Dupa vizita la cetatea Histria ne-am aventurat din nou pe drumuri dobrogene spre un alt punct turistic important – cetatea Heracleea din localitatea Enisala. Vremea buna, drumul bun si compania minunata au completat excursia din cadrul proiectului Scrie Romania.  Din Constanta sunt 114 km, iar din Histria (Istria) dureaza aproximativ o ora jumatate. La noi a durat mai mult pentru ca mereu exista pe drum un loc unde ramaneam impresionati de frumusetile naturii si ne opream pentru o mica sesiune de fotografii.

Cand am inceput excursia in Dobrogea nu stiam exact ce voi vizita si unde. Cu ajutorul lui Razvan care ne-a oferit cazare la Constanta si ne-a recomandat diferite trasee si a lui Florin care stia exact pe ce sa puncteze, am ajuns sa plecam duminica dimineata din Constanta spre cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei-cetatea Histria.

Se anunta o zi superba, soarele incalzindu-ne dupa o zi care fusese atat cu ploaie cat si cu ninsoare. Distanta Constanta-Histria este de 43 de kilometri si pe traseu te poti opri la Gura Dobrogei, unde se afla Cheile Dobrogei. Noi ne-am continuat drumul, ramanand ca la intoarcere sa vedem si aceste atractii, insa toti trei destul de obositi si fascinati de ce poate oferi Dobrogea, am uitat.

Zilele trecute m-am trezit rasfoind cu nostalgie albumele vechi, cu poze din vremea in care inca mai cumparam filme pentru aparatul foto. Am ajuns si la cateva poze, pe care le pastrez cu sfintenie, care mi-au mai ramas amintire a zilei pe care am petrecut-o destul de demult la Londra. Cu toate ca a fost o singura zi, care acum pare cu o mie de ani in urma, am fost de-a dreptul uimita cand am realizat cate am vazut si cat de multe detalii mi-am amintit in timp ce priveam pozele.

Am ajuns la Londra cu autocarul, venind de la Cambridge, unde am petrecut 2 saptamani in vara anului 2000. Primul lucru care mi-a dat de inteles ca va fi o zi de neuitat a fost vremea. Toate pozele surprind un cer albastru fara pic de nori, ceea ce mi se parea chiar o raritate, dupa o saptamana in care vremea nu fusese foarte prietenoasa.

In prima zi de vizitat Dobrogea alaturi de Florin si de gazda noastra Razvan, am inceput traseul cu Adamclisi unde am vazut Trophaeum Traiani si cetatea, dupa care am urmat drumul ce ne-a dus la un lacas de cult destul de important pentru Romania si anume Biserica Sfantul Andrei si Pestera ocrotitorului tarii noastre, aproape de localitatea Ion Corvin.

Aici am avut parte de putini fulgi si frigul ne-a impiedicat sa ne bucuram mai mult de peisaj. Am patruns in incinta bisericii care este plasata in centrul locatiei, vis a vis aflandu-se intrarea in mica Pestera.

In articolul anterior am mentionat ca va voi impartasi si impresiile mele despre celelalte puncte turistice pe care le-am vizitat impreuna cu Florin si Razvan. A doua zi dupa ce am ajuns in Constanta am pornit dis de dimineata inspre monumentul de la Adamclisi-Trophaeum Traiani. Drumul din Constanta pana la monument nu dureaza mai mult de o ora cu masina, distanta fiind de 60km. Aici am fost intampinati de un ghid care m-a impresionat prin cultura sa generala si explicatiile clare in legatura cu istoria Dobrogei si nu numai. Adamclisi – cuvant preluat din turca care se traduce prin Biserica Omului( Adam=om, Kilisse= biserica) – este un sat care iti pune la dispozitie atat renumitul Trophaeum Traiani cat si ruinele cetatii, situate la distanta mica de monument.

In urma cu o saptamana am fost invitata sa particip la o intalnire cu mai multi bloggeri din Romania, ce s-a tinut in Constanta. Scopul? Vizitarea mai multor locatii de interes turistic din zona. Iata ca vacanta si plimbarea s-au terminat si acum vreau sa va impartasesc bucuriile din aceasta excursie care m-a ajutat sa descopar inca un pic din istoria neamului nostru.

