Oricat nu-mi place sa recunosc, am vizitat Vaticanul mai mult de dragul de a spune ca am fost acolo decat dintr-o reala placere si curiozitate. De fapt, aproape ca am renuntat la a mai intra cand am vazut coada de sute de persoane care se intindea de-a lungul zidului. Asa ca nu o sa va povestesc despre minunatiile care se ascund in spatele usilor acestui muzeu. Pentru mine (si sunt sigura ca mai sunt multi la fel, dar care poate nu recunosc) povestile spuse de marile opere de arta raman un la fel de mare mister.

Ce pot sa va ofer, sunt cateva informatii practice din prospata experienta capatata ca vizitator al muzeului

De la Graz, ca să ajungi la Stübing, iei un tren cu regim de personal (toate trenurile austriece arată la fel, doar că domnul personal opreşte în toate staţiile) şi cobori la staţia Stübing Freilichtmuseum. Mai mergi pe jos un kilometru, poate doi, la început prin minunatul Stübing, plin de flori la geamuri şi ospitalier, apoi pe o cărare bătută de biciclete, prin natură. La un momentdat, se zăreşte o poartă mare de lemn, plină de indicatoare şi de copii rezemaţi, care-şi caută un loc pentru biciclete. Toată lumea vine cu bicicleta la muzeul satului din Stübing!

Unul dintre cele mai importante 10 muzee ale satului din Europa, Stübing Freilichtmuseum oferă o perspectivă delicioasă asupra vechilor sate austriece. Case de lemn foarte bine întreţinute, în care se poate intra şi admira în voie (şi ai ce admira, de la ţesăturile în pătrăţele vesel colorate pe care şi le pun şi pe pat, şi pe masă, şi pe rochii, până la tot felul de instrumente şi dispozitive de gătit sau de lucrat prin gospodărie) te aşteaptă să le descoperi. În mijlocul „satului” găseşti nu numai tarabe cu muzică tradiţională din zonă, cărţi cu studii etnografice şi celebrele suveniruri, dar găseşti şi o sumedenie de ateliere, foarte bine organizate, jocuri şi oameni dansând sau cântând.

Inainte de a pleca intr-o calatorie ma gandesc ce pasi trebuie sa fac pentru ca totul sa fie cat mai bine si eu cat mai in siguranta. Asa ca imi pregatesc bagajul de cele mai multe ori mai usor la dus, ca la intoarcere sa pot aduce cateva suveniruri de pe unde umblu si ma pregatesc sufleteste sa descopar alta civilizatie. Cam ce trebuie sa stie o persoana cand calatoreste pentru prima oara intr-un loc in care nu a mai fost niciodata? Multe

Pai sa vedem ce trebuie sa afli inainte de a pleca si dupa ce ai pus piciorul pe alt pamant decat cel romanesc. Eu ma ajut de wikitravel de unde imi iau informatii despre destinatia urmatoare (in engleza), cu toate sfaturile legate de transportul in comun, mancarea, atractii turistice si de ce sa ma feresc. Astfel imi creez propriul meu ghid cu ce vreau sa vizitez si ce vreau sa fac si incerc sa invat cateva notiuni din limba respectiva cum ar fi: “Buna ziua!”,  “Multumesc!”,  “Cu placere!”,  “La revedere!”. Conteaza foarte mult daca te straduiesti un pic sa inveti 2-3 cuvinte de baza dintr-o limba, vei fi primit cu caldura si apreciat pentru efortul tau.

Fotografia de vacanță nu cred că e mai specială decât orice alt tip de fotografie. Totuși ea cred că are pricipalul scop de a capta momente și locuri unde probabil nu vom mai ajunge sau ajungem mai rar. De aceea cu cât sunt mai frumoase aceste imagini cu atât mai frumoase sunt ilustrate și amintirile. Un alt atu al acestui tip de fotografie este că avem mai mult timp și suntem mai relaxați când apăsăm pe declanșatorul aparatului.

Am promis continuarea articolului si iata ca am ajuns sa o scriu. M-a inspirat intalnirea cu un calator care s-a intors din Nepal in Romania avand buget 0 pentru transport. O sa va scriu si despre el si aventurile lui.

Mi-am dat licenta pe 11 septembrie si pe 12 seara eram déjà in Arad gandindu-ma la aventurile ce urmau. Plecasem de-acasa de dragul plecatului si ca sa ajung la o intalnire CouchSurfing cu acelasi acronim, CS – Czech Surfing, la Praga. Am intalnit oameni faini, am intalnit si romance stabilite acolo, am participat la sesiunea de free hugs in centrul orasului, am facut poze.

