Nu este vorba de Carnavalul binecunoscut, plin de turisti curiosi, fotografi si multa imbulzeala. 21 noiembrie este ziua unei sarbatori un pic diferite care, desi nu e foarte turistica, ocupa in loc important in viata locuitorilor Venetiei.

Festa della Salute este o sarbatoare ce aminteste de ciuma care a durat 2 ani in 1630 si de legamantul dogelui de a ridica o biserica inchinata Fecioarei Maria, pentru oprirea acestei boli. Asa a fost construita biserica Santa Maria della Salute, unul din cele mai minunate monumente din Venetia.

Dupa 54 de ani de la prima ciuma care lovise Venetia, in 1630 aceasta boala se intoarce facand zeci de mii de victime. In ciuda masurilor sanitare stricte impuse de senat (dezinfectarea orasului, spitalele de carantina sau ingroparea mortilor) ciuma continua sa se raspandeasca. Ca o consecinta, oamenii incep sa traiasca intr-o stare de neputinta si scepticism. Superstitiile se raspandesc. La fel si zvonurile potrivit carora boala ar fi adusa deliberat de asa numiti purtatori de ciuma (francezii erau prinicipalii suspecti). In aceste conditii guvernul se intorce inca o data cu fata spre divin, cerand ajutor. Un juramant e facut: daca Fecioara Maria va salva Venetia de nenorocirea ciumei, o biserica se va construi in cinstea ei. Ciuma se opreste in 1631, cu un bilant tragic, insa: 150.000 de morti in oras si inca 95.000 in Dogato (Murano, Malamocco si Chioggia).

Construirea bisericii a durat jumatate de secol si a fost o adevarata competitie la care au participat 11 arhitecti. Castigatorul, Baldassarre Longhena, a proiectat o biserica atat in cinstea Fecioarei cat si a Republicii. Monumentul de forma circulara, in forma de coroana, a fost o adevarata inovatie la acea vreme. In prezent, Santa Maria della Salute este un simbol al Venetiei, capodopera suprema a barocului, poate cea mai exceptionala din nenumaratele minuni arhitectonice ale orasului.

Sarbatoarea este in primul rand religioasa, Venetia devenind pentru o zi o adevarata Mecca pentru pelerini. Pe 21 noiembrie zeci de mii de oameni se alatura procesiunii care pleaca din Piata San Marco, strabate stradutele inguste ale orasului pentru a ajunge la faimoasa biserica. Un pod este construit temporar peste Canal Grande pentru a lega Campo di Santa Maria del Giglio de Chiesa Madonna della Salute.

Profanul si sacrul merg mana in mana. Procesiunea de pelerini trece pe langa standuri cu baloane, dulciuri, jucarii si alte produse specifice. Exista chiar si o mancare traditionala care se consuma special pe 21 noiembrie: Castradina, pe baza de varza si carne afumata de oaie. Acest fel de mancare a aparut ca tribut adresat Dalmatienilor, singurii care au ajutat Venetia cu alimente in timpul perioadei de izolare datorate ciumei. Alimentul furnizat “à volonté” a fost carnea de oaie pe care locuitorii din Venetia au consumat-o aproape neincetat pe perioada celor 18 luni de izolare. Castradina a devenit, astfel, simbolul gastronomic al acestei sarbatori, la fel cum este mielul pentru Paste.

Interesant mi se pare cum, de-a lungul timpului, evenimente neplacute (boli precum ciuma, razboaie si tot felul de alte conflicte) au contribuit intr-o masura asa de importanta la patrimoniul arhitectural si artistic pe care il vedem azi. Sa ne gandim doar la frumoasele noastre manastiri. Daca Stefan nu s-ar fi luptat cu turcii cu ce s-ar mai mandri Moldova acum?

S-ar putea sa te intereseze si:

• [VIDEO] Buenos Aires – arhitectura, dans si…inghetata
• Polovragi – loc presarat cu legende
• Sub soarele Toscanei – au mai ramas 2 zile :)
• Austria (III) – bal dedicat lui Mozart
• Ghid de calatorie pentru Cuba – la chioşcuri pe 2 aprilie 2010, numai cu ziarul Adevărul