Cum ajungi in Cheile Dobrogei sau futilitatea hartilor rutiere

... saaau... cum am reusit performanta de a ajunge in 5 ore de la Bucuresti in Cheile Dobrogei.

A se citi cu harta de mai jos deschisa in browser :)

Weekendul trecut, ma rog de fapt cu 2 zile inainte de weekendul trecut, m-a lovit pe mine asa deodata ideea geniala de a vedea Cheile Dobrogei. Ma minunasem la niste poze pe net, care chit ca erau din vara, cu iarba verde si tot tacamul, m-au convins ca merita sa dam o fuga pana acolo.

Asa ca sambata dimineata (eh, pe la un 8 asa ca nu ne grabim nicaieri, doar vreo 3 ore zice via michelin ca facem) m-am urcat frumos in masina, de data asta pe post de copilot.

Nu aveam GPS, dar pfffff... ce ne trebuie? Am in brate cel mai smecher atlas rutier, m-am uitat acasa si pe google maps si pe viamichelin, ce poate sa fie asa de greu, nu?

He he he...

Dar sa revenim, am plecat sambata dimineata. Aproape tot drumul pe Autostrada Soarelui a fost o ceata de nu vedeai 10 m in fata masinii. A fost cu adevarat magic. Din fericire s-a mai ridicat spre final. La Cernavoda suntem deviati. Gata fratilor! Ce atata autostrada pe capul vostru?

Vizualizare hartă mărită

De la Cernavoda mai mergem un pic, dupa care ma pregatesc sa dau pilotului indicatii. Fii atent aici in Mircea Voda tre sa facem stanga da?

Buuun, zis si facut. Facem noi stanga, mergem un pic, drum asfaltat, toate bune si frumoase. Pana se termina. Asfaltul, ce credeati? Eh, hai ca nu-i capat de tara, nu e prima data cand mergem pe drum pietruit. E bunicel, n-are nimic. Intram intr-un sat. Nesemnalizat, desigur. Conform atlasului meu probabil suntem in Gherghina. E bine. Da-i inainte! Vreo 2 oameni se uita cam ciudat la noi din poarta dar.. ei.. imi imaginez ca nu vad masini straine chiar asa in fiecare zi..

Nu trecem mult de privirile curioase ca ajungem la un “T”. In fata camp, stanga dreapta drum de pamant. Ups ! Asta sa stii ca nu-i pe harta ! Si nici n-arata bine. Hai sa intoarcem si sa intrebam pe cineva.

Gasim o tanti.

- Doamna cum ajungem si noi in Nicolae Balcescu (nu era sa-i zic acuma ca ma duc in Cheile Dobrogei, doar sunt turist inteligent si ma uit sa vad si eu ce sat mai acatarii e mai aproape)?

- Ah, pai tre sa va intoarceti si sa faceti stanga pe urmatorul drum, si ajungeti in Tortoman si pe urma prin Tepes Voda....bla bla bla (eu am ramas la partea cu „tre sa va intoarceti”)

- Pai da pe aicea nu ajungem tot in Tortoman asta?

- Ba da... dar e drum de pamant. Da e bun, sa stiti, doar sa nu-l pierdeti.. Da mergeti. Mergeti si faceti stanga in capat si o sa treceti pe langa un cimitir si e sotul meu acolo, lucreaza, si va zice el cum sa o luati.

Ataaaat! Deci nu tre sa ma intorc! Genial. Da-i inainte!

Ajungem la cimitir. Cativa oameni dau la sapa si se opresc imediat cand ne apropiem noi, ca cei mai tampiti turisti ever.

- Buna ziua. Nu va suparati, cum ajungem si noi la Nicolae Balcescu?

- Da, da-ti inainte pe drumul de pamant si ajungeti in soseaua Tortoman – Silistea (zicea de parca ar fi highway, nu alta!). Faceti stanga.

Concisi oamenii. Bun deci drept inainte. Stanga. Ce poate sa fie asa de greu, nu?

He he he...

In fine...mergem noi un pic ce mergem.. drumul e de pamant, da, dar e bunicel. Hai ca nu-i sfarsitul lumii. Iar ne facem masina albie de porci, dar asta e. Ne-am obisnuit deja sa gasim lunea arhicunoscutul mesaj „spala-ma” pe ea.

Suntem intr-o zona cu eoliene. Nici nu-mi dau seama daca suntem pe un drum pe tractor (stanga dreapta e numai camp, dar totusi nu sunt santuri adancite de la rotile de tractor) sau e drum facut special pentru eoliene.

Din pacate n-am prea mult timp sa reflectez la acest aspect filozofic, caci drumul se nasoleste iar eu ma transform in cel mai crizat copilot din lume. Incep sa ma apuc disperata de bord, de usa, la fiecare denivelare ma trec toate apele, ma apuc de cap, imi pun mainile la ochi... tot tacamul! Nu ca n-am mai condus pe o gramada de drumuri mai rele ca astea, dar din scaunul soferului zau ca aratau altfel!