Acum ca incepe un nou an ma gandesc ce imi propun pentru perioada urmatoare. Scriu o lista cu ce am facut in 2009 si cu ce mi-as dori sa fac in 2010. Ehh si ce am facut in anul anterior mi-a umplut sufletul de satisfactii si mi-a restabilit un echilibru interior. Am calatorit destul de mult si totul s-a putut realiza datorita proiectului CouchSurfing.

La sfarsitul unui an, de obicei, tragi linie si faci calcule ca sa vezi ce ai realizat in anul respectiv. Pana acum pe plan profesional am avut intotdeauna realizari, asa ca planul personal ramanea cumva in umbra. Anul acesta a fost diferit, iar una din marile realizari a fost ca am ajuns la Paris cu autostopul. Cred ca am mai mers de vreo 2 ori cu straini in masina in Romania, dar pe distante mici. De data aceasta, am facut mai mult de 400 de km in 7 ore.

Stim cu totii ca e criza. Unii o simt mai mult, altii mai putin. Dar de stiut stim. Scad salariile, creste sansa de a ramane fara loc de munca, scade entuziasmul nostru de a face ceva care sa implice cheltuieli mari. Ceva cum ar fi calatoritul.

Agentiile de turism, companiile aeriene, hotelurile, pensiunile, cu totii s-au sesizat si incearca sa reaprinda flacara pasiunii prin oferte (mai mult sau mai putin) de nerefuzat.

Astfel, weekendul acesta Blue Air are pret unic pe toate rutele sale: 39 euro/segment (78euro dus-intors). Rezervi acum si calatoresti intre 16 ianuarie si 27 martie anul viitor. Printe destinatiile companiei se gaseste si Madrid, oras care ma intereseaza in mod deosebit. De vreo luna ma bate gandul sa-i fac o vizita in martie, asa ca am cercetat putin ofertele si am gasit prin EasyJet zboruri dus – intors la 71.98 euro. Cred ca si pentru celelalte destinatii, cu putin timp investit in partea de cautare, gasiti oferte similare sau poate chiar mai ieftine.

Mi-am aruncat ochii pe niste articole mai vechi de pe 501Places si mi-a atras atentia o poza cu doua sfere albe rostogolindu-se pe un deal. Cam mari ca sa fie bile de golf, desi aspectul era similar: albe cu gaurele. Am citit primele randuri si nu mi-a venit sa cred: “See that ball coming down the hill? That’s us inside it.”

Am aflat ca Zorbing-ul este o distractie originara din Noua Zeelanda unde Dwane van der Sluis si Andrew Akers au inventat, in 1994, sfera numita Zorb. Prima locatie in care s-a practicat (si inca se mai practica) Zorbing-ul a fost Rotorua, iar pana in prezent acest sport extrem s-a raspandit in toata lumea.

Nu ai nevoie decat de Zorb si o panta cu inclinatie usoara. Acolo unde nu s-a gasit o panta potrivita, au fost construite piste speciale.

In Franta si Croatia, serviciile sunt incluse in nota de plata. In Ungaria asteapta-te sa lasi bacsisuri la tot pasul. In Grecia, de sarbatori esti obligat sa lasi chelnarilor o atentie generoasa, iar in barurile din Anglia recunostiinta pentru serviciile bune se lasa in bautura.

Haideti sa le luam pe rand.

Bacsis in Croatia

Taxa pentru servicii este inclusa in nota de plata asa ca nu e nevoia sa lasati ceva pentru chelnar. Daca sunteti foarte multumiti, puteti sa ii lasati, totusi, 10 – 15% din totalul consumatiei.

In restaurantele mai selecte se practica un bacsis de 10 – 15%, insa in cafenele si restaurante mici nu este obligatoriu. Aici puteti sa lasati o suma rotunda.

Bacsis in Ungaria

Spre deosebire de Croatia, Ungaria este o tara in care bacsisul este asteptat mai peste tot. Taximetristii se asteapta sa primeasca in jur de 10% din pretul calatoriei. In benzinarii, cineva iti va umple rezervorul si iti va spala parbrizul. Se asteapta sa primeasca 100 – 200 Forints in schimbul muncii prestate. La restaurant e indicat sa lasati 10%. Aveti grija sa nu lasati banii pe masa. Si nici sa nu dati bacsisul separat. Daca aveti exact ii dati chelnarului suma si ii ziceti sa nu va aduca rest. Altfel, ii specificati cat rest sa va aduca.