Continuam lista celor mai spectaculoase locuri din Tenerife cu un orasel superb cu iz masonic, o gradina zoologica impresionanta, multi-premiata care a inceput ca un paradis al papagalilor, gigantii de peste 500 de metri care se pravalesc, aproape vertical, in ocean si piramidele controversate care l-au fascinat de etnograful si aventurierul norvegian Thor Heyerdahl.

5. Piramidele de la Guimar

by claesch

Piramide? In Tenerife? Asta a fost prima reactie cand, ajunsa pe insula, am descoperit pe harta gratuita, luata din aeroport, acest punct de interes turistic. Ma informasem inainte despre ce poti vedea, insa informatia despre Piramidele de la Guimar mi-a scapat cu desavarsire.

Un drum dificil, dar spectaculos, pe serpentinele din Muntii Teno, un arhipelag privit de sus, de la cea mai mare inaltime din Spania, un parc acvatic cu 5 recorduri mondiale si un far singuratic aflat la sfarsitul a 9 kilometri parcursi pe sub stancile amenintatoare. Sunt doar patru dintre locuri care m-au lasat fara suflare in Tenerife. Sunt locuri dragi, pe care as vrea sa le revad si despre care am mai scris, dar nu sistematizat.

Acum le aveti pe toate la un loc datorita lui Chinezu de la care a pornit ideea acestui material in doua parti.

Acestea fiind zise, iata vedetele:

1. Drumul care trece pe langa Masca

by Jan n Jim

Populatia guanches credea ca inauntrul sau traieste un demon rau, pe nume Guayota, asa ca i-au spus Echeyde = infern. Astazi este cunoscut ca vulcanul Teide si, cu cei 3718 metri ai sai, este cel mai inalt varf din Spania.

De cum am aflat ca o sa merg in Tenerife mi-am propus sa ajung acolo, in varf, insa ce nu mi-am imaginat a fost ca drumul pana la telecabina care m-a purtat pana la 3555 de metri va fi mai impresionant decat ascensiunea in sine.

Dupa ce am vazut lava de toate culorile si vegetatia care cu greu isi face loc printre rocile vulcanice, dupa ce am simtit cum e sa mergi prin nori si sa ajungi deasupra lor, telecabina care se legana din cand in cand parea o joaca de copil.

Despre ascensiune o sa va povestesc alta data. Acum va las in compania unor poze facute pe drumul inspre Pico del Teide. Priviti-le si ganditi-va ca, in realitate, acele peisaje imortalizate sunt cel putin de doua ori mai frumoase si mai expresive.

“Cea mai celebra atractie turistica in molcomul oras colonial spaniol La Orotava este un interesant conac din secolul al XVII-lea“. Asa incepea descrierea pentru Casa de los Balcones, situata pe prima pozitie in topul celor mai interesante 10 atractii turistice din Tenerife, din ghidul pe care il aveam cu mine. Curiozitatea mea legata de acest loc era cu atat mai mare cu cat singura poza oferita de autorul ghidului nu impresiona prin nimic.

Atunci cand vine vorba de admirat animale captive, rabdarea mea este extrem de limitata. Mi se pare foarte nedrept sa le tii in custi sau spatii mici doar pentru a satisface privirile curioase ale oamenilor.

Nu sunt un fan al gradinilor zoologice, e clar. Doar ca in Tenerife, vizitand Loro Parque, aproape ca am uitat de asta.

Intr-o dupa amiaza tarzie ne aflam in vestul insulei Tenerife, pe un drum marginit de stanci intr-o parte si de ocean in cealalta parte. In fata noastra era un panou alb, imens, pe care scria “Drum inchis din cauza pietrelor care cad. Cei cu autorizatie continua pe propria lor raspundere”.

Autorizatie n-aveam, deci in mod normal ar fi trebuit sa facem stanga imprejur. Dar pe langa noi treceau masini dupa masini, fara sa se sinchiseasca de panou. Or avea toate autorizatie? Am presupus ca nu si ne-am continuat drumul inspre Faro de Teno, cel mai vestic punct al insulei. Cu frica-n san, ce-i drept, dar am continuat.

Nu stiu daca as dedica un post intreg vreunui alt parc de distractii acvatic. Cel putin nu unuia dintre cele cateva vazute pana acum. Insa la Siam m-au intrigat cateva aspecte chiar si inainte de a-l vizita.

Trecand pe langa parc, pe autostrada, privirea mea a dat de niste constructii interesante, care n-au lasat-o sa se desprinda, chiar si cu riscul unui gat sucit. Desi era destul de evident, avand in vedere numele, am aflat ulterior ca fiecare element al “Regatului apelor” este de inspiratie thailandeza. Proprietarii parcului au primit permisiunea familiei regale thailandeze atat pentru nume, cat si pentru tematica. Odata cu permisiunea au venit si cateva limitari – fara copii ale palatelor regale, templelor si statuilor cu Buddha.

Daca drumul Costa Adeje – Vilaflor – Chio a fost comparabil ca grad de dificultate cu serpentinele noastre (desi ca altitudine nu e deloc comparabil), nu acelasi lucru se poate spune despre drumul pana la Buenavista del Norte, trecand pe la Masca.

Insa noi nu prea stiam ce ne asteapta, asa ca am servit, linistiti, o gustare la restaurantul Las Estrellas. Ne-am ales cate un aperitiv si…surpriza! Ne-am pomenit cu niste portii uriase si extrem de gustoase. Eu de ciuperci cu usturoi la cuptor, Bogdan de creveti cu usturoi la cuptor care inca mai sfaraiau atunci cand i-au adus chelnarul. Yumyy! Unde mai pui ca privelistea iti taia respiratia, iar preturile erau acceptabile.

Plaje insorite cu nisip negru, munti arizi pe care au ramas numeroase “dovezi” ale fostelor eruptii, plantatii intregi de bananieri si satucuri linistite, cocotate pe varfuri inalte. Totul la volanul unui Beetle Cabrio. Am stiut ca asta vrem din momentul in care am vazut oferta in geamul unei agentii de inchiriat masini.

Din pacate, cand am ajuns noi acolo pentru a inchiria masina, nu mai era disponibila. Asa ca ne-am multumit cu un Ford Fiesta, masina noastra cea de toate zilele. Cateva ore mai tarziu, pe serpentinele ce duceau la Masca, ne-am felicitat pentru alegerea facuta. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost drumul fara o masina familiara!

Dar sa o luam cu inceputul.

Vizita mea scurta in Puerto de la Cruz