Echipa

Adriana
Inainte de Revolutie, am calatorit prin toata tara cu bunicii. Prima marturie a hoinarelii mele o am de la 3 ani. O poza in costum de baie, cu un catel urias, pe plaja la Mamaia. Inca de-atunci imi placea sa descopar locuri noi. Profitand de neatentia bunicilor, mi-am luat inima in dinti si am plecat in cautare de lucruri interesante pe plaja. Nu mai tin minte daca am descoperit ceva, dar stiu sigur ca bunicii n-au fost prea incantati :)

In generala am avut norocul sa merg aproape in fiecare vara in tabere peste tot in tara. Am ramas cu amintiri nepretuite. Foc de tabara, cantat la chitara in poenite, peripetii pe pante noroioase, roseata in obraji atunci cand baiatul de care imi placea mi-a adresat cateva cuvinte si lista poate continua.

Prima iesire din tara a fost in liceu, cand am plecat in Grecia cu dirigu si cativa colegi. De atunci si pana acum am vazut particele din Austria, Germania, Italia, Tunisia, Egipt, Croatia, Ungaria, Bulgaria, Spania, Irlanda, Portugalia, Franta.

Pe lista destinatiilor viitoare, prioritate mare au India, Peru si China. Insa n-as refuza nici o alta destinatie :)

Iti recomand sa citesti:
Cele mai cele amintiri de pe Insula Ischia si Coasta Amalfitana
10 motive pentru care Napoli mi-a placut din prima
In cautarea legendelor de pe Valea Cernei (I) - Cheile Corcoaiei

Iulia

Imi place foarte tare ideea de a pleca, necunoscutul si surpriza care se ascunde in spatele unui bilet de tren sau de avion, libertatea si noul, ideile si revelatiile care imi vin cand sunt pe drum. Si mai ales imi place ca dupa fiecare calatorie sunt un pic altfel. Nu stiu exact in ce fel, pentru ca e vorba de schimbari incrementale si discrete, insa e cert ca o calatorie ma imbogateste si ma transforma. Nu imi plac hotelurile. Ma simt in natura ca pasarea in inaltul cerului. Sunt atrasa de calatoritul alternativ, experiente autentice mai degraba decat obiective turistice. Imi place ideea de a fi aproape de localnici si a intelege cum traiesc.

Am crescut la sat si pana pe la vreo 18 ani mi-am petrecut vacantele imbinand placutul cu utilul, adica munca in agricultura si bucuria de a trai simplu. In timpul facultatii am simtit nevoia de a iesi in lume. Am calatorit foarte mult prin Europa participand la proiecte de tineret (Barcelona, Madrid, Londra, Portugalia, Italia, Grecia). Apoi am locuit un an la Paris unde m-a atras cel mai tare frenezia multiculturala, bogatia de culori, oamenii din toate colturile pamantului.

In 2010 mi-am indeplinit visul de a ajunge in India, unde am petrecut aproape 4 luni strabatand tara de la nord la sud, de la mediul spiritual si vindecator al ashramului pana la sate uitate de lume si metropole aglomerate. A fost experienta cu totul "altfel" care m-a adus mai aproape de suflet, de lucrurile care conteaza cu adevarat. Daca as fi copac, in Romania mi-ar fi radacinile, pamantul din care am rasarit si de care nu ma pot desprinde iar India mi-ar fi cerul, directia spre care ma inalt. 

Iti recomand sa citesti:
Varanasi, o zi in afara timpului
Ce sa NU vezi in Paris
10 locuri “romanesti” la Paris

Gabi
Prima calatorie am facut-o pe la 1 an, la cascada Balea. Parintii m-au lasat in masina pentru ca ningea. Pana acum n-am mai ajuns la Balea, dar cred ca atunci am prins "microbul".

Cu mama mergeam in excursii si deja pana prin clasa a 5-a facusem trasee in Maramures, Moldova, Apuseni, Oltenia. Mai am o multime de locuri de descoperit in Romania. Primul ar fi Delta Dunarii.

