Interbelicul salvat. Vila Leonida

6

La jumătatea anilor ’30, generalul Paul Leonida hotărăște să-și facă o casă de vacanță. E o modă, să ai vilă în afara Bucureștiului, să te duci să scapi de caniculă și calvar. Locul ales este Valea Prahovei, Bușteni, nu departe de Sinaia. În fond, ca apropiat al Casei Regale a României, generalul nu dorea nici în vacanță să fie departe de aceasta, considerată centrul societății românești interbelice. Toate trendurile porneau de la membrii familiei regale, fie că era vorba de modă, sporturi de iarnă, curse de mașini sau de case de vacanță în munți – în fond, Carol I a dat tonul cu Castelul Peleș.

Casa lui Leonida va fi în afara micului sat, dincolo de calea ferată. De pe Dealul Zamorei generalul plănuia să admire din confortul cerdacului său Munții Bucegi și Crucea Eroilor Neamului, construită de curând din inițiativa Reginei Maria în cinstea celor căzuți în Primul Război Mondial.
panorama Vila Leonida
Îi cere ajutorul arhitectului Alfred Popper, un arhitect bucureștean în vogă, care a făcut parte din echipa ce a ridicat Palatul Cercului Militar Național. În 3 ani vila este gata. Este construită în spiritul vremii, cu parter, etaj și un cerdac încântător, perfect pentru a savura împreuna cu soția sa, Zoe, o cafea turcească servită alături de bucațele de pain d’Espagna (pandișpan).
*
În 2009, soții Drulă au avut de luat o decizie. Aflaseră că Vila Leonida fusese pusă la vânzare. Amândoi știau vila ce a fost, pe rând, vilă de protocol (în perioada comunistă), casă de oaspeți a Ministerului Afacerilor Externe și iar vilă de protocol, dar pentru angajații Bancorex. A fost revendicată de un descendent al familiei Leonida (Paul Leonida se stinsese de vreo 30 de ani, deja), câștigată și pusă la vânzare.

Ei îi plăceau clădirile vechi, lui îi plăcea acea clădire veche. Au căzut de acord că dacă fac această investiție, atunci reconsolidează vila, o renovează și o pun în circuitul turistic.

Au trecut la treabă și au achiziționat vila. Ar fi dorit foarte mult să cumpere și mobilierul, din lemn masiv, bine păstrat timp de 70 de ani dar, în momentul revendicării, a dispărut. S-au păstrat sobele din teracotă, grinzile, tocăria, vitraliile. Restul era într-o stare foarte proastă.

Au căutat meșteri care să-i ajute să recreeze aspectul și atmosfera perioadei interbelice. Pentru sculptarea balustradei de lemn masiv, ce trebuia continuată și la etajul 2, pe care l-au adăugat, au găsit un meșter în Târgu Mureș. Pentru mobilă au găsit o fabrică al cărui director a venit personal să inspecteze balustrada, tocăria, vila ca să poată crea mese și scaune în același stil. Dar partea cea mai grea a fost decorarea tencuielii externe a vilei. Nimeni nu știa cum să reproducă ce fusese făcut în 1937. S-au plimbat mult cu o bucată de zid cu tencuială originală sub braț până când au ajuns în Gorj; aici au găsit un meșter care știa că trebuie folosit un ciocan special (buciarda) și stia și cum să-l mânuiască.

Un an și ceva mai târziu, Vila Leonida devenea pensiune și era gata să primească oaspeți la o zmeurată pe terasă și o zacuscă de ghebe în cerdac.
*
În 2013, Exploratorul urban, atras de posibilitatea de a-și petrece o noapte într-o vilă istorică și de a-i afla povestea, răspunde unei invitații.

Într-o zi senină și caldă pentru începutul lui noiembrie, ajunge pe plaiul Zamorei, la Vila Leonida. I s-a spus că o s-o găsească ușor dacă se ghidează după culoarea galbenă. Și asa a fost – ușor de găsit, odată ce treci de calea ferată.
Vila Leonida
Prima impresie? Se regăsește într-un colț al acestei fotografii.
Vila Leonida
O clipă – mai multe clipe- Exploratorul nostru a fost împărțit între dorința de a moțăi la soare, ca o pisică (sau ca un orășean scăpat la munte în weekend) și aceea de a explora vila. În București a avut norocul să intre și să vadă cum arată pe dinăuntru niște vile Art Deco dar o vilă modernistă cu influențe neoromânești? Nu. (Sau nu încă.) Avea să fie o premieră. Și, în cazul ăsta, norocul cel mare a fost că era timp pentru amândouă explorările.

A admirat îndelung foișorul de la intrare, capitelurile coloanelor, fierul forjat al ușii. O surpriză plăcută a fost plăcuța de monument istoric.
Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida
La un ocol al vilei a găsit contraforți, panouri decorative din piatră, cerdacul susținut de mici console, o ușă ca de pivniță dar cu vitralii. Și tencuiala… acel model de tencuială care era la modă în interbelic și care i-a dus pe proprietari până în Gorj în căutarea unui meșter.
Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida
Și înăuntru?

