In urma cu un an, de Sfantul Stefan, asteptam nerabdatoare in avion sa ajung intr-un oras incarcat de istorie: Berlin. Impreuna cu alti 12 amici ma indreptam spre Winter Camp-ul organizat in cadrul comunitatii CouchSurfing. Urma sa fie un Revelion de neuitat, petrecut pe alt taram decat cel romanesc.

Desi era mai frig ca in Bucuresti, ne-am aventurat timp de 7 zile pe stradutele Berlinului, pentru a descoperi frumusetile acestuia. Dupa Revolutia din 1989, zidul a ramas doar pe anumite portiuni, iar in cea mai mare parte se observa in asfalt o dunga ce reprezinta urma pe unde zidul despartea orasul in doua: Berlinul de Est si Berlinul de Vest. Dupa atata timp orasul este inca impartit in acest fel, doar geografic.

Astazi m-am trezit cu un sunet pe cat de familiar pe atat de placut, sunetul clopoteilor colindatorilor si muzica buhaielor. In aproape toata tara in Ajunul Craciunului se merge la colindat. In afara capitalei, cu colindatul umbla copiii, flacaii, iar in unele sate chiar si barbatii insurati astfel: copiii merg ziua cu colindul, pana la apusul soarelui merg flacaii, iar noaptea barbatii.

In partea Moldovei colindele se pornesc de dimineata, inainte sa se lumineze, deoarece Nasterea Domnului s-a petrecut in taina noptii, in prezenta necunvantatoarelor, stetelor si a celor 3 magi. Coborand spre sud-vestul tarii, lumea se strange in capatul satului (in special copiii si batranii) si pornesc la colindat intr-un singur grup. In centrul tarii, in Ardeal, colindul incepe din prima zi a Craciunului si dureaza toate cele trei zile de sarbatoare. In cele mai multe zone din tara necunoscutii colinda in curte sau la fereastra pe cand prietenii si rudele colinda in casa. Rolul colindelor este de a purta prin veacuri cuvantul tainic al Nasterii Sfinte. Ele sunt o sinteza a spiritului creator si religios al poporului roman.

Straja e o statiune pe Valea Jiului, situata deasupra orasului Lupeni. Stiu ca se trece destul de greu peste barierele mentale legate de mineri, mineriade si ca zona respectiva e ocolita din principiu. Va promit ca veti avea o surpriza daca va decideti sa mergeti la Straja iarna.

Am ajuns acolo prima data in 2002 fiind invitati la o reuniune a Federatiei de Turism Sportiv. Ne-am luat inima-n dinti si am pornit spre Defileul Jiului, pe o vreme la fel de geroasa ca acum. Ni s-a spus ca ne lasam masina in Lupeni, ne urcam in telescaun “cu catel, cu purcel” si apoi ne gasim cabana. Soferul nostru n-a vrut sa isi lase masina in parcare, asa ca am purces la urcare. Dupa vreo 10 incercari patinate de a trece primul delusor, s-a lasat pagubas si noi (eu si verisoara mea) ne-am urcat intr-o imensitate de masina de armata cu tot cu bagaje. Se pare ca e singurul mijloc de transport care poate urca acel drum iarna si face aprovizionarea magazinelor si cabanelor. (Cand zic masina imensa ma refer la faptul ca rotile aveau aproape un metro diametru )

Ajunsi in Finlanda de Craciun, veti gasi pe masa localnicilor feluri de mancare diverse, multe dintre ele cu o lunga istorie in spate. Incepand cu aperitivul si terminand cu desertul, fiecare bucatica de mancare gustata poate fi acompaniata de o poveste. Daca nu despre cum a aparut, atunci macar despre felul unic in care se prepara.

De exemplu, despre jambonul Yule se spune ca a aparut in randul populatiei de origine germana care incerca sa-l imbuneze pe Freyr, divinitate pagana asociata cu recoltele, vremea si fertilitatea. Era sacrificat un vier al carui cap, cu un mar in gura, era purtat pe un platou de aur sau de argint.