Escapada mea a inceput vineri, alaturi de Florin cu care am pornit la drum facand autostopul intr-o benzinarie din Bucuresti. Experienta lui nu se poate descrie doar in cateva cuvinte; am simtit ca sunt pe maini bune si ne-am amplasat in aceasta statie unde am asteptat cu rasete, glume si buna dispozitie sa ne ia cineva.

Relieful carstic al Muntilor Apuseni a fost primul care m-a atras la aceasta zona a tarii atunci cand am inceput sa pun la cale vacanta de vara de anul trecut. Dupa indelungi cautari si planificari si dupa ce am descoperit cat de multe pesteri sunt in Apuseni, am ajuns in final la o lista (mult prea scurta dupa parerea mea) de 3 pesteri pe care vroiam musai sa le vad. Evident, din cauza timpului destul de scurt pe care il aveam la dispozitie.

Am inceput in forta cu Pestera (Ghetarul de la) Scarisoara din comuna Garda de Sus, care este cea mai mare pestera cu gheata din Romania. Mi se parea incredibil sa merg vara intr-un loc in care sunt 0 grade, si chiar asa a si fost.

Unele dintre cele mai placute amintiri din Roma sunt legate de vederea orasului de la inaltime. Fie ca eram pe Colina Aventin, printre portocali, ascultand ciripitul pasarilor, fie ca sorbeam dintr-un capuccino delicios pe terasa Castelului Sant’ Angelo sau respiram usurata ca am ajuns in varful cupolei Bazilicii Sf. Petru. In cele ce urmeaza gasiti o lista cu locurile mele preferate din care am admirat Roma de sus, in ordinea preferintelor personale.

1. Bazilica San Pietro

E o adevarata aventura sa ajungi pana in varful cupolei Bazilicii Sfantul Petru. Ai doua variante: fie iei liftul pana la baza cupolei si de acolo urci pe jos, fie faci putina miscare si renunti la lift. In oricare dintre cele doua situatii, ultima parte a drumului nu e recomandata claustrofobilor. Scarile sunt inguste, peretii care le incadreaza, de la un punct incolo, sunt inclinati, iar daca esti mai inalt trebuie sa ai grija la cap.

Inainte sa plec la Roma, Alexandra mi-a spus sa ajung neaparat in Piazza Cavalieri di Malta pentru ca ma asteapta acolo o surpriza care merita vazuta. Oricat am incercat sa scot mai multe de la ea, n-am reusit si, daca tot a vrut sa fie surpriza, am incercat sa nu aflu de pe internet.

Nici eu n-as vrea sa va rapesc bucuria de a descoperi singuri ce este acolo, asa ca tot ce pot sa va spun e ca merita sa infruntati urcusul abrupt, pe alocuri, luand-o pe Via di Porta Lavernale pentru a va bucura de surpriza

Iar, daca tot vreti sa ajungeti acolo puteti sa faceti un traseul care sa includa si Piramida, Cimitirul Protestant, Biserica Santa Sabina, Gradina cu Portocali, Circo Massimo, Bocca della Verita, Biserica Santi Giovanni e Paolo si Biserica Santo Stefano Rotondo.

Durata traseului: in jur de 4 ore, depinde de ritmul vostru si de cat zaboviti in Biserici si in Gradina cu portocali (noi am stat multicel)

Buget:

Aventura pe care am trait-o vara trecuta in Apuseni a fost cea care mi-a dat din nou curaj sa revin pe Munte, pe care il indragesc atat de mult incat indraznesc sa-l scriu cu litera mare. O cinste mult prea mica pe care i-o pot aduce.

Nu mai calcasem niciodata in acel colt al tarii, si de aceea, curiozitatea si nerabdarea deveneau insuportabile pe masura ce ma apropiam de momentul plecarii.

Citisem multe despre colturile de rai din Muntii Apuseni, insa nimic nu s-a comparat cu ceea ce am trait acolo. Cu toate acestea, intr-o singura saptamana am avut timp sa descopar mult prea putin din ceea ce se ascunde acolo.