Sa facem cunostinta cu Sicilia

Cum sa povestesc despre 10 zile insorite in Sicilia, la sfarsit de iarna?

Am plecat cu David cu 3 principii in minte: low budget, couch surfing si interactiune cu localnici, hichhiking. Am respectat cam toate aceste reguli, cheltuind mai putin de 200 euro, intalnind oameni care ne-au primit in casa lor, admirand privelisti de pe autorstrada si folosindu-mi cunostintele de italiana pentru a conversa cu soferii de camion. Am cunoscut o Sicilie dincolo de ce mi-ar fi putut trece prin minte. Fara planuri fixe, stiam doar ca plecam din Catania si vrem sa ajungem pe la Taormina, Messina, Cefalu si Palermo. Unde si cate zile urma sa stam in fiecare era destul de neclar.

Facem cunostinta cu Sicilia intr-un mod spectaculos. Venim dinspre mare si aterizam in Catania pe 22 februarie seara, admirand pe geam luminitele uscatului si profilul Etnei pe un cer de cerneala. Inceputul e marcat, asadar, de cea mai frumoasa priveliste vazuta din avion pana acum.

La aeroport cautam autobuz spre oras. Primele cuvinte in italiana. Pana in oras stam de vorba cu o fata din Maroc si un baiat din Brazilia care se intorcea incantat din Romania. E un adolescent exuberant de liceu care face un an de scoala in Franta. In timpul liber calatoreste (singur). Am vorbit cu ei in franceza (ciudata primire in Sicilia).

Cand ajungem in oras incercam sa dam de Enrico, gazda noastra de pe Couch Surfing. Nu raspunde la mesaje, asa ca ne inhaitam cu baiatul din Brazilia hotarati sa innoptam la un hostel ieftin. Dupa o raita prin gara, intrebam un localnic daca stie vreun loc cu internet prin apropiere, ca sa cautam adrese de hostel. Acest localnic este unul foarte pitoresc: preot din Sri Lanka, venit in misiune pe taram sicilian. Pare sa cunoasca orasul deoarece ne indruma rapid la un punct de internet si telefon, folosit de imigranti pentru a lua contact cu «acasa».

Proprietarii acestui loc cu internet sunt tot din Sri Lanka. La inceput am crezut ca sunt indieni, vazand expozitia de poze cu vedete Bollywood. Nu vorbesc engleza, asa ca apelam din nou la melodioasa exprimare in italiana. Pe unul din pereti sunt cinci ceasuri, fiecare setat la ora locala a unei tari diferite: Senegal, Sri Lanka, Maroc, Mauritius si Romania.

Dupa ce facem rost de o adresa de hostel, pornim din loc, traversand strazi intunecate. Hostelul gasit de noi se afla undeva prin centru. Costa 15 euro pe noapte. Ni se pare mult, asa ca hotaram sa folosim netul de la un Mc Donalds apropiat pentru a cauta altceva. Nu exista internet la McDonalds si nu vrem sa mancam acolo, asa ca stam la o terasa langa si comandam cate un panino. Povestesc cu un senegalez care incearca sa imi vanda un CD. Zice ca fratii lui din Franta o duc mai bine si ca italienii sunt rasisti.

Hotaram sa ne intoarcem la hostelul cu 15 euro si sa ramanem acolo insa primim un mesaj de la Enrico in care ne anunta ca vine sa ne ia cu masina. E surprins ca am ajuns deja. Se astepta sa ii aduc aminte cand venim. Doar ca el folosise in mesaj expresia «remember me» in loc de «remind me» asa ca nu m-am prins ce vroia....

Una peste alta, ajungem la Enrico acasa. Acasa, adica intr-un sat de langa Catania. Are curte cu portocali si o casa mare. Da, acasa la Enrico suntem in Sicilia! Luam cina cu el si familia lui: paste cu sos de rosii si parmezan, suc de portocale insangerate. La sfarsitul mesei discut cu mama lui Enrico in italiana amestecata cu franceza. E suparata pe romanii din Italia. Ceilalti imigranti nu fac atatea rele. Zice ca romanii si albanezii sunt cei mai rai. Vreo 15 minute e tot suparata. Si eu nu stiu ce sa ii mai zic, dupa ce ne-a dat de mancare si am stat la masa cu ea. Voi ce ati spune?

A doua zi luam un autobuz spre Catania. Ne asteapta o zi in care vrem sa ne plimbam prin oras. Cumparam fructe. Cam toate sunt la 1 euro. Portocalele costa 50 de centi si arata imbietor. Regiunea Cataniei este cunoscuta pentru productia de portocale rosii, deci ne aflam la ele acasa. Orasul il strabatem destul de la intamplare. Asa se face ca ajungem la un moment dat intr-o zona cu cladiri vechi si multi imigranti. Dam peste un magazin din Transilvania si cumparam pufuleti.

Interesant de stiut despre Catania
Orasul este localizat in estul insulei, la picioarele Etnei. De la caderea Imperiului Roman pana la Unificarea Italiei, in 1861, la fel ca restul Siciliei, Catania a fost sub nenumarate stapaniri, printre care bizantina (secolele VI-IX), araba (sec IX-XI), normanda (sec XI – XII), spaniola (sec XV – XVIII), austriaca (sec al XVIII-lea). In prezent, dupa cum am spus si mai sus, in Catania si-au gasit loc oameni din toate colturile lumii. Pana aici i-a adus corabia.

In 1693 orasul a fost complet distrus de catre cutremur si lava. Ca urmare a acestui dezastru Catania a fost reconstruita in stil baroc, pastrat pana in ziua de azi. In special barocul, integrat in patrimoniul UNESCO, ne-a facut cu ochiul in Catania, prin nenumaratele monumente. Impresionant pentru mine a fost domul si teatrul Massimo Bellini. In afara de baroc, Catania ascunde o multime de marturii ale gloriei greco-romane: amfiteatre si teatre, odeon, acropolis, etc.

Un monument interesant e u Liotru sau Fontana dell'Elefante, simbolul orasului. Aceasta asociere cu elefantul – talisman dateaza din perioada ocupatiei arabe, cand orasul se numea Balad-Al-Fil (Tinutul elefantului).

Facem o plimbare prin Pescheria, piata locala, un adevarat spectacol vizual si olfactiv. In afara de peste, gasesti acolo sumedenie de branzeturi, paste, legume si fructe in toate culorile. In Sicilia se mananca 2 legume care in Romania ar fi exotice: fenicul (finochio) care in naivitatea noastra semana cu o ceapa uriasa si anghinare (carciofo).

Seara luam din nou cina cu Enrico si aflam ca maine nu mai putem sa stam la el, are treaba. Asa ca probabil vom pleca spre Taormina.