In urma cu o saptamana am fost invitata sa particip la o intalnire cu mai multi bloggeri din Romania, ce s-a tinut in Constanta. Scopul? Vizitarea mai multor locatii de interes turistic din zona. Iata ca vacanta si plimbarea s-au terminat si acum vreau sa va impartasesc bucuriile din aceasta excursie care m-a ajutat sa descopar inca un pic din istoria neamului nostru.

Escapada mea a inceput vineri, alaturi de Florin cu care am pornit la drum facand autostopul intr-o benzinarie din Bucuresti. Experienta lui nu se poate descrie doar in cateva cuvinte; am simtit ca sunt pe maini bune si ne-am amplasat in aceasta statie unde am asteptat cu rasete, glume si buna dispozitie sa ne ia cineva.

Relieful carstic al Muntilor Apuseni a fost primul care m-a atras la aceasta zona a tarii atunci cand am inceput sa pun la cale vacanta de vara de anul trecut. Dupa indelungi cautari si planificari si dupa ce am descoperit cat de multe pesteri sunt in Apuseni, am ajuns in final la o lista (mult prea scurta dupa parerea mea) de 3 pesteri pe care vroiam musai sa le vad. Evident, din cauza timpului destul de scurt pe care il aveam la dispozitie.

Am inceput in forta cu Pestera (Ghetarul de la) Scarisoara din comuna Garda de Sus, care este cea mai mare pestera cu gheata din Romania. Mi se parea incredibil sa merg vara intr-un loc in care sunt 0 grade, si chiar asa a si fost.

Unele dintre cele mai placute amintiri din Roma sunt legate de vederea orasului de la inaltime. Fie ca eram pe Colina Aventin, printre portocali, ascultand ciripitul pasarilor, fie ca sorbeam dintr-un capuccino delicios pe terasa Castelului Sant’ Angelo sau respiram usurata ca am ajuns in varful cupolei Bazilicii Sf. Petru. In cele ce urmeaza gasiti o lista cu locurile mele preferate din care am admirat Roma de sus, in ordinea preferintelor personale.

1. Bazilica San Pietro

E o adevarata aventura sa ajungi pana in varful cupolei Bazilicii Sfantul Petru. Ai doua variante: fie iei liftul pana la baza cupolei si de acolo urci pe jos, fie faci putina miscare si renunti la lift. In oricare dintre cele doua situatii, ultima parte a drumului nu e recomandata claustrofobilor. Scarile sunt inguste, peretii care le incadreaza, de la un punct incolo, sunt inclinati, iar daca esti mai inalt trebuie sa ai grija la cap.

Inainte sa plec la Roma, Alexandra mi-a spus sa ajung neaparat in Piazza Cavalieri di Malta pentru ca ma asteapta acolo o surpriza care merita vazuta. Oricat am incercat sa scot mai multe de la ea, n-am reusit si, daca tot a vrut sa fie surpriza, am incercat sa nu aflu de pe internet.

Nici eu n-as vrea sa va rapesc bucuria de a descoperi singuri ce este acolo, asa ca tot ce pot sa va spun e ca merita sa infruntati urcusul abrupt, pe alocuri, luand-o pe Via di Porta Lavernale pentru a va bucura de surpriza

Iar, daca tot vreti sa ajungeti acolo puteti sa faceti un traseul care sa includa si Piramida, Cimitirul Protestant, Biserica Santa Sabina, Gradina cu Portocali, Circo Massimo, Bocca della Verita, Biserica Santi Giovanni e Paolo si Biserica Santo Stefano Rotondo.

Durata traseului: in jur de 4 ore, depinde de ritmul vostru si de cat zaboviti in Biserici si in Gradina cu portocali (noi am stat multicel)

Buget:

Aventura pe care am trait-o vara trecuta in Apuseni a fost cea care mi-a dat din nou curaj sa revin pe Munte, pe care il indragesc atat de mult incat indraznesc sa-l scriu cu litera mare. O cinste mult prea mica pe care i-o pot aduce.

Nu mai calcasem niciodata in acel colt al tarii, si de aceea, curiozitatea si nerabdarea deveneau insuportabile pe masura ce ma apropiam de momentul plecarii.

Citisem multe despre colturile de rai din Muntii Apuseni, insa nimic nu s-a comparat cu ceea ce am trait acolo. Cu toate acestea, intr-o singura saptamana am avut timp sa descopar mult prea putin din ceea ce se ascunde acolo.

