Prima data cand am auzit de acest verb a fost la cursurile de japoneza. In sala aceea de clasa alba, moderna si simpla, o doamna numai zambet ne povestea cu pasiune, dar cuvinte putine, ca “asobu” inseamna a te juca. Sunt convinsa ca majoritatea colegilor mei occidentali au facut natural asocierea cu perioada copilariei in timp ce eu imi imaginam fetele dragalase ale micutilor prescolari japonezi pe care-i intalnisem in dimineata aceea in drum spre facultate.

Oricat de induiosatoare, perspectiva mea era numai partial intemeiata caci japonezii nu inceteaza niciodata a se “juca”. Desi jocul inseamna distractie, distractia lor nu este totuna cu distractia noastra.

Ca tot s-a discutat despre Roma imi aduc aminte ca in urma cu an am colindat si eu stradutele intortocheate ale capitalei italiene. Un oras atat de mare necesita foarte mult timp pentru a-l descoperi si cunoaste cu adevarat.

In putinul timp pe care l-am avut la dispozitie am incercat sa parcurg cateva trasee de zeci de kilometri pe jos si astfel am fost impresionata de caldura italienilor, de momumentele atat de bine conservate si de buna organizare a Romei.

Cati dintre voi ati fost la un bal mascat?

Eu visez de cand eram mica sa merg la un bal mascat, toata lumea sa fie costumata si cu masca si… sa fie un moment la 12.00 cand toata lumea isi dezvaluie identitatea. Am ajuns la primul meu bal mascat in Austria si a fost organizat in orasul lui Mozart, in cinstea lui Mozart, la Mozarteum, universitatea dedicata lui.

Stiam ca lumea de la bal va avea costume de secol XVIII si rochii cu crinoline, dar imi era clar ca nu pot sa inchiriez asa ceva in scurt timp (am ajuns doar cu 2 ore inainte de bal).

Daca in post-ul anterior vorbeam cu El despre viata de noapte din cluburile locale din China, acum discutia s-a concentrat asupra statutului social, a felului in care modul traditional de viata al chinezilor se rasfrange asupra job-ului lor, precum si asupra diferentelor dintre femeile din China in functie de zona si situatie materiala.

A, si poate cel mai important, ce a invatat el din experienta cu China si ce i-a placut cel mai mult la oamenii cu care a interactionat.

El locuieste de mai bine de un an in China. In Sichuan, Chengdu. A plecat acolo cu serviciul si nu se grabeste sa se intoarca. A ajuns sa-i inteleaga cat de cat pe chinezi si i-a placut ce a gasit acolo. Eu am ajuns sa vorbesc cu el dupa ce am auzit cateva povestiri despre viata de noapte din China si, curioasa, am cautat niste confirmari. Nu le-am primit in intregime, insa am aflat lucruri foarte interesante despre alte subiecte gen: goana dupa statut social, cum e sa lucrezi cu chinezii, ce inseamna pentru ei salariu bun si ce isi permit cu un astfel de salariu, etc. Despre toate acestea o sa aflati in cea de-a doua parte a interviului. In cele de mai jos vorbim despre cum decurg lucrurile intr-un club local, despre traditia lor – Gambei si despre diferentele dintre straini si localnici atunci cand vine vorba de viata de noapte.

Pentru ca n-am vrut sa se piarda din nota personala a discutiei, o gasiti mai jos, asa cum a decurs.

Scaune impletite, barbati cu ziarul in mana, femei antrenate intr-o discutie aprinsa, cosuri cu bagheta rupta in bucati, pahare de vin, croissant si cafea pentru mic dejun in plina strada, garçon cu sort alb si lung pana-n vatra, meniuri scrise cu creta…..

Dupa o perioada de stat in Paris, locul urmator in care ajungi pare sa aiba ceva lipsa. Mie mi se pare ca e vorba de peisajul din strada, incluzand aici terasele si cafenelele. Nu am vazut in niciun alt loc cafenele mai multe, mai frumoase si fermecatoare ca la Paris.

In urma cu un an, de Sfantul Stefan, asteptam nerabdatoare in avion sa ajung intr-un oras incarcat de istorie: Berlin. Impreuna cu alti 12 amici ma indreptam spre Winter Camp-ul organizat in cadrul comunitatii CouchSurfing. Urma sa fie un Revelion de neuitat, petrecut pe alt taram decat cel romanesc.

Desi era mai frig ca in Bucuresti, ne-am aventurat timp de 7 zile pe stradutele Berlinului, pentru a descoperi frumusetile acestuia. Dupa Revolutia din 1989, zidul a ramas doar pe anumite portiuni, iar in cea mai mare parte se observa in asfalt o dunga ce reprezinta urma pe unde zidul despartea orasul in doua: Berlinul de Est si Berlinul de Vest. Dupa atata timp orasul este inca impartit in acest fel, doar geografic.

Eu o sa va povestesc despre ultima mea experienta legata de Amsterdam, de prin iunie. M-am gandit la asta pentru ca de curand am citit despre oameni care si-au planuit Craciunul la Amsterdam.

Era a treia “infuzie” de Amsterdam si déjà de la prima stiam ca m-as intoarce oricand. La prima vizita primesti sau iti cumperi harta centrului si dupa doua – trei zile zici ca stii tot Amsterdamul. De fapt, stii centrul cunoscut turistilor. Ca si cum in Bucuresti te-ai plimba intre Romana – Universitate si Unirii vreo 5 zile si te-ai proclama atoatestiutor despre Bucuresti. Nu e deloc asa.

Acum am aflat lucruri si despre centru si despre alte parti ale orasului. Am fost jumatate turist si jumatate locuitor de Olanda, postura care ma prinde.

Un vechi proverb spune ca un amic iti este un adevarat prieten numai dupa ce ai calatorit cu acea persoana.

Testul care va arata adevaratul caracter al cuiva este acela de a vedea acel om fara apa, fara bani si fara mancare.

Am mers pentru a zecea oara in Egipt cu o prietena, pentru prima oara cu altcineva.  Aveam in fata noastra o lunga calatorie de 30 de zile in Egipt. Dupa ce am intalnit multi oameni buni si multi prieteni vechi, am decis sa ii vizitam pe cei noi din Luxor. Noul prieten era de pe acelasi site de calatorii ca si mine si am decis sa stam la hostelul in care el lucra. Visul meu era sa ajung acolo ca sa vad templul lui Hatshepsut si Valea Regilor, dar nu in ultimul rand sa zbor!

Cred ca e unul din locurile care ma fascineaza cel mai mult la Paris. Stradutele stramte si inclinate, pictorii din Place de Tartre, linistea cartierului intr-o duminica dimineata, privelistea din fata Sacre Coeur. Ma poarta cu gandul la “années folles”, la viata boema si la exuberanta Parisului de altadata.

S-ar putea povesti mult si bine despre Montmartre pentru ca are o identitate foarte puternica si multe simboluri construite de-a lungul timpului. Montmartre a fost multa vreme un loc aflat in afara Parisului, un deal unde se cultiva vita de vie si se bea vin, o zona in afara taxelor mari din capitala care foarte repede a devenit locul preferat de distractie al parizienilor. Am spus distractie? Poate cuvantul potrivit ar fi dezmat Cert e ca aceste conditii deosebite au facut din Montmartre la sfarsitul secolului al XIX-lea, o combinatie ciudata intre resedinta si inspiratie pentru numerosi artisti, precum Picasso, Renoir si Modigliani insa si un paradis al distractiei in care cabaretele si prostitutia au atins culmi nemaintalnite pana atunci.