Două roţi şi-o aventură

4

Când am ajuns pentru prima oară în Olanda m-am prins că o să văd mai multe biciclete decât lalele de la prima interacţiune cu oraşul. Aproape de gară, în Eindhoven, era o parcare de biciclete pe mai multe etaje. Mai întâi am văzut-o de departe (şi nu înţelegeam de ce ar avea nevoie de întreagă construcţie pentru nişte biciclete) şi apoi mi-am dat seama că acolo sunt parcate mii şi mii de biciclete.

by  Kevin Beebe

Iar când am aflat că media e de 1,11 biciclete pentru un locuitor (18 milioane de biciclete pentru o ţară de 41 de mii de km2) am înţeles de ce e nevoie de astfel de parcări şi de ce parcatul bicicletei devine o problemă.

În Eindhoven, în 2005, am fost vreo 10 zile pe bicicletă (mergeam la universitate, acasă şi în oraş întocmai ca studenţii de acolo). M-am întors în Bucureşti entuziasmată şi dornică să repet figura, dar m-am răzgândit repede. Atunci n-aveai voie nici măcar în parcuri să mergi cu bicicleta; Herăstrău era singura excepţie… dar n-aveai cum să transporţi cele două roţi până acolo.

Tot în Olanda, în Amsterdam de data asta, ne-am încumetat să închiriem biciclete şi să “ieşim din hartă”. Pentru puţină vreme am crezut că facem parte din peisaj, că ne-am integrat în viaţa oraşului… Ne-am prins că nu e chiar aşa atunci când treceau pe lângă noi “olandezi zburători” cu super-viteză sau când ne claxonau să ne dăm la o parte că suntem prea înceţi. La o discuţie cu nişte prieteni care s-au născut în Amsterdam, am aflat că se străduiesc în fiecare zi să sperie de moarte un turist, să-l descurajeze să se întoarcă. Asta pentru că dacă sunt pietoni sunt gură-cască şi stau pe pistele de bicicletă şi dacă sunt pe bicicletă … sunt la fel de gură-cască, sunt înceţi şi sunt imprevizibili. 

Astfel, un sfat (sau o regulă de bună-purtare) ar fi să fiţi destul de stăpâni pe voi şi pe abilităţile de biciclist când vă închiriaţi bicicletă într-un oraş aglomerat sau cu trafic intens de biciclete. Altfel, lucrurile pot să se sfârşească destul de prost pentru voi sau bicicletă:

  • prietena mea, în Eindhoven, nu era deloc sigură pe bicicletă, aşa că la prima sau a doua maşină care a trecut pe lângă ea s-a speriat, n-a reuşit să frâneze şi s-a oprit cu bicla într-un zid. Ea era bine, bicicleta nu neapărat… Partea frumoasă a acestei aventuri e că avea propriul ei şofer (de bicicletă) în fiecare zi (mergea pe cadru sau în spate pe bicicleta unui băiat drăguţ)
  • o altă prietenă, în Amsterdam, cobora în viteză un pod… şi n-a mai reuşit să pună frână şi să cotească la stânga. A ajuns repejor direct într-un magazin de suveniruri, cu bicicletă cu tot. Noroc că proprietarul nu s-a supărat şi am reuşit să strângem toate lalelele de lemn şi să le punem la loc.

Dacă sunteţi pietoni într-un oraş cu piste de biciclete, NU mergeţi pe pistă sau nu rămâneţi să faceţi o fotografie fix în mijlocul pistei. Dacă vă aflaţi în mijlocul pistei şi auziţi un claxon, NU înjuraţi biciclistul (nici măcar în limba de-acasă), sigur va înţelege tonul nepoliticos.

 Abia după vreo şase luni de biciclit în Olanda, zi de zi, şi după vreun an şi ceva de trafic de Bucureşti pot spune că n-aş mai fi un “încurcă-trafic pe bicicletă“. Dar am fost şi am propriile aventuri pe bicicletă:

  • la primul meu tur cu bicla (în împrejurimile oraşului Groningen, 20 de km), am făcut pană în primele 10 minute. Cei doi prieteni cu care eram au fost nevoiţi să mă însoţească la vulcanizare… unde am primit o bicicletă mult mai şmecheră ca să pot să termin cursa.

  • după un tur de vreo 40 de km, în care am numărat în gând cu “mai e puţin, mai rezistă puţin”, mi-a fost teamă să ţin picioarele apropiate vreo săptămâna
  • era în vizită un prieten şi urma să ieşim cu bicicletele în afara oraşului. Eu eram în faţă, ca biciclist experimentat :) şi cunoscător al oraşului… în mai puţin de 20 de secunde am făcut o manevră greşită, am căzut şi m-am întins cu tot cu bicicleta în faţa unui autobuz. Nu ştiam dacă să plâng de durere sau de ruşine.
  • dinspre Amsterdam spre Amstelveen am făcut o cotitură greşită şi am ajuns pe partea cealaltă a canalului… adică am mai mers încă vreo 10 km până să găsim un pod şi să traversăm. Să menţionez că era la apus şi că oricum mai aveam de parcurs vreo 15 km?
  • de vreo două ori m-am întors la locul unde parcasem bicicleta fără să o găsesc (era un turn mare de alte biciclete peste ea); de alte câteva ori m-am prins că n-o legasem de nimic… (deşi făcusem întreaga operaţiune cu lanţul) 

Majoritatea celor care mă vedeau pe bicicletă în Bucureşti în 2009 aveau tot felul de sfaturi de genul: ia autobuzul, ia metroul, stai acasă! Cu toate iniţiativele, cu toate marşurile pentru biciclişti, numărul de biciclişti a crescut considerabil şi şoferii nu ne mai pot ignora… dar e clar că nu ne iubesc.

