Câteva lucruri despre Tbilisi

Primul lucru pe care ar trebui să-l știți despre Tbilisi este că lucrurile despre Tbilisi se împart în două categorii: cele care apar în Lonely Planet, și cele care nu apar în Lonely Planet.

Primul lucru despre Tbilisi care nu apare în Lonely Planet (deși poate ar trebui) este că oamenii, în general, se împart în două categorii: cei care se îndrăgostesc de Tbilisi din prima secundă, și cei care se îndrăgostesc de Tbilisi din primul minut. Eu cred că fac parte din a doua categorie.

Primul lucru pe care îl aflați despre Tbilisi de la cineva care s-a îndrăgostit de orașul ăla din primul minut este că străduțele centrului istoric se împart în două categorii: cele cu un aer gri-familiar în care te simți ca acasă, cu miros de plăcinte cu cartofi și gropi pe trotuare și cele cu un aer ușor exotic de oraș de pe drumul mătăsii, cu clădiri grațioase cu balcoane din lemn și tarabe cu pepeni și smochine galbene. Unde te simți, bineînțeles, ca acasă.

Primul lucru pe care îl remarcați la Tbilisi dacă hălăduiți fără țintă pe străduțele cu aer ușor oriental de oraș de pe drumul mătăsii este că locuitorii clădirilor grațioase cu balcoane de lemn se împart în două categorii: cei care iubesc pisicile și cei care, ei bine, torc, miaună, dorm și iar torc. Viața e frumoasă vara în Tbilisi.

Primul lucru pe care vi-l va povesti despre Tbilisi un localnic care n-are altceva de făcut toată ziua decât să toarcă, să miaune, să doarma și iar să toarcă, este că, văzute de la înălțimea lui, bisericile din Tbilisi se împart în două categorii: cele care stau înfipte, solid, în pământ, și cele care, uneori, plutesc deasupra norilor. Uneori.

Primul lucru la care vă gândiți când treceți pe lângă o biserică din Tbilisi care plutește deasupra norilor este că toată senzația asta de imponderabilitate s-ar putea să se datoreze vinului georgian, care se împarte în două categorii: bun și bun. Nu foarte bun, dar bun.

Iar prima revelație pe care o aveți atunci când ați băut câteva pahare de vin georgian din a doua categorie, adică bun, este că cei care ajung în Tbilisi se împart în două categorii: cei care își promit solemn să se întoarcă și cei care se dau bătuți și își jură că nu se poate altfel, trebuie să se întoarcă.