De mult ma bate gandul sa ajung in tarile scandinave si acum incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca iarna, in perioada sarbatorilor, ar putea fi momentul cel mai inspirat. Daca e zapada, sa fie multa, sa vad oameni cu fete deschise si sa primesc cadouri de la Nisse (Mos Cracinul local).

Iarna si noaptea din nord au inspirat sarbatori cu lumina si caldura. In Scandinavia, Craciunul este un antidot importiva intunericului, un moment special de magie in monotonia iernii lungi si reci.

Pentru mine Peru inseamna padurea amazoniana, lacul Titicaca, Valea sacra, Machu Picchu si civilizatia incasa. Ma gandesc la comunitatile din Anzi si la partea mistica a locurilor. Asa ca am fost destul de surprinsa (de ce oare ?!?) sa vad un videoclip cu orasul Lima frumos impodobit de Craciun.

Totusi, mi-a venit inima la loc cand am vazut ca sarbatorile de iarna in Peru pot arata si cum imi inchipuiam eu

Zapada cat vezi cu ochii, temperaturi indecent de scazute, reni si husky, intr-un singur cuvant Rovaniemi, orasul din Finlanda situat foarte aproape de resedinta lui Mos Craciun.

Odata ajuns pe aeroportul din Rovaniemi primesti imbracaminte termoizolanta si incaltaminte adecvata cu ajutorul carora te poti bucura de toate activitatile in aer liber disponibile in zona. Pe langa ski si snowboard, poti sa pescuiesti la copca, sa te plimbi cu sania trasa de reni sau husky sau sa te plimbi pe zapada cu snowshoes.

Dincolo de obisnuinta de a sta de Craciun aproape de cei dragi, poate fi o experienta mult mai inedita sa petreci aceasta sarbatoare intr-o cultura total diferita.
America Latina poate fi o destinatie atractiva cu ocazia sarbatorile de iarna, pentru a observa modul in care catolicismul a marcat civilizatia din acele locuri.
“La Navidad”, sarbatoarea Craciunului, este traita in Mexic intr-un mod suprinzator de variat si bogat in traditii. Trebuie sa recunosc ca suna foarte tentant si interesant ce se intampla acolo.

Una dintre cele mai pregnante amintiri din copilaria mea este legata de mirosul de cozonaci abia scosi din cuptor. Imi placea sa stau pe langa bunica si sa o observ cum prepara diverse umpluturi, framanta aluatul, avea grija de cozonaci sa nu se arda, iar la sfarsit ii tria pe cei mai aratosi pentru a-i oferi in dar vecinilor si prietenilor.

Pe atunci nu-mi inchipuiam ca sarbatorile de iarna ar putea avea si alt miros decat cel de cozonaci combinat cu cel de brad. Si multi dintre noi probabil ca nu-si inchipuie nici acum pentru ca sarbatorile de iarna sunt petrecute in familie, nu lelea prin lume.

Insa, daca totusi va incumetati sa porniti la drum in preajma Craciunului, iata ce deserturi  veti gasi in diverse locuri de pe glob.

Imaginati-va o piata plina cu oameni imbracati in costume de Mos Craciun adaptate propriei lor personalitati. Oameni care se strang pentru a se bucura de spiritul Craciunului impreuna cu cei dragi, dar si cu necunoscuti. Sunt spontani, sunt veseli, sunt pusi pe sotii.

Astfel de adunari poarta numele de SantaCon si sunt originare din San Francisco unde s-a tinut, in 1994, pentru prima data intalnirea Mosilor. De atunci s-au raspandit in toata America si nu numai.

Daca imaginatia refuza sa va dea o mana de ajutor si nu va puteti inchipui ce e asa de amuzant la intalnirile acestea, aruncati un ochi peste filmuletul de mai jos.