În antreu se află o coloană cu un capitel superb, o combinație de ionic (are coarne de berbece, deși sunt micuțe și trebuie să-i dai un ocol ca să le găsești ) și corintic (elemente florale). Tentația este să intri, să urci cele 2-3 trepte și să-l pipăi, să-l privești, să te minunezi de bucata asta de trecut care te leagă de un general interbelic și de o lume distrusă.
Vila Leonida

Vila Leonida
Următoarea vedetă a interiorului este balustrada, lucrată din lemn masiv, cu panouri cu animale sculptate. Exploratorul urban a avut camera la mansardă, așa că până la etajul doi a avut vreme să descopere lei, maimuțe și dragoni, toți protectori ai casei.
Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida
Ar mai fi sobele. Sobele de teracotă, păstrate ca pe vremea generalului Leonida. Una în antreu, una în restaurant, una ….incastrată în baia damelor, la parter, a cărei menire e să încălzească camera barului. Se pare că așa era soba în anii 30, când baia fetelor era pur și simplu o baie. Intrai, o alimentai cu lemne și puf! în camera pianului era cald, era muzică, era bine.
Vila Leonida
În perioada interbelică, livingul era sufletul casei. Și cine știe cum își petrecea aici după-amiazile generalul, mai ales dacă era vizitat de către frații săi, fiecare o personalitate marcantă a acelor timpuri. Spre exemplu, sora sa, Eliza Leonida Zamfirescu, a fost prima femeie inginer din Europa iar Gheorghe Leonida a fost sculptorul Reginei Maria.

Acum, livingul este restaurantul “La cerdac”, locul unde aștepți berbecuțul servit cu sos de legume și alte bunătățuri bio, preparate in-house, și în timpul ăsta admiri soba, grinzile masive (una este decorată cu motivul funiei), intrarea în cerdac, Abruptul Prahovean… și puține lucruri se pot compara cu Abruptul Prahovean văzut de aici. Poate același peisaj văzut de pe Munții Baiului.
Vila Leonida
Concluzia Exploratorului urban? E un loc strașnic pentru vânătorii urbani. În drum spre Castelul Cantacuzino sau Escapade Adventure Park sau Platoul Bucegilor, opreste-te aici să bei o cafea (sau o zmeurată), să mănânci o felie de tort de ciocolată “Generalul Leonida” și să-ți satisfaci niște curiozități arhitectural-interbelice, să pipai, să vezi, să admiri.
Vila Leonida

Vila Leonida
Și dacă hotărăști să rămâi peste noapte, află că fiecare camera e altfel.


Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida

Vila Leonida
***
Exploratorul urban a petrecut un weekend la Vila Leonida în cadrul unui eveniment organizat în parteneriat cu Casa de vinuri Cotnari și cu Plaiul Tălii Breaza.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Ioana

Facebook Website

Odrasla de neam nomad, Ioana calatoreste cu simtul raspunderii din 2007 si scrie despre asta din 2010. Este atrasa de tarmuri stancoase, Orientul Mijlociu, arhitectura si ii place sa aleaga cele mai intortocheate trasee urbane. Se ocupa cu drag si spor de Vanatoarea arhitecturala, ca designer, si de My Secret Romania in calitate de initiator.

6 Responses

  1. Ioana

    La prima vizita in Busteni. Te duci, mananci o felie de tort Leonida in cerdac, bei o zmeurata, admiri scara… :)

    Reply
  2. Laurentiu

    Ma bucur enorm pentru consolidarea si restaurarea casei Generalului Leonida.
    Poate, candva,… voi avea onoarea sa vad aceasta minunata bijuterie arhitectonica.

    Reply
  3. Alexandra

    Nu era fraier nenea Leonida asta, locatia aleasa de el e cea mai buna pentru a admira abruptul prahovean al Bucegilor! E absolut bestial!

    PS. Salivez la poze :P :P

    Reply
  4. Ioana

    Stateam si ma gandeam la un moment dat unde e mai bine sa stai in Busteni. Pe partea cu Abruptul, sa-l ai aproape, “in spate”, sau dincolo, pe Zamora, ca sa-l poti admira in liniste. Inca ma mai gandesc. :)

    Sper sa ajungi acolo cat mai repede. Tortul ala e delicios. Si ceva imi spune ca daca va fi vreme frumoasa, o sa ai nevoie de toate farmecele tale feminine ca sa-l poti urni pe Cristi de pe terasa.

    PS: Good! :)

    Reply
  5. Alexandra

    An, nu, crede-ma, cel mai bun loc sa stai in Busteni e Zamora, no doubt about it. Am stat pe partea cu abruptul mai demult, si cand am stat prima data in Zamora, acum cativa ani, am fost socata de-a dreptul. Habar nu aveam ca se poate vedea asa frumos!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *