Un colt de America. Ep. 6 - San Marcos Sierras

San Marcos Sierras. Locul asta te cucereste pe furis. Un satun pic hippy ratacit prin inima sierrei cordobeze, de care nu mai tin minte cum am dat, ca nu apare in ghiduri turistice neavand nimic de interes istoric, doar miere artizanala si oameni care noaptea merg la culcare fara sa incuie usa de la casa, unde planul initial a fost sa ma duc si sa revin in aceeasi zi, planul modificat a fost sa petrec doua nopti, pentru ca la sfarsitul celei de-a doua nopti sa ma duc la Anamaria, proprietara hostelului, si sa o intreb cu un zambet senin daca mai pot sa raman si o a treia noapte.

Ziua, in plin zaduf, locul nu parea cine stie ce, eternii vanzatori de nimicuri multicolore lucrate manual, tarabe cu faguri si propolis si paine de casa si niste ramasite de asfalt pe drumul principal, dar s-a lasat seara si locul s-a animat la lumina lunii, lumea a inceput sa danseze chacareras pe muzica live a unui bar, eu am facut naveta hostel-centru de vreo sase ori cu interludii de motait in hamac si cand m-am intors ultima data din faimosul centru, dupa ce a trebuit sa ocolesc o broasca pe trotuarul plin de praf, m-am uitat in sus, cerul era limpede si se distingea Calea Lactee, incercam sa identific Crucea Sudului cu cunostintele mele de astronomie aproape nule, muzica incetase, dar fosnetul chiparosilor se auzea clar ca intr-un tablou de Van Gogh. Era o noapte de vara cum nu mai traisem de mult si mi-am dat seama ca da: asta e! Momentul! As good as it can possibly get! Aici si acum. In San Marcos Sierras.