Dupa o saptamana petrecuta alergand prin Roma cu sufletul la gura dupa locuri cat mai autentice, biserici, piete, muzee ajunsesem intr-un punct in care nu mai vroiam sa aud de Italia prea curand. Undeva, pe drum, pierdusem legatura cu tot ce e mai frumos in spiritul italian, cu pofta lor de viata, cu romantismul caracteristic (cel putin in viziunea noastra).

Peste cateva luni urmeaza sa plec intr-o noua aventura prin Italia si priveam calatoria mai degraba cu groaza decat cu entuziasm. Pana azi. 2 ore, intr-o sambata seara, un film romantic, relaxant, de weekend si problema mea s-a rezolvat in mod miraculos.

Cand nu calatorim, visam la locurile in care vrem sa ajungem. Fiind vorba de vise si imaginatie, cartile sunt acele vehicule miraculoase care ne plimba prin spatiu si timp. Cu puterea lor magica ne poarta departe, oriunde. Cu descrieri amanuntite ne fac sa simtim, sa auzim, sa vedem cum e acolo.

In Paris, patiseriile sunt adevarate obiective turistice daca esti gurmand. Pe langa faptul ca se gasesc la tot pasul, aceste boulangeries, vienoisseries, patisseries ofera un adevarat spectacol pentru ochi si sunt asa de atragatoare ca nu poti sa stai fara sa le treci pragul. Vorbesc, evident, in numele meu. Daca nu mai credeti, va arat cateva poze care sper sa va convinga mai usor(si ca sa justific de ce am cazut in dulcele pacat de nenumarate ori).

Ajunsi in Finlanda de Craciun, veti gasi pe masa localnicilor feluri de mancare diverse, multe dintre ele cu o lunga istorie in spate. Incepand cu aperitivul si terminand cu desertul, fiecare bucatica de mancare gustata poate fi acompaniata de o poveste. Daca nu despre cum a aparut, atunci macar despre felul unic in care se prepara.

De exemplu, despre jambonul Yule se spune ca a aparut in randul populatiei de origine germana care incerca sa-l imbuneze pe Freyr, divinitate pagana asociata cu recoltele, vremea si fertilitatea. Era sacrificat un vier al carui cap, cu un mar in gura, era purtat pe un platou de aur sau de argint.

Una dintre cele mai pregnante amintiri din copilaria mea este legata de mirosul de cozonaci abia scosi din cuptor. Imi placea sa stau pe langa bunica si sa o observ cum prepara diverse umpluturi, framanta aluatul, avea grija de cozonaci sa nu se arda, iar la sfarsit ii tria pe cei mai aratosi pentru a-i oferi in dar vecinilor si prietenilor.

Pe atunci nu-mi inchipuiam ca sarbatorile de iarna ar putea avea si alt miros decat cel de cozonaci combinat cu cel de brad. Si multi dintre noi probabil ca nu-si inchipuie nici acum pentru ca sarbatorile de iarna sunt petrecute in familie, nu lelea prin lume.

Insa, daca totusi va incumetati sa porniti la drum in preajma Craciunului, iata ce deserturi  veti gasi in diverse locuri de pe glob.

La viajoa.ro ne place cateodata sa calatorim explorand bucatarii si feluri diferite de a savura mancarea. De data aceasta am fost musafiri la Amarjit si am gustat povesti si mancaruri cu aroma indiana.

Daca mergeti oriunde in India, aproape sigur veti fi intampinati cu masala chai, bautura consumata de oamenii de la sat si oras, indiferent de nivelul social. Asa ne-a primit si Amarjit. Ne-a pus pe masa cate o ceasca de masala chai, ceai dulce, laptos si puternic inmiresmat cu ce se gaseste mai bun in India. Poate ati gustat in ceainariile noastre acest tip de ceai, insa, credeti-ma pe cuvant, nu prea seamana cu ce beau indienii.

Se citeste “ghibanitza” si este o placinta sarbeasca. Am invatat sa prepar gibanica inainte sa gust, deci nu stiam daca imi va placea produsul final. Mi-a placut initial atmosfera de petrecere care invaluie orice masa intr-o casa sarbeasca si mi-a placut ca toata lumea se aduna in bucatarie, sa puna umarul la treaba, sa mai adauge un ingredient secret in placinta. Nu pot sa va ascund ca mi-a placut la nebunie dupa ce am gustat.

In India, bijuteriile se poarta aproape peste tot. Exagerand putin, rare sunt zonele corpului unei femei ramase neacoperite de aceste podoabe.

In primul rand, bijuteriile constituie o parte importanta a dotei pe care fata o primeste de la tatal sau atunci cand se marita. In acest fel, orice femeie, bogata sau saraca va avea in posesie o colectie de bijuterii. Calatorul poate fi socat vazand o femeie simpla purtand aur, poate sa isi puna intrebari legat de statutul ei insa, pe langa aspectul estetic, bijuteriile sunt singura asigurare sociala pe care o femeie o poate avea in aceasta tara.

Fascinant mai e ca bijuteriile in India nu se rezuma la obiecte de podoaba ci se impletesc cu traditii milenare precum yoga sau ayurveda, avand o influenta energetica si influentand omul dincolo de corpul fizic. Exista o legatura bine stabilita intre materialul din care sunt realizate, locul precis unde sunt purtate si efectul pe care il au asupra persoanei.

Pavlova este una dintre cele mai controversate prajituri de care am auzit pana acum. Si nu din cauza gustului, retetei sau formei, ci din cauza locului de provenienta.

Povestea spune ca Herbert Sachse, bucatorul sef al hotelului Esplanade din Perth a creat aceasta prajitura in 1935 pentru a sarbatori vizita indragitei balerine Anna Pavlova in Australia. Pe de alta parte, Helen Leach, in cartea ei “The Pavlova Story”, sustine ca, de fapt, prajitura e originara din Noua Zeelanda, iar vizita balerinei la Antipodes a condus la aparitia a trei retete diferite.

Astazi calcam pe urmele lui Val. Ajunsa in Mumbai, ea serveste un mic dejun traditional si ne spune pareri la cald. Nu-i asa ca va e pofta?

Si daca tot suntem la capitolul mancare in India, iata si un exemplu de pranz traditional.