Strazile din Cartierul Armenesc: istoric si curiozitati

Sambata am avut mare eveniment mare, care s-a lasat cu invadarea Cartierului Armenesc din Bucuresti. Participantii au explorat strazile cartierului, au admirat arhitectura unor case si detaliile unor usi, au cautat graffiti, cupole, frize, ferestre si mascaroni.

Dat fiind ca un cartier este mai mult decat ceea ce gasesti la fata locului, va propun o mica incursiune in istoria  unor strazi colindate in weekend. 

Strada Armeneasca

Armenii au construit o comunitate numeroasa si bine inchegata, prezenta pe meleagurile Bucurestilor inca din secolul al XVI-lea. In secolul al XVII-lea, mahalaua armeneasca se afla inca in afara orasului. Prima biserica armeneasca a fost construita la 1581, dar de abia in timpul domniei lui Mihai Racovita, in 1742, primesc armenii drept de a–si construi o biserica din zid in „Ulita Armeneasca”. Actuala biserica armeneasca a fost ridicata la 1915, pe locul celei vechi.

Nota

• Cand un armean pleaca intr-o calatorie, se obisnuieste ca acei din familie care raman acasa sa verse in urma lui apa, spunînd: "Ca apa sa te duci, ca apa sa vii". [Sursa]

Strada Franzelarilor

La sfarsitul secolului al XIX-lea apare in Bucuresti un nou sortiment de paine cu forma lunguiata: franzela. Primul franzelar (Ionita Cocatorul) isi avea cuptorul pe aceasta strada sau prin zona. Nu se stie de ce strada se numeste „Franzelarilor” si nu „Franzelarului” sau „Strada Ionita Cocatorul”, dar cert este ca brutarii erau atent supravegheati de catre dregatoriile domnesti. Daca productia de grau era mica, lor li se interzicea sa mai faca covrigi. Daca ridicau nejustificat pretul la paine, erau condamnati la moarte prin spranzurare (anno domini 1793, domnia lui Alexandru Moruzi). Daca painea de o oca nu cantarea cat o oca, atunci brutarii erau pedepsiti cu luarea marfii si puteau fi si tintuiti de „zgarciul urechii” la usa pravaliei.

Nota

• Oca – veche unitate de masura egala cu un litru (kilogram) si un sfert

Strada Licurg

Una din strazile care a fost botezata in perioada 1862 – 1872, cand municipalitatea a ales sa se inspire din mitologia antica pentru a denumi strazile. Posibil ca strada Latina sa-si fi primit botezul tot in acea perioada.

Strada Silvestru

Povestea asta, ca multe altele, incepe cu o biserica. A fost odata o biserica ctitorita de boiangiul Parvan, pe la 1743. Nu a rezistat pana in zilele noastre, actuala biserica de pe Strada Silvestru fiind din 1907. Nu se stie cine a fost Silvestru, dar, dat fiind ca in planul Borroczyn al Bucurestiului (intocmit la 1844-1845) este mentionata Mahalaua Silivestrului si Strada Silivestrului, e posibil sa fi fost un preot. Sau un pastramagiu, dat fiind ca in aceasta zona isi faceau meseria pastramagii.

Nota

• Pastrama era un produs aflat la mare cerere in carciumile bucurestene.
• Silvestru/Salavastru/Silivester – nume atestat in onomastica veche romaneasca; provine din latinescul „silvester” – „locuitor al padurii”.

Strada Spatarului

Se numea demult „Putul Spatarului” , in parte datorita faptului ca aici a locuit un spatar, care pe la 1760 (sau chiar mai inainte de 1760) si-a construit o casa. Spatarul a murit, casa a ramas si la inceputul secolului al XIX intra in propietatea arhitectului armean Iacob Melic. Azi casa este cunoscuta ca fiind Casa Melic si adaposteste Muzeul Theodor Pallady.

Nota

• Spatar – inalt demnitar la Curtea Domneasca, care avea sarcina de a purta spada si buzduganul voievodului, cu ocazia diverselor ceremonii si festivitati de la curte. In Tara Romaneasca, marele spatar era si loctiintor al domnului la comanda armatei.

Strada Sperantei

Este o strada tanara – apare in planuri de abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Aici s-a aflat prima locuinta a lui Eminescu, dupa sosirea in Bucuresti, in 1877.

Strada Arcului

Apare in planul intocmit de Pappasoglu in 1871. In 1904, pe aceastra strada, colt cu Strada Italiana si Bulevardul Carol, a fost construita o renumita baie publica, printre cele mai bune din oras, cunoscuta sub numele de Baia Arcului. A fost demolata in 1987.

Strada Popa Rusu

Daca o strada de astazi poarta numele unui preot, inseamna ca in urma cu 100 – 150 de ani, cand Bucurestiul avea mahalale si nu cartiere, exista in zona o biserica al carui preot era foarte cunoscut. 

Informatiile le-am pescuit din cartea „Strazi vechi din Bucurestiul de astazi” a profesorului Alexandru Ofrim, in timpul „Noptii bibliotecilor”.

Fotografii de Madalina Sicoi