Prima intalnire cu un castel – Castelul Corvinestilor

Cand ma gandesc la castele (de orice forma, din orice tara si in orice stare s-ar afla ele) se amesteca in mine tot felul de senzatii si sentimente. Imi imaginez cum ar fi fost daca as fi fost domnita, incercand sa ma strecor prin pasaje secrete in rochia mea cu crinolina sau ignorand ghergheful si citind pe ascuns din biblioteca tatalui; visez printi, mers la vanatoare, legende si mister.

Tot citind despre mitologie, legende, lupte istorice… facusem o pasiune pentru asta, asa ca la prima mea intalnire cu un castel am fost mai mult decat fascinata. Sorbeam cuvintele ghidului si eram in stare sa le repet cu tot cu ani si detalii inedite la multa vreme dupa ce s-a terminat vizita.

Castelul Corvinestilor (cu el m-am “intalnit” prima data) primeste si acum multe vizite, a fost transformat de multe ori in platou de filmare sau in spatiu pentru evenimente si te face sa te intorci catre secolul XV chiar daca nu esti imbracat ca un conte.

In 1409 regele Sigismund de Luxemburg doneaza posesiunea regala Hunedoara lui Voicu si familiei sale. Astfel familia lui Voicu si familia Candea devin singurele familii romanesti care au proprietati cu titlu nobiliar in zona Hunedoarei. Ioan de Hunedoara, fiul lui Voicu, incepe in 1440 transformarea cetatii  existente intr-un castel. El acorda atentie si constructiilor civile si asa, pe langa turnuri de aparare, din acea perioada avem capela si Palatul (Sala Cavalerilor si Sala Dietei).  Sala Cavalerilor corespunde in modelul teuton salii de mese, iar Sala Dietei(parlamentul ungar - unicameral - se numea Dieta) corespunde salii de festivitati.

Matei Corvin, fiu al lui Ioan si rege al Ungariei, mosteneste castelul si initiaza lucrari in zona nordica a castelului, rezultand aripa numita Matia. Prin 1480, cand se finalizeaza lucrarile, castelul putea fi comparat, ca arhitectura si fast, cu castelele din vestul Europei. De altfel, unicitatea lui provine din faptul ca o mare parte din constructiile civile sunt de inspiratie franceza, indrazneala pe care doar familia Corvinestilor(de Hunedoara) si-a permis-o in acest spatiu dominant maghiar in acea perioada.

In secolul XVII principele Gabriel  Bethlen aduce si el modificari - construieste aripa estica (Palatul Mare dinspre oras), Turnul Alb si pasajul dintre aripa Bethlen si aripa Matia.

Sirul de proprietari incepe cu un roman (1419) continua cu multi principi unguri si austrieci, cu statul austriac, cu statul ungar; din 1918 apartine statului roman. Ma intreb cui se datoreaza faptul ca avem castelul intr-o stare buna acum? (oare managementului strain?)

V-am spus ca pe mine ma fascineaza legendele… asa ca am pastrat legenda castelului pentru sfarsit. Numele familiei Corvin provine din latinescul "Corvus", care inseamna “Corb” - pasare ce simboliza in evul mediu intelepciunea si longevitatea. Legenda spune ca Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu o femeie frumoasa din tara Hategului. Regele ii gaseste acesteia un sot, pe Voicu, si ii daruieste pentru fiul nenascut un inel pentru a fi recunoscut mai tarziu, la curte. Se naste micul Ioan, familia fericita iese la picnic. Inelul e uitat pe un colt de stergar, langa bucate. Un corb, atras de stralucirea aurului incearca sa fure inelul. Ioan(déjà pasionat de arme) trage cu arcul, sageteaza corbul si recupereaza inelul. Povestea ajunge la urechile regelui care decide ca simbolul familiei de Hunedoara sa fie un corb cu un inel in cioc.

O incursiune in lumea castelului va costa doar 8 lei, asa ca va recomand sa nu-l treceti cu vederea daca sunteti in zona. De asemenea, evenimentele medievale cu spectacole de foc  (poi-poi), muzica si dans pot da o savoare speciala locului.