5 atractii de neratat in Dublin - lista Ioanei

Lasand bautura la o parte, am ajuns sa ma intreb intr-o seara ce obiective turistice mi-au placut mie cel mai mult si mai mult in Dublin.

O sa incep lista subiectiva cu :

1. Inchisoarea Kilmainham Gaol

Da, cel mai mult mi-a placut la inchisoare. Locul e fain, dar oamenii de acolo sunt si mai si. (Ia uite, fata care viziteaza cimitire acum a devenit fan inchisori - se prevede un viitor stralucit).

Pe dinafara e mare, neagra si sumbra. In interior e si mai si – deci, isi indeplineste bine rolul de (fosta) inchisoara. Si numele suna infricosator, cel putin pentru urechile mele neceltice: „Gaol”. Asta imi aduce a muget asurzitor, plin de durere. 

Mi-a placut ca am aflat putine si importante lucruri despre istoria Irlandei. Cu aceasta simpla vizita, am aflat/ mi s-au lamurit si intrebarile legate de castigarea independentei. Anul 1916 este crucial si stiti deja asta, caci o data v-a placut cantecul „Zombie” de The Cranberries  („....It's the same old theme since nineteen-sixteen. /In your head, in your head they're still fighting …..”). Ce s-a intamplat atunci? Pe scurt si foarte simplificat, lucrurile stateau cam asa: in 1916, s-a pornit o revolta (inca una) si muti lideri irlandezi au fost luati si inchisi aici. Ar fi ramas la fel ca multe alte revolte, dar se pare ca cineva a avut „geniala” idee de a executa acesti lideri, fara proces si fara sa stea mult pe ganduri. Opinia publica a fost socata, indurerata si a decis ca e cazul sa termine cu dominatia engleza. Concluzie: graba strica treaba.  

Pentru intreaga poveste va recomand sa mergeti sa vedeti locul unde au murit eroii lor, inchisoarea care a fost reconstruita de catre voluntari pentru a pastra memoria trecutului si, mai ales, va recomand sa mergeti sa ascultati ghizii. Acestia sunt trecuti de ceea ce noi numim „prima tinerete” (bine, fie, sunt trecuti si de a doua tinerete) dar iti povestesc cu atata pasiune povestile acelor incaperi si acelor holuri, incat te intrebi de unde o scot (sau ce mananca la micul dejun).

Cum ajungi din centru: pe jos, ca noi! :D O iei de-a lungul raului Liffey, treci de gara Heuston si la un moment dat faci stanga pe Circular Road.

Bine, mai e varianta cu ia busul 51 B, 51C, 78A sau 79, dar nu e asa de misto. :P

Orar: Apr – Sept: 9.30 – 18.00 (Luni- Sambata); Oct – Mar: 9.30 – 17.30 (Luni-Sambata); Duminica: 10 – 18.00.

Se viziteaza doar cu ghid si se intra la ore fixe. Utimul tur e cu o ora inainte de ora oficiala de inchidere.

Pret: Gratis, daca ai Dublin Pass. :)

Mai multe informatii: www.heritageireland.ie

2. Number 29

Dupa ce m-a dus pe caile pierzaniei, inainte de a pleca, Adriana mi-a spus de casa „number 29”. Casa georgiana. Hmm! Sa vedem, a zis orbul. Si orbul a ajuns intr-un cartier de blocuri din caramida,  vechi de doua secole.  De fapt, nu sunt blocuri: sunt case care se desfasoara pe verticala. La subsol era bucataria si camera menajerei, la parter era  o sufragerie, la primul etaj o alta sufragerie si camera de desen, la al doilea etaj dormitorul si budoarul, la ultimul camera copiilor. 

Camerele si denumirile lor sunt doar parte din mix. Totul a fost pastrat asa cum a fost la inceput de 1800. E ca si cum cineva ar fi inchis usa si strastranepotul acelui cineva ar fi deschis de abia acum usa – exceptie face subsolul, unde se afla magazinul cu suveniruri si o camera de proiectie. Vrand nevrand, asisti la un film despre povestea primului propietar, doamna Olivia Beatty, care cica bantuie casa. Marketing? Nu se stie; am tras-o de limba cat am putut pe vanzatoarea din magazinul de suveniruri, dar tot ce mi-a spus a fost ca se mai declanseaza alarma in miez de noapte si politistii, cand vin sa investigheze, intra doar cate doi. Intotdeauna cate doi! A, da, si cica este cineva din personal care a vazut-o/simtit-o o data. Daca sunteti amatori de fantome, presupun ca puteti sa va ascundeti sub pat cand ghidul nu se uita si sa va petreceti noaptea acolo. Apropo de ghid: nu ai voie sa vizitezi casa fara ghid. Al meu a fost o ...ghidusa tinerica, de vreo 70 de ani (sau mai mult), cu ochi albastri si vioi, un zambet placut, ce introducea si mici nuante de ironie in povestea casei si a familiei.  Si aici, ca si la Gaol, ghidul a facut 60% din tur. :)

Curiosi care era viata burgheziei si a servitorilor burgheziei in era georgiana? Dati o fuga, nu veti regreta pretul biletului. 

