Scrisoare catre Santiago de Chile

8

Dragă Santiago,

Mă încearcă acum o mie și una de emoții. Dintre ele, trei sute douăzeci și patru sunt temeri, cinzeci și una sunt angoase,  patru sute nouășpe sunt emoții de tip “oau, nu pot să cred că-mi văd visul cu ochii!” și restul de două sute șapte sunt ceva neidentificat, dar colorat viu și optimist.

Peste câteva ore mă îmbarc într-un avion care mă va duce spre Paris, și peste alte câteva ore mă voi îmbarca în alt avion spre tine. Ne vom revedea. 

Încerc să rememorez momentele-cheie ale relației noastre. Clipa în care te-am văzut prima oară, de exemplu. Venisem de la Pucon cu un autobuz de noapte și ajunsesem dimineața înainte de șapte. Soarele tocmai se ridicase din spatele cordilierei Anzilor și eu prin ferestrele autogării San Borja nu vedeam un oraș, ci niște contururi de zgârie-nori care se diluau și se suprapuneau în lumina cărămizie a dimineții. Îmi păruseși până atunci unul dintre locurile alea atât de îndepărtate încât a ajunge acolo echivala cu o excursie pe lună. Excursie pe care, uite, se pare că o făcusem, și simplul fapt de a-ți vedea siluetele de metropolă mă umplea de emoție. Era vară.

Chile

Îmi vine ușor să identific momentele cruciale petrecute cu tine. Nu sunt cele în care s-au întâmplat lucruri spectaculoase, ci cele pe care le țin minte în cele mai mici și nesemnificative detalii. Așa a fost și jumătatea de ceas pe care am petrecut-o în shuttle-ul spre aeroport, a doua zi după ce am venit, când plecam spre Insula Paștelui. Ora (trei și ceva dimineața) nu lăsa mult loc de luciditate, dar am acum foarte clar în fața ochilor străzile luminate, dar pustii, bancomatul de la un colț care fusese spart poate cu câteva minute în urmă, cartierul cu clădiri art deco prin care am trecut la un moment dat. Simt o duioșie inexplicabilă pentru stilul art deco. Un oraș cu construcții art deco, în orice loc din lume ar fi el, îmi dă senzația liniștitoare că sunt acasă. Așa erai și tu, în toiul nopții, văzut prin geamurile fumurii ale unui microbuz. Cred că a fost primul moment în care m-am gândit că ești un loc în care aș putea trăi.

Te-am revăzut cu mai bine de o săptămână mai târziu, după ce mă întorsesem din Insulă, după ce mai și plecasem și revenisem și de la Valparaiso. Era deja aprilie. Soarele dogorea cu putere și cele mai bine de treizeci de grade de la umbră anulau în mintea mea chiar și posibilitatea teoretică a unui alt anotimp. Câinii vagabonzi zăceau fără vlagă la umbra betoanelor din districtul financiar și, sub coroanele copacilor din parcuri, cuplurile tolănite pe iarbă se sărutau fără inhibiții. În barrio Yungay, câte un însetat se răcorea la o cișmea, printre zidurile colorate viu în graffiti-uri cu figura lui Victor Jara. La asfințituri cerul devenea portocaliu intens, iar serile terasele din boemul Bellavista se umpleau de lume. Vara rămăsese înțepenită între zgârie-nori și Anzi. În zilele alea, cu toate că eram conștientă că peste puțin timp vremea bună se va termina și parcurile se vor goli, că Bellavista noaptea nu e cel mai sigur loc din lume și că secretul apusurilor amețitoare e smogul dens care te acoperă, mi-ai părut pur și simplu perfect.

Nu ești perfect, cum niciun oraș de pe lumea asta nu e, dar ai o personalitate a ta, un anumit ceva care mă face să revin acum la tine. De data asta pentru un timp nedeterminat.

Bineînțeles, decizia de a mă muta la antipozi (aproape) e mai mult decât o chestiune de climă și clădiri frumoase. Ține și de nevoia de schimbări profunde, de faptul că deja mi-e greu să disociez viața mea de călătorii, de o curiozitate față de America de Sud, care nu mi s-a potolit. Iar a trăi o perioadă în locurile care mă interesează mi se pare nu cea mai bună, ci singura opțiune care poate să mă bucure în acest moment.

Pe scurt, sunt încântată. Sper că ești și tu.
Un abrazo,

Paula

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Paula

Paula a locuit până acum în România, Italia, Luxemburg și Chile, a pus piciorul în destul de multe țări de pe cinci continente, în 2012 s-a plimbat câteva luni prin America de Sud cu rucsacu-n spate, și este pasionată de muzicile africane.

8 Responses

  1. Paula

    Tu iti dai seama ca numai un auditor poate intelege sensul cuvantului “reconciliat” din comentariul tau, nu? :D
    Multumesc!

    Reply
  2. Maria

    pun pariu ca ai reconciliat cele o mie si una de emotii! :-). te pup cu drag si mult succes in noua aventura. o sa vin in vizita :-*

    Reply
  3. Santiago de Chile

    Draga Paula,

    Desi ne-am vazut doar pentru cateva “clipe”, sa stii ca nu te-am uitat. Sunt uimit si bucuros ca te afli din nou aici si ca m-ai ales pe mine. Ma simt …special.
    Si cred ca noi doi vom incepe o minunata relatie. Avem tot timpul din lume sa ne cunoastem, sa ne descoperim, sa ne simtim bine impreuna. Si voi avea grija sa te simti bine.

    Muy emocionado,
    Santiago

    PS: Sper ca intr-o zi o sa imi povestesti pe larg cum de vorbesti atat de bine spaniola.

    Reply
  4. Maria

    mi-am permis o mica gluma intre fosti si actuali auditori… ca sa vezi ce amprenta puternica si-o pus meseria asta, si eu as fi reconciliat :D

    Reply
  5. Paula

    Draga Valparaiso, M-am mutat la Santiago si pentru a fi mai aproape de tine.
    Ne revedem!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *