Sa descoperim Bucurestiul - Strada Mantuleasa

Am vrut sa aflu mai multe despre strada Mantuleasa in momentul in care am strabatut-o pentru prima oara pornind dinspre Bulevardul Carol I spre numarul 12 al strazii. M-au impresionat casele si atmosfera locului - atmosfera unui Bucuresti pierdut.

Istoria

Mahalaua Mantuleasa apare in peisajul capitalei la sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, ca una dintre mahalalele de la capatul Bucurestiului, locul unde se aflau cartierele negustorilor bogati. Prima mentiune despre ulita Mantuleasa apare in anul 1707. Ulita Mantuleasa apare configurata inca de pe vremea lui Constantin Brancoveanu si s-a dezvoltat in jurul bisericii cu acelasi nume. Numele ulitei vine de la gradina negustorului Manta si a sotiei sale, Stanca, denumita si Mantuleasa.

Sursa foto: noridamar, flickr

In timpul lui Alexandru Ioan Cuza, strada Mantuleasa face parte dintr-un cartier select al capitalei, marginit de gradini de zarzavat si case. Strada mai pastreaza si acum structura de acum 300 de ani si biserica. Biserica Mantuleasa a fost ctitorita de jupaneasa Mantuleasa, sotia negustorului Manta. Biserica este gata in 1733 si este tarnosita in anul 1734 cu hramul Sfintilor arhangheli Mihail si Gavriil.

Intre anii 1914 – 1917, Mircea Eliade invata la scoala de pe strada Mantuleasa. Strada isi pune amprenta asupra personalitatii scriitorului, care este fascinat de Mantuleasa. Eliade evoca aceasta strada in cateva dintre nuvelele sale fantastice, in "La tiganci" si "Pe strada Mantuleasa". In nuvela "Pe strada Mantuleasa", Eliade vorbeste cu patos despre strada misterioasa din centrul capitalei si locul unde si-a petrecut cativa ani din viata. Scoala in care a invat Eliade era o cladire mare si robusta, inconjurata de castani.

Cu acelasi patos vorbeste despre strada Mantuleasa si Andreea Rasuceanu, autoarea cartii “Cele doua Mantulese”( http://celedouamantulese.blogspot.com) in care schiteaza istoria bisericii si a strazii Mantuleasa, pornind de la studiul unor documente de arhiva si mergand pe urmele prozelor scurte ale lui Mircea Eliade (1907-1986). Cu acest prilej, pe langa informatia istorica, autoarea recreeaza atmosfera secolului al XVIII-lea, dandu-ne o perspectiva cat se poate de completa asupra vremii.

Cine mai rupe azi din gardul Mantulesii?

Cunoscand pulsul vremurilor in care traia si avand deopotriva grija propriei mantuiri, dar si a intrarii in constiinta generala, inteleptul precupet Manta, caruia ii apartineau livezile intinse de pe ceea ce numim astazi strada Mantuleasa, avandu-si acolo si un rand de case, a hotarat sa ridice o biserica. Murind inainte de vreme, cum o dovedeste pisania, le-a lasat pe cele doua Mantulese, sora si sotie, sa-si dispute locul in istorie. Adevarata Mantuleasa, vaduva, avea sa se ingrijeasca de toate cele lumesti indata dupa despartirea boierului Mantu de lumea celor pieritoare. In mod ironic, locul parea sa se afle si atunci la bunul plac al trecatorilor: „a rupe din gardul Mantulesii“ era o sintagma bine-cunoscuta in epoca si vorbea despre unica posibilitate a trecatorilor de a se apara de cainii mahalalei, folosind nuiele din gardul amintit. Astazi, pe locurile Mantilor pare sa stapineasca iarasi nepasarea, a trecatorilor, a unora dintre locuitorii caselor, dar mai ales a edililor…

Parcari subterane in pivnitele eliadesti

Istoria Mantulestilor (dar si a mantulescenilor), de-a lungul timpului, e intortocheata si greu descifrabila acum, au ramas insa indicii care vorbesc despre multe personaje fascinante, iar unica marturie a trecerii lor prin lume o constituie azi cele citeva case care au ramas in picioare. Locul scolii Mantuleasa are o istorie cu totul aparte; aici avea, la 1907, o bucata de teren o profesoara ce locuia pe Calea Mosilor si dorea sa-si faca o casa chiar langa scoala, mai pretinzand inca 300 de metri de teren comunal (a caror destinatie era largirea curtii scolii). Care ii vor fi acordati de catre Primarie… Importanta este insa motivatia cererii adresate oficialitatilor: proprietara acuza existenta unei pivnite atit de adinci pe terenul ei de casa, incat facea imposibila ridicarea oricarei fundatii. Interesant cum fictiunea intalneste realitatea, mai ales daca mai adaugam si ca Mantii avusesera mosie intinsa la Cernatesti, deci cu siguranta pivnite mari, din cele rare, de piatra, unde sa-si adaposteasca licorile din pretioasa regiune viticola. Folclor local, intuitie sau documentare – nu mai putem sti azi, cert e ca pivnitele eliadesti, cu sau fara semne, existau cu adevarat pe locul fostei scoli, intocmai ca in nuvela. Scoala Mantuleasa e un topos esential in geografia mitica eliadesca – de aici incep aventurile protagonistilor nuvelei. Pe strada Mantuleasa, e un spatiu privilegiat sub auspiciile caruia celor ce stiu sa vada semnele li se reveleaza informatii tainice, codate, metafore si imagini criptice, calauzitoare catre dimensiunea sacra a lumii.

Pe de alta parte, biserica Mantuleasa e un foarte interesant monument din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, cu elemente particulare demne de toata atentia, iar in zona se afla mai multe cladiri proiectate de arhitecti celebri (Octav Doicescu, Tiberiu Niga). Enumerind doar aceste citeva elemente de interes, din mai multe registre – istoric, literar, arhitectural, ne intrebam care oras european n-ar fi exploatat imediat incarcatura simbolica a unui astfel de loc? “(Fragment din articolul S.O.S STRADA MANTULEASA, revista Observator cultural, 6 august 2009)

O plimbare pe Mantuleasa este un lucru pe care ar trebui sa il faci macar o data daca locuiesti in capitala. Desi ar fi minunat sa fie legaturi explicite intre cum arata acum strada si nuvelele fantastice ale lui Eliade sau atmosfera din epoca interbelica, nu prea este asa. Cu toate acestea, strada Mantuleasa nu si-a pierdut din farmec. Mantuleasa este o strada linistita, plina de verdeata si de castani seculari, care umbresc racoros casele.

Sursa foto: Radu Stanciu, flickr

O plimbare pe Mantuleasa, una dintre strazile capitalei care este clasificata drept monument national, te face sa te reintorci in vremuri boeme, in care pe strada circulau trasurile, doamne cu voaleta si manusi si domni cu joben.