Cum se vizitează cenotes din Cuzama în 59 de pași simpli

Să presupunem că vă vine într-o zi chef de vizitat niște lacuri subterane. Frumos, frumos, dar de găsit unde să le găsiți? Păi faceți voi niște cercetări aprofundate, surfați pe net, plonjați în niște reviste de călătorie, vă înfigeți într-un atlas, și descoperiți că, de exemplu, în Mexic, mai exact în peninsula Yucatan, există niște chestii numite cenotes, care ar corespunde în linii mari descrierii.

Ta-daaaa! Acolo e de mers.  Bine, Yucatanul e mare totuși, și are și în jur de 3000 de cenotes, din care nu toate subterane, unele doar mici eleștee cu apă dulce aflate la suprafață, altele semi-acoperite, în fine, n-o mai lungim prea mult, să presupunem că v-ați decis să le vedeți pe alea de lângă Merida. Uite de aia, că ați văzut niște poze și par a fi drăguțe, și mai sunt și subterane.

Zis și făcut, vă duceți la casa de bilete, luați bilet la primul avion spre Merida, Mexic, “Dus-întors în aceeași zi?”, “Nu, o să fie o escapadă de week-end, întoarcerea mâine, vă rog”, ajungeți la Merida, și...

Și ce?

Păi cenotes. Unde-s, că vreți să le vedeți. 

V-am spus că nu sunt în Merida, de ce nu sunteți atenți, sunt LÂNGĂ Merida, e mai complicat să ajungeți la ele, dacă îmi permiteți vă propun o excursie organizată cu un autocar modern cu aer condiționat, cam 40 de euro de persoană costă. 3 ore.

Atât de mult? Biletul de avion România-Mexic a fost mai ieftin de atât! Parcă ați vrea să mergeți pe cont propriu, dar nu știți cum să procedați. Sunteți blocați.

Ei bine, intrați pe Viajoa, că m-am gândit eu la această nevoie a voastră și v-am pregătit niște instrucțiuni pas-cu-pas ca să ajungeți cu bine la destinație. Așadaaaar:

1. Se ajunge la Merida.

2. Se ia un colectivo spre Cuzama. Ce-i aia colectivo? Un microbuz de-al lor. Colectiv. De aia-i și zice colectivo. Bine, luarea unui colectivo spre Cuzama nu e o trebșoară chiar așa de simplă, așa că vom detalia.

Deci 2. Se caută stația de colectivos, eventual peronul cu mașina spre Cuzama.

3. Se află că nu există stație de colectivos. Adică există cumva, nu zic nu, dar într-o anumită accepțiune a termenului de stație, mai exact când “stație” nu implică o clădire specială, ghișeu de bilete, informații, orar de plecări sau sosiri, peroane, sau alte finețuri din astea, că nu e nevoie și n-are nici un sens să ne complicăm. Sensul pe care îl căutăm acum al cuvântului “stație” e cel abstract, intangibil, metafizic chiar. Mai pe românește, stația noastră e pretutindeni și nicăieri. Pe undeva. Pe trotuar. En la calle. Găsiți-o!

4. Se întreabă lumea de pe stradă de unde pleacă colectivo-ul spre Cuzama.

5. Se ajunge la locul de unde pleacă colectivo-ul spre Cuzama.

6. Se întreabă lumea de unde pleacă, colectivo-ul ăla, de fapt. Se ajunge la locul de unde pleacă, colectivo-ul ăla, de fapt.

7. Se decide căutarea pe cont propriu a locului de unde pleacă coletivo-ul spre Cuzama.

8. Se găsește trotuarul cu colectivo-ul parcat. Haaaa!

9. Se discută cu șoferul ora plecării, se urcă în mașină.

10. Se așteaptă. Cât timp? Variabil. Până se umple.

11. Se purcede.

12. Se privește pe fereastră la haciendas de lângă drum.

13. Se ajunge la Cuzama. Se coboară din colectivo. Evident, se și plătește înainte.

14. Se tocmesc câteva mototaxi-uri până la Chunkanan. Uitați așa arată un mototaxi. Capacitatea de 2 persoane.

15. Se leagă centura de siguranță.

16. Se pornește.

Apropo, doar nu m-ați crezut cu centura aia de siguranță, nu? :)))

17. Se traversează Cuzama, se ajunge în Chunkanan.

18. Se descalecă în Chunkanan. Se tocmesc mototaxiștii să vină peste trei ore.

19. Se tocmesc câteva căruțuri pe șine, trase de cal, care să meargă până la cenotes. Să zicem 3 persoane în căruț. Să nu chinuim prea mult bietul cal.

20. Se decolează.

21. Se ajunge la primul cenote: Chelentun.

22. Se coboară la cenote. Se rămâne cu gura căscată. Se fac câteva poze.

23. Peste vreo 40 de minute, se revine la căruț.

24. Se continuă drumul.

25. Pentru a se evita călcatul în picioare cu alți turiști, căruțașul propune să se viziteze cenote nr. 3 și doar după, cenote nr. 2. Se aprobă decizia.

26. Se ajunge la al treilea cenote. Bolonchojol.

27. Se dau ochii cu intrarea în cenote.

28. Se refuză cu înverșunare coborâtul în cenote.

29. Se privește cu jind restul grupului cum coboară.

30. Se crapă de ciudă în momentul în care se aude un cor de “oaaaaau”.

31. Se decide coborârea în adâncuri. Totuși.

32. Se scoate propriul “oaaaaaaaaau”.

33. Se face o poză.

34. Se face o poză.

35. Se face o poză.

36. Se face o...
…
45. Se urcă înapoi la suprafață.

46. Se pornește înapoi spre cenote nr. 2. Chacsinicche.

47. Se observă cu îngrijorare un căruț venind pe contrasens. Se desfășoară în cinematograful mental filmulețul cu impactul frontal dintre căruțul A, venind dispre Chacsinicche și îndreptându-se spre Bolonchojol cu viteza v1, și căruțul B care se îndreaptă de la Bolonchojol spre Chacsinicche cu viteza v2 pe aceleași șine...

48. În punctul X, aflat la întâlnirea dintre căruțul A și căruțul B, ambele căruțuri opresc. Se coboară din căruț. Se privește cu stupoare cum căruțul B e luat în spinare de cei doi căruțași și scos de pe șine, pentru a face loc căruțului A, și iar luat în spinare și repus pe șine după ce căruțul A a trecut. Se continuă.

49. Se ajunge la cenote nr. 2.

50. Se coboară. Se rămâne fără glas. Se face o poză. Se face o poză. Se face o poză...

51. Se urcă înapoi în zăpușeală.

52. Se parcurge cu căruțul drumul de întoarcere spre Chunkanan.

52. Se ajunge în Chunkanan la timp. Se plătește căruțașul, se urcă în mototaxi-uri, câte doi.

53. Se fixează centura de siguranță. Sau nu. :) Se pornește.

54. Mototaxi-ul are pană. Se oprește. Se coboară. Se urcă în alt mototaxi. Lângă cele două persoane care erau deja acolo, bineînțeles. Patru într-un mototaxi, nici nu e mult.  

55. Se ajunge înapoi la Cuzama. Se plătește.

56. Se ia colectivo-ul spre Merida.

57. Se ascultă CD-ul preferat al șoferului de colectivo.

58. Se interceptează mici mostre de text foarte sugestive pentru ethos-ul mexican. De exemplu: “El gusano se mata asi, se mata asi, se mata asi...”. Adică “viermele se omoară așa, se omoară așa, se omoară așa”.

59. Se ajunge în Merida.

Simplu, nu? Ca pronunția lui Chacsinicche!