Nu stiu daca as dedica un post intreg vreunui alt parc de distractii acvatic. Cel putin nu unuia dintre cele cateva vazute pana acum. Insa la Siam m-au intrigat cateva aspecte chiar si inainte de a-l vizita.
Trecand pe langa parc, pe autostrada, privirea mea a dat de niste constructii interesante, care n-au lasat-o sa se desprinda, chiar si cu riscul unui gat sucit. Desi era destul de evident, avand in vedere numele, am aflat ulterior ca fiecare element al “Regatului apelor” este de inspiratie thailandeza. Proprietarii parcului au primit permisiunea familiei regale thailandeze atat pentru nume, cat si pentru tematica. Odata cu permisiunea au venit si cateva limitari – fara copii ale palatelor regale, templelor si statuilor cu Buddha.
Daca drumul Costa Adeje – Vilaflor – Chio a fost comparabil ca grad de dificultate cu serpentinele noastre (desi ca altitudine nu e deloc comparabil), nu acelasi lucru se poate spune despre drumul pana la Buenavista del Norte, trecand pe la Masca.
Insa noi nu prea stiam ce ne asteapta, asa ca am servit, linistiti, o gustare la restaurantul Las Estrellas. Ne-am ales cate un aperitiv si…surpriza! Ne-am pomenit cu niste portii uriase si extrem de gustoase. Eu de ciuperci cu usturoi la cuptor, Bogdan de creveti cu usturoi la cuptor care inca mai sfaraiau atunci cand i-au adus chelnarul. Yumyy! Unde mai pui ca privelistea iti taia respiratia, iar preturile erau acceptabile.
Plaje insorite cu nisip negru, munti arizi pe care au ramas numeroase “dovezi” ale fostelor eruptii, plantatii intregi de bananieri si satucuri linistite, cocotate pe varfuri inalte. Totul la volanul unui Beetle Cabrio. Am stiut ca asta vrem din momentul in care am vazut oferta in geamul unei agentii de inchiriat masini.
Din pacate, cand am ajuns noi acolo pentru a inchiria masina, nu mai era disponibila. Asa ca ne-am multumit cu un Ford Fiesta, masina noastra cea de toate zilele. Cateva ore mai tarziu, pe serpentinele ce duceau la Masca, ne-am felicitat pentru alegerea facuta. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost drumul fara o masina familiara!
Dar sa o luam cu inceputul.
Vizita mea scurta in Puerto de la Cruz
In Puerto de la Cruz am ajuns pe intuneric, dupa o zi plina. Prima de plimbat cu masina pe insula. Aveam harta orasului, asa ca ne imaginam ca o sa ajungem la hotel destul de repede. Pacat ca pe harta nu sunt reprezentate si sensurile unice, strazile in lucru si cele inchise.
Dupa cateva incercari esuate de a iesi dintr-un mic labirint format prin inchiderea unor strazi si multe sensuri unice, am apelat la ajutorul unui locanic. Cand ne bucuram ca in sfarsit am ajuns pe strada cu hotelul am constatat ca nu existau locuri de parcare neocupate prin zona si tot mergand am ajuns intr-alt labirint de stradute. Dupa aproape doua ore de plimbat cu masina prin Puerto de la Cruz am intrat victoriosi in “Apartamentos Girasol”.
Aici alta distractie.
In fata mea stau intinse toate pliantele, hartile, notitele si cartile din Tenerife. Incerc sa gasesc cea mai buna metoda de structurare a informatiilor (muuulte) culese de pe insula. M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa incep cu un sumar al saptamanii petrecute acolo: imagini insotite de notite scurte.
Asa ca am apelat la Symbolya, iar rezultatul il gasiti mai jos:
Cel mai simplu mod de a folosi harta e sa dati click pe fiecare poza. Astfel va vor aparea notitele asociate obiectivului respectiv. Puteti sa folositi si banda de sus care contine numai iconitele obiectivelor. Dand click pe ele veti fi pozitionati pe harta in dreptul obiectivului respectiv si veti putea citi notitele.
Sper sa va placa.
Intotdeauna ne dorim ce e mai bun pentru noi, dar oare stim mereu care este acel ceva? Pentru a avea o experienta placuta cu “cel mai bun”, cred ca ar trebui gandit ca cel mai potrivit pentru tine, la momentul respectiv, si nu neaparat ca cel mai bine cotat la modul general.
Povestea e simpla: tineri viitori proaspat casatoriti cauta o locatie pentru luna de miere. Cum nu se pune problema de o vacanta de o luna, ci doar de o saptamana, vor un colt de paradis unde totul sa fie perfect de la inceput pana la sfarsit. Aleg o destinatie exotica – o insula insorita in mijlocul Oceanului Atlantic – si un hotel de 5 stele, ocupand un loc fruntas in clasamentul hotelurilor din acea zona. Toate bune si frumoase pana aici, nu? Ce poate sa nu mearga bine cand au ales “cel mai bun”?
Duminica, 11 august
Pentru ca oboseala incepea sa se simta, am hotarat sa stam doua zile la Putna, si sa o luam mai incet. Asa ca am vizitat doar manastirea Putna si chilia lui Daniil Sihastrul.
Manastirea Putna este, cred, cea mai dezvoltata manastire pe care am vazut-o vreodata, functionand ca un adevarat oras. Sunt foarte multi preoti, calugari, are o suprafata foarte mare in administrare, si pare ca este construita o intreaga industrie in jurul manastirii.
Sambata, 10 august
Dimineata am vizitat manastirea Humorului. Era prima manastire pictata pe dinafara pe care o vedeam altfel decat in poze. Din nou flori, din nou curatenie, in fata manastirii era deja traditionalul bazar cu nimicuri.. Noutatea a fost turnul. In curtea manastirii era turnul clopotnita, cu niste scari pe care nu oricine se incumeta sa le urce. Mai intai, erau niste trepte exterioare, de lemn, printre care puteai vedea foarte usor in jos, ceea ce nu facea foarte bine celor cu rau de inaltime. Pentru cei care reuseau sa urce pana aici, urma ceva si mai “frumos”. Niste trepte in interiorul turnului, sapate in piatra, inalte si inguste, si marginite de un tunel de piatra. Nu era un loc foarte placut pentru claustrofobi. Dar, cand terminai de urcat si ajungeai pe ultimul nivel, aveai o priveliste superba a imprejurimilor.
Vineri, 9 august
O noua zi, plina, a inceput cu vizitara manastirii Varatic (sau Varatec). Este o manastire frumoasa, inconjurata de paduri. Biserica manastirii imi lasa o impresie deosebita, fiind “rotunda”. Am remarcat ca manastirile din Moldova arata, parca, altfel decat cele din restul tarii, fiind mai impunatoare. Atunci am inteles ce inseamna cand se spune despre o manastire ca este “zvelta”. Tot la Varatic se afla mormantul Veronicai Micle, 200 de case si 500 de maici. E aproape un sat intreg, frumos aranjat, foarte curat si plin de flori.
Manastirea Agapia, situata in apropiere este construita cam in acelasi stil cu Varatic. La vremea respectiva, era in restaurare, asa ca faimoasele picturi interioare ale lui Nicolae Grigorescu au fost pe jumatate acoperite de schele.