Mi se da sfatul sa ma calmez.

- Cum sa ma calmez???????????? Tu nu vezi ca habar n-avem unde suntem si nu se vede nicio urma de civilizatie la orizont?????

Ba nu, mint, stiu exact unde sunt. Pot sa pun si degetul pe harta. Numai ca degetul meu acopera cativa km patrati de pe harta aia. Detalii. Cert e ca stim unde suntem. In mijlocul campului, unde nu trece nici mama naibii, pe un drum care nu stim unde duce (da, da, bine, la sosea, da pana nu vad nu cred!) si pot sa jur ca aici a fost filmat vreun film din ala de groaza cu low budget.

La un moment dat, soc! Ajungem la o intersectie. De drumuri de pamant, logic, doar nu credeati ca semaforizata.

- Pai si ce facem acum?

- Hai sa facem stanga, doar au zis oamenii aia ceva de o stanga.

- Da, dar nu cred ca se refereau la stanga asta, ci cand ajungem in soseaua aia, fir-ar ea sa fie de sosea, ca nu mai apare odata!

Facem stanga deci, fie ce-o fi. Hai ca pare bine. Nu trece mult si mi se pare ca se aude un zgomot ciudat de la masina. Deja imi imaginez ca aici imi raman oscioarele.

- Auzi si tu?

- Ce s-aud? N-aud nimic!

Mai mergem putin.

- Mai nici acuma n-ai auzit?

- Mmmm.. parca..

- Nici acumaaaaa?

- Mmm, e de la iarba mai, stai calma!

- Da ce iarba e de sarma?????? Opreste masina sa ne uitam!

Ma asteptam deja sa vad toba cum se taraie pe jos sau ca ne atarna vreo piesa de pe sub masina dar... nimic. Mda, probabil ca iarba pe aici chiar e de sarma! In triunghiul bermudelor e orice posibil doar!

Cand am vazut primul camion la orizont am zis ca nu-i adevarat. Cam am ajuns sa vad iar asfalt cu ochii, mai mai ca m-am dat jos din masina sa-l pup.

No bun, am ajuns la sosea. THE sosea! Acu facem STANGA?! Hai sa facem. Oricum habar n-am unde suntem.

Soseala e frumoasa. E lina. Imi vine s-o iau in brate, s-o pup, s-o iau pe post de pet si sa-i dau de mancare. Asa e de frumoasa!

Numai ca nu imi mai place cand ne duce la Silistea. Stai ca nu e bine. Stoooop. Stanga imprejur, noi trebuie sa mergem la Tortoman.

Sa recapitulam. De la Gherghina, pe care o vedeti pe harta la punctul C, drumul DJ225 nu exista. E pierdut in spatiu. Noi am iesit de pe drumul de pamant (care evident nu apare pe harta, duuuh!) undeva intre Silisea si Tortoman. Asa ca atunci cand am facut stanga si am ajuns in Silistea, ne-am intors 180 de grade si ne-am dus in Tortoman, eu fiind ferm convinsa ca acelasi drum DJ225 care imi apare mie pe harta de la Tortoman la Dorobantu chiar exista. Man, I never learn....

Ajungem in Tortoman si ca un super copilot model ce sunt eu, dau indicatii: vezi ca in mijlocul satului tre sa fie un drum spre STANGA. Da de unde? Trecem de mijlocul satului si nu apare niciun indicator spre stanga. Hai sa ne intoarcem. Oprim si intrebam niste oameni.

- Domle nu va suparati, cum ajungem si noi in Nicolae Balcescu?

Curand incep sa regret ca am intrebat. Oamenii ne dau indicatii vorbind unul peste altul, unul zice sa ne intoarcem in Medgidia (Esti nebun!!! Nu ma intorc nicaieri!!!) altul sa o luam pe nu stiu unde (daca nu e pe harta, nu mai merg!!) si altul sa o luam prin Tepes (hmmm, n-am mai auzit o data de satul asta pe ziua de azi???).

Oamenii se sfatuiesc un pic, in timp ce noi stam in mijlocul drumului (nu-i nimic, pe soseaua asta nu prea trec masini) si pana la urma se hotarasc. Deci mergeti inainte prin Tepes Voda si pe urma faceti dreapta. Eu ma uit stupefiata pe harta si vad ca la Tepes Voda se ajunge clar pe un drum neasfaltat, la modul in care e figurat pe harta, cu o linie subtire si rahitica.

- Domle da cum e drumul pe acolo?

-  E asfaltat ca aici, e bun!

Ma indoiesc un pic, dar oricum nu mai inteleg nimic. Ii dam inainte. Trecem iar prin Silistea, desigur, ca doar n-o mai vazusem demult, si continuam. Dupa harta mea, ca sa mergem prin Tepes Voda trebuie sa facem dreapta la un moment dat, dar... constat ca mergem drept din Tortoman incoace si hopa, intram in Tepes Voda. Ceva nu e in ordine. Ma uit iar pe harta, dar nu inteleg nimic. O intorc pe toate fetele, cu susul in jos, cu josul in sus, dar degeaba. Iar suntem in triunghiul bermudelor. As fi putut la fel de bine sa vin si fara harta, cred ca de fapt ma descurcam mai bine..