Nota: Mi-a placut si ghidul de la Dublin Castle. Dar nu o sa va povestesc despre Dublin Castle fiindca nu m-a impresionat locul si fiindca chestia aia a lor nu e un castel. 

Cum ajungi din centru: pe jos, ca mine! :D Bine, mai este si alta cale: ia busul 7, 39 A sau 45.

Orar: Marti – Duminica: 10.00 – 17.00. Inchis lunea si 2 saptamani de Craciun.

Pret: Gratis, daca ai Dublin Pass. : ) Mie imi expirase, asa ca am platit bilet – enormul pret de 6 euro (care este, de altfel, si pretul unei delicioase supe cu chili)

Mai multe informatii: http://www.esb.ie/No29

3. Dublinia

E o biserica. E un muzeu. E Super.... Nu, e doar o biserica transformata in muzeu. M-as fi asteptat la orice de la protestanti, dar nu si de la catolici. In fine, insularii sunt intotdeauna altfel – trebuie doar sa ne uitam la Australia ca sa vedem cat de „altfel” pot evolua lucrurile intr-o lume izolata. 

Dar sa ne intoarcem la subiectul nostru, Dublinia. A fost o biserica si momentan este un muzeu al vikingilor legat de biserica Christ Church printr-o  superba pasarela din piatra. Nu stiu care este exact circuitul apei in natura: mergi la biserica si apoi la muzeu sau mergi la muzeu si apoi la biserica? Unde in acest tur intra barul din cripta de la Christchurch?  

Dar sa ne intoarcem la vikingi. Daca conceptia si preconceptia e ca Irlanda=celti si Dublin= celti, aici aflam ca Dublin = vikingi.  Muzeul e fascinant pentru copii de pana in 12 ani si pentru adulti care nu au avut parte de astfel de muzee cand aveau mai putin de 12 ani. Te ia usurel si frumusel si iti explica tot cat mai simplu si mai atractiv. Iti arata haine de viking si te invita sa le probezi (stim noi pe cineva care a facut asta), iti arata cu ce faceau negot, expune statui de ceara ca sa vezi cum aratau acesti vikingi, iti explica cum e cu runele (numele meu scris cu rune arata haios) si de ce oamenii petreceau atat de mult timp pe afara (in casa era un fum de nedescris). Curiozitatea din mine a fost potolita cand a aflat cum statea treaba cu toaleta in acele timpuri – la scoala sunt in stare sa te invete orice despre acele timpuri, dar nu iti spun nimic despre aceasta parte esentiala a cotidianului. Am si poza. In loc de hartie igienica se folosea muschi – inca un mister elucidat!!

Asa cum ii sta bine unui muzeu din Vest, nu se termina brusc, ci cu o prezentare amanuntita a vietii de arheolog, a uneltelor moderne folosite si alte lucruri probabil necunoscute arheologilor romani. Un etaj mai sus, se afla panourile ce infatiseaza campania de salvare a unui sit arheologic. Un pic de istorie, un pic de arheologie si o mostra de implicare civica.  Ce concept! 

Cum ajungi din centru: pe jos, ca noi! :D E foooarte aproape de Temple Bar, asa ca nu o sa scriu aici mijloace alternative de transport. E mult de mers 200 de metri pe jos? Neah!

Orar: Apr – Sept: 10.00 – 17.00; Oct – Mar: 10.00 – 16.30.

Pret: Gratis, daca ai Dublin Pass : )

Mai multe informatii: www.dublinia.ie

4. Writers House

Nu mai stiu care din fetele din Sex and the city spunea la un moment dat „ E incredibil ca o insula atat de mica (n.r: Manhattan) poate sa gazduiasca toti fostii nostri iubiti”. Ca s-o parafrazez pe acea fata, „E incredibil ca o insula atat de mica (n.r: Irlanda) poate sa gazduiasca atatia scriitori castigatori de Nobeluri”. Nu spun asta fiindca noi, romanii, am avea o mica frustrare fata de Nobel, ci o spun fiindca bucata aia de pamant a dat o multime de opere de talie universala. Oscar Wilde, James Joyce, W.B. Yeats, George Bernard Shaw, Samuel Beckett & co. Casa asta ii reuneste pe toti. 

