[Evenimente] O sarbatoare cu totul speciala in Belize

19 noiembrie marcheaza o sarbatoare nationala importanta celebrata in Belize: sosirea in 1823 a populatiei Garifuna pe aceste meleaguri. Daca voi stiti deja cate ceva despre cultura Garifuna, va felicit. In orice caz, prin acest articol o sa incerc sa va transmit cateva lucruri pe care le-am descoperit eu despre un moment cheie din viata comunitatii Garifuna din Belize.

Sarbatoarea despre catre vorbeam mai sus este prilej de retraire a trecutului si omagiu adus stramosilor. Un vas, se indreapta spre tarm, amintind sosirea primilor imigranti care au poposit aici. Steaguri nationale flutura peste tot, galbenul simbolizand soarele, albul reprezentand pacea iar negrul, culoarea oamenilor. Soare, pace si oameni - o combinatie foarte frumoasa!

In al doilea rand, este un moment de sarbatoare trait la maxim. E destul de usor de imaginat cum sunt petrecerile in insule. Nu gasesc un cuvant mai bun decat “hard core”, adica foarte intense, cu muzica si dans non-stop, percutionisti talentati care fac sa rasune strazile, oameni animati de incredibilul dinamism al muzicii si dansului "punta". Da, as vrea sa fiu acolo!

Un pic de istorie

Garifuna este un grup etnic care traieste in Belize, Honduras, Nicaragua, St. Vincent si in insula Roatán, cu o diaspora foarte mare in Statele Unite. Aceasta populatie, estimata in prezent la aproximativ 600.000 locuitori, este un « hibrid » intre mai multe grupuri etnice: amerindienii din Caraibe, Arawak (bastinasii gasiti de spanioli in Antilele Mari si Bahamas) si negrii din Africa de Vest.

Cultura Garifuna isi gaseste originile prin anii 1600 cand 2 vase cu care spaniolii transportau sclavi din Africa de Vest au ajuns pe coasta insulei St. Vincent. Dintre acesti sclavi, cei care au supravietuit s-au integrat in comunitatatea indigena, adoptand limba insa pastrand muzica si traditiile religioase africane. Sub ocupatie britanica de aceasta data, a urmat in 1796 al doilea moment important din istoria populatiei Garifuna: migrarea in Belize, Nicaragua, Honduras si Guatemala ca urmare a unor razboaie civile.

Limba lor este un mix intre dialecte locale, Engleza, Franceza si Spaniola. De altfel, ca in multe alte foste colonii, locuitorii sunt bilingvi. Partea interesanta la limba vorbita de populatia Garifuna este prezenta unui vocabular diferit intre barbati si femei. Sa vezi acolo razboi intre sexe! Sau poate nu. :)

Un alt aspect care merita retinut este faptul ca UNESCO a declarat limba, dansul si muzica Garifuna parte a patrimoniului mondial al umanitatii, in Belize, Nicaragua si Honduras. Poate ca aceasta recunoastere este o realizare mare insa realitatea este mult mai dura. Daca in trecut cultura Garifuna a a avut o soarta puternic marcata de colonizatorii europeni, in prezentul globalizat, aceasta trebuie sa faca fata supravietuirii atat identitare cat si economice. Vorbim de o minoritate etnica, cu radacini amerindiene, care se confrunta cu discriminare, saracie si multe probleme sociale.

Va recomand in continuare un filmulet in care povesteste Andy Palacio, muzician din Belize care a luptat la nivel international pentru pastrarea si recunoasterea culturii Garifuna in lume.