autorizatie n-aveam, deci in mod normal ar fi trebuit sa facem stanga imprejur. Dar pe langa noi treceau masini dupa masini, fara sa se sinchiseasca de panou. Or avea toate autorizatie? Am presupus ca nu si ne-am continuat drumul inspre Faro de Teno, cel mai vestic punct al insulei. Cu frica-n san, ce-i drept, dar am continuat.