Pietele de Craciun din Viena

Cand am ajuns in Viena, la sfarsit de noiembrie, am facut placut suprinsa de

si de

si cred ca am cazut in fund cand in zona Stephansplatz am vazut asta

Dar, cel mai mult si mai mult m-a suprins asta:

„Ce dragut! Au targuri de Craciun!”, a zis inocenta de mine, nestiind ca ma aflam in fata unui obiectiv turistic sezonier.  „Dar...atat de devreme?! Suntem in noiembrie si mai e atata drum pana la Craciun...” (Precum spuneam, inocenta. )

Ce conteaza ca e prea devreme cand ai bijuterii, lumanari contorsionate, globuri lunguiete si transparente din sticla, turta dulce, fructe confiate, vin fiert, vata de zahar ars in 3 culori la galeata, decoratii de Craciun, manusi, caciuli, sculpturi din lemn, felicitari lucrate manual si multe multe produse de artizanat. Fiecare casuta de lemn te ademenea, te vrajea pironindu-te locului, te indemna sa-i cercetezi cu ochi flamanzi fiecare raft, fiecare obiect, fiecare detaliu.

Ochii vad, inima cere, portofelul sufera.

Dupa patru ani, primul lucru pe care il asociez cu targurile de Craciun vieneze este bucuria descoperirii. Al doilea lucru este vinul fiert (Glühwein), care, spre deosebire de vinul-fiert-cu-care-eram-obisnuita, continea fructe intregi (fiecare cana avea pruna ei, pe langa bucatele de mar si diverse boabe) si cateva grade in plus (dupa o cana de Glühwein am dormit ca un bebelus satul si proaspat schimbat). Daca vienezii beau in fiecare seara cate o cana-doua de vin din asta...atunci jos palaria! Al treilea lucru este amintirea unor pici care se jucau in fanul ce inlocuia apa fantanii din fata bisericii Karlskirche. Da, e un lucru dragut sa vezi copii care se joaca in fan, dar acei copii se comportau de parca s-ar fi jucat in zapada: aruncau cu fan, se tavaleau in fan si am vazut si pe unul constiincios care construia o cazemata(!) din fan.

Daca in miezul zilei targurile erau pe jumatate inchise, cu 2-3 gura-casca, dupa ora 18.00 se aglomerau instant. Aveam impresia ca toti vienezii vin aici dupa munca, sa manance ceva, sa se incalzeasca la un vin fiert, sa se bucure de bucuria copilului, sa se hotareasca asupra decoratiilor si asupra cadourilor.

„Frohe Weihnachten!“ Nu, nu e prea devreme pentru urarea asta. Sunt sigura ca vienezii au casutele pregatite si targurile presarate peste tot prin Viena. Daca o sa vrei sa scapi de ele, nu o sa ai unde. Dar de ce ai vrea asa ceva?