Pentru unii s-ar putea sa fie plicticos, avand in vedere ca te duci si vezi manuscrise, scrisori, potrete, mici insemnari legate de momente importante din viata lor sau din viata operelor lor. Pentru altii s-ar putea sa fie un fel de curs de „introducere in literatura irlandeza in limba engleza” pe fast forward. A, da, caci irlandezii au facut un lucru marsav: aflandu-se sub dominatie britanica, au luat limba asupritorilor si au folosit-o mai bine decat ei. 

Aici nu am avut ghizi :( ci audioguides. Daar ciresica de pe tort se afla la finalul turului, in acel loc magic care se numeste magazin de suveniruri, unde poti sa gasesti carti, carti, carti si carti. Toate una si una! Legati-va portofelul de catarg si puneti-i ceara in urechi. 

Cum ajungi din centru: pe jos, ca noi! :D Este foarte aproape faimoasa O’Connell Street. Saaaau cu busul 10, 11, 11B, 13, 13A, 16, 16A, 19, 19A.

Orar: Ian- Dec: 10.00 – 17.00 (Luni-Sambata). Duminica si de sarbatori: 11.00 – 17.00. Ultima ora de intrare: 16.15.

Pret: Gratis, daca ai Dublin Pass : ) Daca nu ai, zi „papa” la 11.50 euro.

Mai multe informatii: www.writersmuseum.com

5. Statuile din oras

Sunt mai umane si mai greu de ignorat. Isi indeplinesc rolul de statui mult mai bine ca altele. Nu ma refer la oamenii – statui ci la statuile-statui. 

Prima data cand a expus, Rodin a fost acuzat ca ar fi turnat in bronz un om viu. Juriul pur si simplu nu putea sa accepte ca o asemenea sculptura este posibila.  Pe strazile Dublinului nu gasesti Rodin-uri, dar gasesti statui ce te fac sa te intrebi daca nu cumva peste om s-a turnat bronz. 

Memorialul foamei este o emblema a Dublinului. Marea foame a fost un punct de cotitura in istoria Irlandei. Oamenii se stingeau incet incet din cauza unei molime ce afecta singura leguma ce nu era luata de englezi si transportata in Anglia: cartoful. Saraci si flamanzi. Timp de vreo trei decenii cea mai importanta decizie a fost sa alegi intre a sta si a muri, sau a pleca si a avea o sansa minima de supravietuire. Multi, foarte multi au plecat. Am ajuns in America unde s-au folosit de toate drepturile pe care noua patrie i le oferea ca sa prospere. 

A se vedea pe stomacul gol. A se incerca un sentiment de recunostinta dupa ce stomacul va fi plin.

Memorialul foamei

Om de pe chei 

Parca o chema Maggie dar nu mai sunt sigura....

Doamnelor si domnilor, Jimiiiiii Hendrix!

Oscar, baby, where have you been all my life? 

Ultima, dar nu cea de pe urma: nu e statuie, dar e o idee misto, turnata in bronz.

Bonus articol: Ce mi-ar fi placut sa vad dar nu am vazut 

Din motive de timp:

Cimitirul – Glasnevin Museum

Cica ar fi mare. Imi doream sa vad niste cruci celtice in mediul lor natural. N-a fost sa fie, caci era in capatul celalalt al orasului si subsemnata nu e o fiinta care sa se scoate 2 zile la rand la 5-6 dimineata. Da, da asta este o scuza. Si cimitirul este alta scuza ca sa ma intorc in Dublin. Una din cele multe scuze. 

Mai multe informatii: www.glasnevinmuseum.ie

Din motive financiare:

Leprechaun Muzeum

Unora le-a venit o idee geniala de marketing+turism: sa faca un muzeu al leprechan-ului. Un loc in care totul este supradimensionat si tu te simti ca un spiridus mic si verde cu barba roscata. Mi-a facut cu ochiul inca din prima – vroiam sa pipai si sa strig „este” – dar m-a descuraj pretul. Cu 14 euro eu mananc pranzul si imi mai raman bani si  de cina. Si de Guinness. (Intotdeauna trebuie sa ramana bani de Guinness, nu?)

Mai multe informatii: www.leprechaunmuseum.ie

Din motive ce tin de ignoranta:

James Joyce Center

Portia aia de Writers’  Museum a fost indestulatoare. Si portia de Joyce din Writers’  Museum a fost acceptabila. Nu mai aveam loc pentru inca un astfel de loc.

Mai multe informatii: www.jamejoyce.ie

Din motive de graba:

Biblioteca din Trinity College si The Book of Kells

Am fost foooooarte aproape sa vad o biblioteca imensaaaaaaaa! Genul de biblioteca la care visam in generala. Lunga, pe doua etaje (vorbesc din auzite acum), cu rafturi din lemn inchis la culoare, cu multe multe multe carti! Printre care The Book of Kells, un tetraevanghelier din secolul al noualea.

Am ajuns in curtea universitatii ca sa plec destul de repede, din cauza unui zvon: in acea zi, la acea ora, era inchis.