O borna veche de 325 de ani ne spune ca mai avem 2 km si iesim in DN2A. Iar cand am ajuns, iara mi-a venit sa ma dau jos din masina sa pup asfaltul. In sfarsit suntem pe o sosea. O sosea adevarata. Drum european! Aleluia.

Ok, in sfarsit suntem bine. Sau...?

Intram in Nicolae Balcescu. Ma uit eu pe harta (o arunc, gata, o arunc!!!) vad ca daca am face STANGA (o stanga daca mai facem azi ma spanzur!!!) am ajunge iiiiin sfarsit in Targusor, de unde in cativa km am fi in Cheile Dobrogei.

Pfuai, ba e si un ditamai indicatorul spre Targusor cand ajungem in centru. Acum TRE sa fie bine! Si-gur!!! N-are CUM sa nu fie bine!

Nu facem nici 500 m ca drumul devine pietruit. Pe indicator scria 10 km. Trecem pe langa un cimitir (nu, nu ne-am propus sa vizitam azi toate cimitirile de pe traseu) si intalnim un cuplu de 2 tineri care pesemne faceau o plimbare romantica (da, pe langa cimitir) dat fiind floarea din mana ei.

- Nu va suparati, pe aici e bine spre Targusor?

- Da, da, dati-i tot inainte!

Yeah, right! Dupa 1-2 km deja simt ca o iau razna daca mai merg inca vreo 8 km pe altceva decat asfalt, asa ca hotaram sa intoarcem si sa incercam pe ultima varianta, prin Mihail Kogalniceanu, unde sigur e drum astfaltat spre Targusor. Si-gur! N-are CUM sa nu fie!

Si uite asa, dupa 5 ore, 10 stangi, 5 intoarceri de jur imprejur, 2 triunghiuri ale bermudelor, 2 drumuri pietruite si 1 drum de pamant, pe la ora 13 am ajuns si noi in Cheile Dobrogei.

Asta nu inainte de a face STANGA din Mihail Kogalniceanu spre Targusor, dupa cum arata indicatorul. Cred ca e de la sine inteles ca am dat iar de drum neasfaltat (this is NOT happening!!!) dar care din fericire s-a terminat repede, dar nu inainte de a cere iar indicatii unor oameni care intrau pe strada de pe care ieseam noi in soseaua buna, pentru ca nu stiam daca sa facem dreapta sau stanga. A fost STANGA.

Si pentru ca pana acum am demonstrat futilitatea hartilor rutiere, sa va explic si CUM ajungi DE FAPT in Cheile Dobrogei, fara 10 stangi, 5 intoarceri de jur imprejur, 2 triunghiuri ale bermudelor, 2 drumuri pietruite si 1 drum de pamant.

Traseul corect este acesta:

Bucuresti – Cernavoda – Satu Nou – Cuza Voda – Mihail Kogalniceanu – Targusor, iar din Targusor urmariti indicatorul spre Cheia.

 
Vizualizare hartă mărită

Bine, nu v-asteptati sa faceti 2 h 27 cat zice google maps, as zice vreo 3.

Din pacate, daca veniti din alte colturi ale lumii, nu pot sa va ajut, dar daca as fi in locul vostru, as evita drumul fantomatic DJ225 sau orice alt drum care nu trece mai intai prin Mihail Kogalniceanu, chiar daca veniti dinspre Moldova. Tineti DN-urile! ;)

Acu ar mai fi o problema, si anume CAND sa ajungi in Cheile Dobrogei. Asta dupa ce am concluzionat ca in perioada asta nu e chiar cel mai breathtaking loc din Romania (ma rog, nici noi n-a prins chiar cea mai buna lumina pentru pozat), iar vara, cand mi se pare chiar superb locul, cu iarba aia verde si calcarul alb contrastant, dupa cum puteti vedea singuri in pozele gasite la o simpla cautare pe google, locul este destinatia de weekend a grataristilor constanteni. Asa ca sa nu va vina vreo idee de 1 mai. Cu o planificare bunicica (de exemplu prin aprilie sau septembrie – octombrie, eventual mai pe dimineata, cred ca puteti sa va bucurati de frumusetea acestui loc, fara alte 100 de masini si 300 de oameni in aceelasi loc.

Si acum, daca chiar va interesa sa vedeti cam cum arata Cheile Dobrogei in noiembrie, iaca niscaiva poze:

The face :)

Si nu, nu am batut atata drum doar pentru asta, dar cred ca esti de acord cu mine ca nu mai pot sa povestesc tot in articolul asta despre ce altceva am mai vazut prin zona ;) Daca esti curios, let me know!