Sa va spun ce au ei si nu avem noi? Sa va scriu de ce nu m-as mai duce la ski in Romania niciodata? N-ar fi constructiv deloc.

O sa va scriu cum a fost si sper sa ne entuziasmam cu totii asa de tare incat sa miscam lucrurile si aici. Se potriveste povestea fulgilor de zapada care uniti formeaza un bulgare; ii dai drumul pe o panta si se face atat de mare incat e imposibil sa-l opresti.

Mi-a placut pana si drumul pana la Solden: “autostrazi cu priveliste”, Innsbruck si apoi doar munti si un drum printre versanti. Nu m-am ocupat de gasit cazare, dar am fost impresionata de cabana noastra. Prietenii mei au gasit locul prin http://www.interhome.de si asa arata cabana.

Trecusera doar cateva minute peste ora 8 (dimineata) cand am aterizat in Roma. Nu stiam prea bine cat de repede o sa ajungem la hostelul situat pe langa gara Termini, asa ca ne pregatisem un traseu de incalzire pentru prima zi.

Am avut noroc si am prins autocarul de 8:30 care parcurgea ruta Roma Ciampino – Termini. Biletul a costat 4 euro si in 40 de minute ne aflam pe una din laturile garii, incercand sa gasim drumul cel mai scurt pana la hostel.

Totul a mers ca pe roate, asa ca pe la 10 jumatate am inceput plimbarea care avea sa ne poarte pe la Santa Prassede, Santa Maria Maggiore, Piazza dell Esquillino, Palazzo delle Esposizione, Teatro dell Opera, Palazzo Masimo, Santa Maria degli Angeli, Santa Maria della Concezione, Porta Pinciana, Poarta Vulturilor si Villa Borghese.

Durata traseului: in jur de 5 ore, depinde de ritmul vostru de mers si de cat zaboviti prin biserici si Muzeu.

Buget:

Oricat nu-mi place sa recunosc, am vizitat Vaticanul mai mult de dragul de a spune ca am fost acolo decat dintr-o reala placere si curiozitate. De fapt, aproape ca am renuntat la a mai intra cand am vazut coada de sute de persoane care se intindea de-a lungul zidului. Asa ca nu o sa va povestesc despre minunatiile care se ascund in spatele usilor acestui muzeu. Pentru mine (si sunt sigura ca mai sunt multi la fel, dar care poate nu recunosc) povestile spuse de marile opere de arta raman un la fel de mare mister.

Ce pot sa va ofer, sunt cateva informatii practice din prospata experienta capatata ca vizitator al muzeului

Cati dintre voi ati fost la un bal mascat?

Eu visez de cand eram mica sa merg la un bal mascat, toata lumea sa fie costumata si cu masca si… sa fie un moment la 12.00 cand toata lumea isi dezvaluie identitatea. Am ajuns la primul meu bal mascat in Austria si a fost organizat in orasul lui Mozart, in cinstea lui Mozart, la Mozarteum, universitatea dedicata lui.

Stiam ca lumea de la bal va avea costume de secol XVIII si rochii cu crinoline, dar imi era clar ca nu pot sa inchiriez asa ceva in scurt timp (am ajuns doar cu 2 ore inainte de bal).

Populatia guanches credea ca inauntrul sau traieste un demon rau, pe nume Guayota, asa ca i-au spus Echeyde = infern. Astazi este cunoscut ca vulcanul Teide si, cu cei 3718 metri ai sai, este cel mai inalt varf din Spania.

De cum am aflat ca o sa merg in Tenerife mi-am propus sa ajung acolo, in varf, insa ce nu mi-am imaginat a fost ca drumul pana la telecabina care m-a purtat pana la 3555 de metri va fi mai impresionant decat ascensiunea in sine.

Dupa ce am vazut lava de toate culorile si vegetatia care cu greu isi face loc printre rocile vulcanice, dupa ce am simtit cum e sa mergi prin nori si sa ajungi deasupra lor, telecabina care se legana din cand in cand parea o joaca de copil.

Despre ascensiune o sa va povestesc alta data. Acum va las in compania unor poze facute pe drumul inspre Pico del Teide. Priviti-le si ganditi-va ca, in realitate, acele peisaje imortalizate sunt cel putin de doua ori mai frumoase si mai expresive.