Farmecul discret al unei strazi – Thomas Masaryk

Descoperirea acestei strazi a fost o intamplare dorita.

Era o dupa amiaza de iunie si mi-am propus sa ajung de la Piata Latina la metroul de la Romana urmand calea cea mai intortocheata posibila. Cel putin, una dintre ele. Sa-mi acord timp sa explorez strazile dintre doua mari bulevarde si sa vad unde si catre ce ma poarta pasii.

Mergeam pe Maria Rosetti care tocmai se intersecta cu strada Ion Luca Caragiale. M-am uitat in stanga, sa ma asigur ca nu da nici o masina peste mine, dar am zarit o bucatica din casa asta.

Am fost atrasa de ea asa cum gazele sunt atrase de lumina.

Apoi am vazut cele doua case in oglinda de langa si mi s-a parut ca nu sunt in Bucuresti.

Sentimentul a fost, inainte de toate, straniu. Era liniste, era ceva verdeata, patina timpului era si ea prezenta. Daca ar fi fost ingrijite si renovate, sentimentul ca cineva le-a teleportat de undeva ar fi fost si mai acut.

Curioasa, am strabatut strada, poate poate mai e ceva dupa colt. M-am intors si alte dati, cu aceeasi intrebare: cu ce ma mai suprinzi acum? Si am dat peste asta:

Saptamani mai tarziu, am fost gasita de acest fragment:

„Aflata in apropierea Gradinei Icoanei, aceasta strada, care astazi poarta numele primului presedinte al Cehoslovaciei de dupa 1918, s-a numit in perioada interbelica Strada Salciilor. Aceasta denumire trimitea la o realitate locala, la prezenta salciilor aflate pe malul Bucurestioarei, afuentul disparut al Dambovitei, care izvora din Gradina Icoanei”. [Alexandru Ofrim – Strazi vechi din Bucurestiul de astazi”, Editura Humanitas ]

O strada, o poveste, colturi magice.