In clasa a 5-a am iesit din tara pentru prima oara, am fost in Ungaria... si apoi nu m-am mai oprit: Franta, Italia, Anglia, Olanda, Norvegia, Macedonia... Colegii mei ma intrebau "Unde ai mai fost?" la fiecare inceput de an scolar pentru ca era evident ca mai plecasem undeva. Anul acesta am descoperit "adrenalina" calatoritului pe bani putini si mi-am depasit limitele ajungand din Praga in Romania cu 0 bani. Un loc superb, unde am fost si m-as intoarce oricand e Postojna, si Podisul Carstic din Slovenia. Pesterile au un aer misterios si periculos si m-au atras dintotdeauna.

As locui in Olanda, iar pe lista mea scurta sunt Brazilia, Nepal, Africa de Sud. Sa aveti drum bun!

Iti recomand sa citesti:
Plaje pustii… la Marea Nordului
Sarajevo – intre Cranberries si U2
Austria(I) – locul in care nimic nu e lasat la intamplare

Alexandra
Norocul meu a fost ca ai mei au avut calatoriile in sange. Asa se face ca la 1 an, in carucior si cu piciorul in ghips, eu apar cocotata la Zamora, intr-o poza alb negru. De aici deja am pierdut socoteala. Incepand de la 1 an, 24 de veri la rand am bifat vacanta la malul marii, multi ani la randul la cort, si tin minte si acum ca in noaptea dinainte de plecare nu reuseam sa inchid un ochi de nerabdare. Era prima aventura pe care o savuram la maxim.

Au urmat tabere peste tabere in timpul scolii, uneori chiar 2 in aceeasi vara. Am mers in toate colturile tarii si am cutreierat muntii, in care ma simteam ca la mine acasa. De aceea am promis ca odata si odata tot ma mut la munte. De preferinta PE munte.

Odata cu liceul au venit si primul zbor cu avionul si primele incursiuni in lumea de peste granite. Am batut strazile britanice timp de 2 saptamani, si alte 2 pe cele pariziene, dupa care au urmat Viena, Bordeax, Paris din nou, Roma si Budapesta.

Insa cel mai mult imi place sa bat cararile de munte. Mi-amintesc ca aveam vreo 10 ani si bunicul meu, care nu avea decat 75, ma ducea pe munte si uite asa am prins drag de el. M-au dus picioarele pe multe carari din Bucegi, am dormit pe vf. Omu, am colindat Parcul National Retezat, taramul fermecat cu ochi albastri, am parcurs creasta Fagarasului intre Vf. Negoiu si Vf. Vistea Mare, si am avut onoarea de a ajunge pe Vf. Moldoveanu., precum si in multi alti munti de pe la noi. Pe la altii, am fost foarte norocoasa sa ajung pe o vreme superba in Dolomiti, unde am facut trekking si via ferrata, si pe cel mai inalt varf din Bulgaria, in Muntii Rila.

Pe viitor, In 2012 vreau sa urc munti prin Germania, Slovenia, sa mai gust o portie de Dolomiti si sa iau cu atac Mont Blancul, si anume sa fac TMB (Tour of Mont Blanc). Wish me luck! :)

Asta ca parte dintr-un Euro Road Trip care ma va duce prin Nordul Italiei, Croatia, Germania, Slovenia si Austria. Si pentru ca sunt un pic cam travelholica, si mai ales "plannerholica" :P, am planuri pentru inca cativa ani: coasta vestica a Italiei, Brusells si Brugge in Belgia, Amsterdam, Londra si imprejurimi. Hai ca ma opresc aici, ca nici nu-s multe planuri, nu? :)

Iti recomand sa citesti:
Canionul Sapte Scari
Muntii Retezat - cum sa nu te indragostesti de ei?
Crucea eroilor sau Crucea Caraiman

Ioana
Ma numesc Ioana, sunt dependenta de calatorii si...nu ma tratez.