Nu ne prea iubeşte nimeni pentru că, de curând, au fost desfiinţate pistele din Bucureşti… şi se pare că poţi să primeşti amendă pentru că mergi cu bicicleta pe carosabil. 

Ca să nu le dăm şoferilor şi mai multe motive să nu ne iubească, am putea să fim atenţi şi:

  • Să ne purtăm adecvat pe carosabil sau pe trotuar (adică să oprim la culoarea roşie a semaforului dacă suntem pe carosabil, nu să trecem pentru că nu vine nimeni şi nu e niciun poliţist prin preajmă)
  • Să nu mergem împotriva traficului (chiar dacă e pe o stradă cu sens unic, e goală şi nu ne vede nimeni)
  • Să semnalizăm cu mâinile
  •  Să le oferim pietonilor drept de trecere
  • Să nu fim imprevizibili (să faci opturi pe banda din mijloc se pune la categoria imprevizibil)
  • Să avem lumini de semnalizare noaptea

Acum, că avem câteva reguli în minte, putem să ne uităm după oraşe prietenoase pentru biciclişti. Cei de la Frommers.com au un top cu 10 oraşe din Europa. Nu lipsesc de pe listă Amsterdam, Londra, Paris, Barcelona, Copenhaga, Berlin şi există şi câteva oraşe la care probabil nu ne-am gândi (Lyon, Trondheim, Munchen, Roma). Ce au în comun aceste oraşe e infrastructura de piste de biciclete, un serviciu uşor de folosit (şi de multe ori gratis) de închiriat biciclete în oraş şi grija faţă de biciclişti. Trondheim plusează … având singurul lift pentru biciclete din lume.

Dacă nu v-aţi prins până acum cât de mult îmi place să merg pe bicicletă, o să vă daţi seama din următoarea fotografie.

E făcută de Luis, un prieten fotograf din Brazilia şi… mi-ar plăcea să fiu în locul doamnei în alb, să mă plimb pe bicicletă în ziua nunţii (mult de tot!!!)

Acest articol face parte din campania blogosferei turistice româneşti cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziţie atunci când mergi în vacanţă. Un mare număr de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă şi vă recomand să le citiţi:

Placerea de a calatori: Cu ren-ul

Imperator: Amintiri feroviare

TravelGirls: Ghid de buna purtare in avion

Ioana Budeanu: Mijloace de transport – o istorie completa a calatoriilor mele

Printre randuri: Printre randuri numai ganduri

1001 calatorii: Planificarea calatoriei cu trenul

Ciprian Caraba: Calatoria scuza mijloacele

Cristian Francu: Despre calatorii si teleportare

Airlines travel: Cum sa ne imbunatatim sansele sa supravietuim in cazul unui accident cu avionul

Turism Market: Ce fel de transport recomandam cititorilor nostri?

Travel with a smile: Tu cu ce mergi in vacanta?

Bialog: Cea mai buna calatorie incepe cu o rasucire a cheii de contact

Dianora: Aventuri si amintiri din trenuri

Totul despre hostel: Cum m-au fermecat trenurileS

Slow ride: How do I bike?

Alicee Traveler: Top 5 orase indragite pentru mijloacele de transport

Paravion Blog:  Care sunt mijloacele voastre de transport preferate in calatorii?

Elena Ciric: Despre calatorii si mijloace de transport

Trans-ferro: Introducere in trenologie

Hai-hui stangaci: Sa calatorim… dar cum?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Gabi Solomon

Facebook Website

Pentru Gabi, dorința de aventură vine la pachet cu pragmatismul, cu intuiția și cu pasiunea de a învăța din fiecare experiență. Călătoria în Brazilia i-a arătat cum e să prețuiești fiecare moment, cum e când simți că nu mai ai nevoie de nimic, cum poți să aduci culoare în viața ta.

4 Responses

  1. Gabi

    Nu :), proprietarul nu avea des incidente din astea. Noi eram mai speciali…

    Well, daca ti-e teama ca cineva ti-ar putea lua bicicleta, afla ca au fost luate si din scara blocului… Iar in Olanda, in Amsterdam, o bicicleta e furata in fiecare minut. Se poate intampla oriunde. :D

    Reply
  2. Ioana

    Aia cu bicla in magazinul de suveniruri e dementiala! Cred ca va fi una din acele faza pe care mi le voi aminti cand si cand si voi zambi instantaneu.
    Si, sa inteleg ca proprietarul avea des incidente din astea? :D

    Eu sunt o biciclista amatoare. Foarte amatoare. In Bucuresti nu circul decat cand trebuie sa ajung din A in B, fara sa ma opresc pe drum. Si de obicei A coincide cu B, adica de acasa pana acasa. Am auzit atatea povesti cu biciclete legate si furate incat mi-e teama.
    Si legat de mers in Bucuresti…sa spunem ca iti trebuie casca si coaie. In ce ordine vrei tu, dar ai nevoie de ambele. Ma bucur ca lucrurile s-au schimbat in ultimul timp – acum 6 ani nu as fi avut curajul sa merg pe carosabil de la Piata Victoriei la Piata Muncii.

    In strainataturi, daca orasul este bike friendly si ..plat :D tind sa imi iau o bicla ca sa-l vizitez.

    Reply
  3. Ioana

    Ceva gen “zambeste, maine va fi mai rau”. Da, stiu toate astea. Si nu ma incanta deloc. Inca nu s-au inventat biclele de unica folosinta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *