Belgrad. Exotic. Balkani

Asteptam de mult intalnirea cu Belgradul, si am trait-o ca pe o recompensa a celor patru ani lungi de studiu al limbii sarbe (singura limba pe care am si uitat-o, in cazul in care am stiut-o vreodata), desi contextul actual nu are nicio legatura cu asta. Am mai trecut prin Belgrad, mai exact prin gara Belgradului, in 1999, cand universitatea, care ne oferise o bursa de studiu, a considerat ca e o situatie periculoasa sa studiem in orasul aflat sub amenintarea bombardamentelor americane, si ne-a trimis la Novi Sad.

Bus-trip prin ploaie

Am acceptat sa particip la o actiune Youth in Action tocmai ca sa "gust" Belgradul din interior, nu ca turist. Sunt impotriva conceptului de turist, omul in cautare de loisir, de privire facila, de trecere superficiala, de clisee re-actualizate...

Resavska Street, Belgrad

Paradoxal, prima privire asupra Belgradului a fost tocmai ceea ce eu includ la turism rapid: a bus-trip, casti si informatii romantizate incluse. Dar...poate pentru ca Belgradul meu imaginar, cel despre care citisem, populat cu scriitori si istorie, e extrem de viu, plimbarea "on the top of the roof" a deschis cutia Pandorei...M-am plimbat doua ore intr-un oras care nu-si neaga istoria, nici indepartata, nici recenta. Arhitectura perioadei comuniste, care a infasurat cladirile vechi, nu intra in conflict cu istoria cladirilor, care se sustin una pe alta pe strazile centrale, si nici cu opulenta si eclectismul cladirilor din zona elitista a orasului. Ceea ce e remarcabil e ca toate cladirile moderne nu cauta sa epateze, ci sa se inscrie in atmosfera, pentru trecator dovada de atasament si nevoie de continuitate.

Pod pentru tramvaie peste raul Sava

E o intoarcere in timp: tramvaiele si autobuzele din perioada comunista inca sunt folosite...Prietena mea sarboaica, Ivana, ma anunta cu mandrie ca in cateva saptamani vor fi inlocuite cu unele noi si eu resimt tristetea nostalgica a strainului care se indragosteste de atmosfera si nu-i pasa de utilitate sau confort. Probabil data viitoare cand voi veni vor fi mai multe Mc Donald's (semn de stabilitate pentru investitorii occidentali, dupa cum imi explica Zlatan, prietenul bosniac), mai multe magazine Zara, mai putine librarii?

Cladiri comuniste si reclame capitaliste

Belgradul e una din cele mai batrane si mai mari capitale din sud-estul Europei. Se pare ca s-a nascut sub semnul maretiei si al distrugerii, caci a fost rasa la pamant de 44 de ori si cucerita, stapanita, pradata de 40 de armate, a purtat 40 de razboaie si a fost pe rand un oras roma, bizantin, ungar, franc, sediul al pasalacului otoman, inainte de a deveni capitala Serbiei independente in 1787. Istoria veche si istoria recenta respira aerul aceluiasi oras, intre mandrie, tristete si acceptare, semne ale aceluiasi popor care de curand, in neintelegerea istoriei si a schimbarilor, a avut curajul sa infrunte o mare putere militara, dar si neintelegerea de a acorda libertatea tarilor integrate in fosta republica Yugoslava. Dovada e cladirea din centru…cele mai recente rani : bombardamentul american din 1999.

Ivana si faimoasa ciorba de peste

Coboram direct in zona cetatii vechi, ca sa mergem la un restaurant-barca pe malul Savei sa mancam supa de peste. Pentru ca suntem Youth in Action, ne marcam trecerea cu noua tehnica de vizibilizare: flash-mobbing-ul si dansam pe muzica de sarbatoare a unui sarb batran...Se pare ca nu a mai avut asa succes, cel putin in ultima vreme, dupa uimirea pe care ne-o arata:) Si nu ratam pozele cu un cuplu proaspat casatorit, intrerupandu-le si intercalandu-ne in shooting session.

Am fost printre 30 de tineri din Serbia, Estonia, Polonia, Albania, Ukraina, Bosnia, Italia...cei din fosta Iugoslavie sunt totdeauna speciali. Implicati in politica, cu vederi si ideologii clare. Numai ei, fostii iugoslavi, ma fac sa traiesc un sentiment inconfortabil...individualismul meu de om care traieste in vest de multa vreme deodata se trezeste in fata solidaritatii cu noile sau vechile simboluri nationale (steaguri arbitrare, facute ca sa fie acceptate de UE, redefiniri de teritorii) si a ranilor recente provocate de o istorie contorsionata, ramase pe niste copii care incearca sa socializeze cu alti copii din zona "dusmana". Cat de greu le-o fi albanezilor, care de curand au trait un genocid, in care, daca nu mama, tatal sau sora au fost ucisi sau torturati, atunci o ruda indepartata, sa intalneasca si sa zambeasca unui sarb? Cred ca greu, oricat s-ar stradui...cum sa le condamni tristetea, innegurarea si sa le propui dansul sau bucuria? Ranile se vindeca greu...

Artist BLU

Biserica Sfantul Sava

Belgradul nu e inca turistic...Belgradul e un loc de gandit si de trait...e o atmosfera care ti se reveleaza cu atat mai intens cu cat stii mai multe...

A, da, simpatizanti comunisti care manifesta cu steaguri rosii, cu secera si ciocanul in mijloc, incheie ziua si inchid Belgradul in parfumul lui propriu, de la care pornisem. Iar eu inchei calatoria in Belgrad meu de suflet recitind romanul lui Ivo Andric "Un pod pe Drina"…vi l-as recomanda, isi merita pe deplin premiul Nobel pe care l-a primit, dar eu am iesit bolnava din el, asa cum iesi (in alt fel) bolnav din romanele lui Sade.

Scris de Angelica Helena Marinescu