Prima mea calatorie a fost la Budapesta, in viata mea intrauterina - parintii erau in luna de miere. Nu-mi amintesc nimic dar cred ca mi-a placut. Prima iesire din tara (in viata extrauterina) a fost la 14 ani, cand am facut un tur de 3 saptamani al Europei. M-am intors hotarata sa ma intorc in Strasbourg, Paris si anumite locuri din Spania (Alhambra, Tariffa, Cadiz).

Desi au trecut 10 ani de atunci, nu am revazut acele locuri, dar am cunoscut altele, de la Londra si Roma la Chisinau si Elazig (Turcia). Ma invart cu drag si interes atat intr-o capitala europeana cat si intr-un orasel uitat de lume, unde ma intreaba lumea ce caut acolo.

Daca lasam Turcia la o parte, nu am pasit in afara Europei, dar asta se va schimba destul de curand.

Iti recomand sa citesti:
O plimbare la Cisnadioara: de ce?
Venetia ascunsa: Scala Contarini del Bovolo
Cum sa vizitezi ieftin Londra

Paula
M-am apucat sa calatoresc din dor. Aveam primul meu concediu si mi-era dor de Italia pe care o descoperisem cu doi ani inainte cand fusesem cu o bursa. Mi-era dor sa ma plimb printre blocurile dintr-un cartier milanez oarecare, sa fac cumparaturi la un supermarket aleatoriu, sa mananc crostatine intrebandu-ma cum se face ca o natie poate inventa in acelasi timp cel mai insipid desert dar si chintesenta perfectiunii - tiramisu, sa iau tramvaiul 9 si sa ma dau jos la statia unde obisnuiam sa cobor zi de zi. In sfarsit, sa reintru, pentru o zi, in rutina vietii milaneze. Dar mi-era dor si sa intru in muzee, sa descopar orasele fermecatoare, sa ma plimb pe o faleza la Mediterana auzind lu rusciu de lu mare cu o inghetata de lamaie intr-o mana si aparatul foto in cealalta. In sfarsit, sa ma simt turista, fara griji, doar cu sperante.

Asa ca mi-am pus trei bluze in rucsac, si m-am reintors timp de zece zile in Italia, cu un itinerariu mai mult decat aproximativ si multe, multe, foarte multe emotii.

Nu a fost prima daca cand calatoream, dar a fost prima data cand am descoperit ca... imi sta chiar bine.

De atunci au trecut multi kilometri, ceva zboruri si cateva stampile in pasaport. Si multe invataturi.

Am cateva certitudini: ca intr-o calatorie "cum" conteaza la fel de mult ca si "unde", ca a vedea muzee este necesar, dar nu si suficient, ca cel mai frumos e sa intalnesti oameni interesanti dar de multe ori realitatea e ca nu-ti iese, si ca, in general, nu e bine sa ai certitudini cand pleci la drum.

Cel mai frumos suvenir dintr-o excursie mi se pare descoperirea de muzici noi din locurile unde am fost. Visez sa ajung cam peste tot in America Latina, in sud-vestul Statelor Unite, si in epicentrul muzical al planetei (din punctul meu de vedere), Mali.

Era sa uit: in momentul de fata locuiesc in Luxemburg, daca o sa vedeti ca postez articole de prin zona, sa stiti ca din asta mi se trage.

Iti recomand sa citesti:
Marte nu-i asa departe
Perdida en el corazon de la grande Babylon
O zi pe Nil

A mai scris pe viajoa

Elena Panait

Colaboratori

Aliceee Travel
Ana Maria Chitoiu
Calin Cruceru
Costin Nitescu
Florin Dan Prodan
George Sandu
Ioana Budeanu
Ionut Tarcea
Loredana Sotir
Marius Constantinescu
Monica Tarta
Silviu Man
Stefania Mihalcea
Valentin Dumitriuc