Populatia guanches credea ca inauntrul sau traieste un demon rau, pe nume Guayota, asa ca i-au spus Echeyde = infern. Astazi este cunoscut ca vulcanul Teide si, cu cei 3718 metri ai sai, este cel mai inalt varf din Spania.

De cum am aflat ca o sa merg in Tenerife mi-am propus sa ajung acolo, in varf, insa ce nu mi-am imaginat a fost ca drumul pana la telecabina care m-a purtat pana la 3555 de metri va fi mai impresionant decat ascensiunea in sine.

Dupa ce am vazut lava de toate culorile si vegetatia care cu greu isi face loc printre rocile vulcanice, dupa ce am simtit cum e sa mergi prin nori si sa ajungi deasupra lor, telecabina care se legana din cand in cand parea o joaca de copil.

Despre ascensiune o sa va povestesc alta data. Acum va las in compania unor poze facute pe drumul inspre Pico del Teide. Priviti-le si ganditi-va ca, in realitate, acele peisaje imortalizate sunt cel putin de doua ori mai frumoase si mai expresive.

“Cea mai celebra atractie turistica in molcomul oras colonial spaniol La Orotava este un interesant conac din secolul al XVII-lea“. Asa incepea descrierea pentru Casa de los Balcones, situata pe prima pozitie in topul celor mai interesante 10 atractii turistice din Tenerife, din ghidul pe care il aveam cu mine. Curiozitatea mea legata de acest loc era cu atat mai mare cu cat singura poza oferita de autorul ghidului nu impresiona prin nimic.

Atunci cand vine vorba de admirat animale captive, rabdarea mea este extrem de limitata. Mi se pare foarte nedrept sa le tii in custi sau spatii mici doar pentru a satisface privirile curioase ale oamenilor.

Nu sunt un fan al gradinilor zoologice, e clar. Doar ca in Tenerife, vizitand Loro Parque, aproape ca am uitat de asta.

Intr-o dupa amiaza tarzie ne aflam in vestul insulei Tenerife, pe un drum marginit de stanci intr-o parte si de ocean in cealalta parte. In fata noastra era un panou alb, imens, pe care scria “Drum inchis din cauza pietrelor care cad. Cei cu autorizatie continua pe propria lor raspundere”.

Autorizatie n-aveam, deci in mod normal ar fi trebuit sa facem stanga imprejur. Dar pe langa noi treceau masini dupa masini, fara sa se sinchiseasca de panou. Or avea toate autorizatie? Am presupus ca nu si ne-am continuat drumul inspre Faro de Teno, cel mai vestic punct al insulei. Cu frica-n san, ce-i drept, dar am continuat.

Nu stiu daca as dedica un post intreg vreunui alt parc de distractii acvatic. Cel putin nu unuia dintre cele cateva vazute pana acum. Insa la Siam m-au intrigat cateva aspecte chiar si inainte de a-l vizita.

Trecand pe langa parc, pe autostrada, privirea mea a dat de niste constructii interesante, care n-au lasat-o sa se desprinda, chiar si cu riscul unui gat sucit. Desi era destul de evident, avand in vedere numele, am aflat ulterior ca fiecare element al “Regatului apelor” este de inspiratie thailandeza. Proprietarii parcului au primit permisiunea familiei regale thailandeze atat pentru nume, cat si pentru tematica. Odata cu permisiunea au venit si cateva limitari – fara copii ale palatelor regale, templelor si statuilor cu Buddha.

Daca drumul Costa Adeje – Vilaflor – Chio a fost comparabil ca grad de dificultate cu serpentinele noastre (desi ca altitudine nu e deloc comparabil), nu acelasi lucru se poate spune despre drumul pana la Buenavista del Norte, trecand pe la Masca.

Insa noi nu prea stiam ce ne asteapta, asa ca am servit, linistiti, o gustare la restaurantul Las Estrellas. Ne-am ales cate un aperitiv si…surpriza! Ne-am pomenit cu niste portii uriase si extrem de gustoase. Eu de ciuperci cu usturoi la cuptor, Bogdan de creveti cu usturoi la cuptor care inca mai sfaraiau atunci cand i-au adus chelnarul. Yumyy! Unde mai pui ca privelistea iti taia respiratia, iar preturile erau acceptabile.

Plaje insorite cu nisip negru, munti arizi pe care au ramas numeroase “dovezi” ale fostelor eruptii, plantatii intregi de bananieri si satucuri linistite, cocotate pe varfuri inalte. Totul la volanul unui Beetle Cabrio. Am stiut ca asta vrem din momentul in care am vazut oferta in geamul unei agentii de inchiriat masini.

Din pacate, cand am ajuns noi acolo pentru a inchiria masina, nu mai era disponibila. Asa ca ne-am multumit cu un Ford Fiesta, masina noastra cea de toate zilele. Cateva ore mai tarziu, pe serpentinele ce duceau la Masca, ne-am felicitat pentru alegerea facuta. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost drumul fara o masina familiara!

Dar sa o luam cu inceputul.

Vizita mea scurta in Puerto de la Cruz

In Puerto de la Cruz am ajuns pe intuneric, dupa o zi plina. Prima de plimbat cu masina pe insula. Aveam harta orasului, asa ca ne imaginam ca o sa ajungem la hotel destul de repede. Pacat ca pe harta nu sunt reprezentate si sensurile unice, strazile in lucru si cele inchise.

Dupa cateva incercari esuate de a iesi dintr-un mic labirint format prin inchiderea unor strazi si multe sensuri unice, am apelat la ajutorul unui locanic. Cand ne bucuram ca in sfarsit am ajuns pe strada cu hotelul am constatat ca nu existau locuri de parcare neocupate prin zona si tot mergand am ajuns intr-alt labirint de stradute. Dupa aproape doua ore de plimbat cu masina prin Puerto de la Cruz am intrat victoriosi in “Apartamentos Girasol”.

Aici alta distractie.

In fata mea stau intinse toate pliantele, hartile, notitele si cartile din Tenerife. Incerc sa gasesc cea mai buna metoda de structurare a informatiilor (muuulte) culese de pe insula. M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa incep cu un sumar al saptamanii petrecute acolo: imagini insotite de notite scurte.

Asa ca am apelat la Symbolya, iar rezultatul il gasiti mai jos:

Cel mai simplu mod de a folosi harta e sa dati click pe fiecare poza. Astfel va vor aparea notitele asociate obiectivului respectiv. Puteti sa folositi si banda de sus care contine numai iconitele obiectivelor. Dand click pe ele veti fi pozitionati pe harta in dreptul obiectivului respectiv si veti putea citi notitele.

Sper sa va placa.