Prima data cand am auzit de acest verb a fost la cursurile de japoneza. In sala aceea de clasa alba, moderna si simpla, o doamna numai zambet ne povestea cu pasiune, dar cuvinte putine, ca “asobu” inseamna a te juca. Sunt convinsa ca majoritatea colegilor mei occidentali au facut natural asocierea cu perioada copilariei in timp ce eu imi imaginam fetele dragalase ale micutilor prescolari japonezi pe care-i intalnisem in dimineata aceea in drum spre facultate.

Oricat de induiosatoare, perspectiva mea era numai partial intemeiata caci japonezii nu inceteaza niciodata a se “juca”. Desi jocul inseamna distractie, distractia lor nu este totuna cu distractia noastra.

Una dintre cele mai intalnite forme de distractie este mersul la izakaya, un restaurant cu separeuri si mese lungi de lemn, unde trebuie sa te descalti de pantofi si…timiditate, intr-un final. Izakaya este o institutie asa cum este carciuma la noi. Meniul intr-o izakaya este “all you can drink” pentru o suma fixa la care se adauga mancarea special conceputa pentru a acompania bautura si in cantitati infime astfel incat toti participantii sa comande tot ceea ce doresc pentru a fi impartit cu ceilalti. Niciodata nu vei sta cu farfuria ta in fata, monopolizand vreo sticla, totul se imparte conform unei traditii ferm impamantenite intr- o Japonie care crede ca varietatea gusturilor este secretul sanatatii. Nu va imaginati ca a te “descalta” de timiditate inseamna cumva gesturi nepotrivite, singurul dezmat este cel al cuvintelor fiindca abia dupa ce beau si se imbata (destul de repede, as adauga) japonezii pot sa fie mai putin rezervati si sa discute mai liber. Nu se discuta ce au facut altii care nu sunt prezenti la masa sau despre asa-zise “vedete”, ci despre fiecare dintre cei prezenti: visuri, planuri, familie, calatorii, etc.

O alta institutie a distractiei este karaoke. Si aici vorbim despre un alt fel de karaoke, unul caruia ii sunt dedicate cladiri cochete in care camere izolate fonic, canapele moi, meniu de dulciuri, microfoane adevarate si plasme imense ii asteapta pe cantaretii de ocazie. Alcoolul joaca si aici un rol dezinhibator, nu putini dintre colegii mei japonezi au prins a canta melodii sfasietoare printre lacrimi de cocktail. Nu conteaza daca ai sau nu daruri muzicale, in fond esti intr-un grup restrans de prieteni.

Pe strazile intens luminate noaptea reclamele la English pub-uri sunt numeroase. In ele ii intalnim de obicei pe expati in fata halbelor cu pint-uri brune, dar si pe japonezii care au mai multa incredere in engleza lor si care se asteapta de la straini sa initieze dansul. Altfel japonezii nu sunt mari amatori de dans in afara scenei artistice. Niciunde nu era mai evidenta aceasta constatare decat in clubul house/trance in care am intrat cu un grup de prieteni expati numai pentru a ramane toti stupefiati in fata unei mase de japonezi cu votca in mana, trupul imobil si ochii tinta la un ecran gigantic pe care se succedau combinatii aiuristice de culori. Ritmurile vibrau, dar corpurile lor nu, astfel incat pareau toti desprinsi dintr-un film cu secte oculte si acoliti cu ochii goi.

Mult mai vii sunt cladirile cu multe etaje ce adapostesc jocuri de toate felurile. De la clasicul bowling sau tenis de masa la tot soiul de jocuri mecanice, baseball, driving games, tobe de statura unui om (taiko) si purikura, cabinele cu efecte fotografice dintre cele mai nazdravane, aici gasim de toate. Poate de aceea se fac rezervari pentru toata noaptea.

In toate aceste locuri intalnesti oameni de toate varstele, distractia nu pare numai apanajul tinerilor. Cuplurile insa dau o alta conotatie lui asobu, jocului. Pentru ele exista love hotels, unde nu exista receptie, ci un automat care incaseaza banii si elibereaza cheia unei camere, astfel incat nicio pereche de ochi indiscreti nu poate patrunde in intimitatea lor. Camerele sunt decorate somptuos si colorat, cu oglinzi in tavan, cazi imense, pereti transparenti oriunde, PlayStation pe masa si diverse costume nebunatice (de infirmiera, profesoara, etc) disponibile. Sunt reputate a fi foarte curate, luxoase uneori si mai ieftine decat hotelurile obisnuite.

E lunga noaptea in Japonia si plina de jocuri intrerupte numai de primul tren al diminetii care spulbera mahmureala cu iuteala sa cunoscuta in toata lumea.

~.~

Articol scris de Misaki

twitter.com/MisakiJaponia

Pana la varsta de 24 de ani nu ma urcasem vreodata intr-un avion si nu vizitasem decat Parisul, fugitiv. Pasiunea mea pentru Japonia s-a pornit din senin, ca o ploaie de vara, de la filmele de animatie pe care le vizionam intre pauzele de invatat pentru licenta in Drept. Mi-am dat seama ca sunt o curioasa, ca vreau sa vad lumea! Am aplicat si obtinut bursa Guvernului Japonez si am trait in Japonia un an. In vacante am calatorit in interiorul Japoniei, dar si in Europa cu masina (Austria, Germania, Italia, Franta, Spania, Cehia, Olanda, etc), m-am uitat cu jind la turnurile din Seul si la padurile din Helsinki din aeroport si…m-am intors acasa. De unde voi mai porni cu siguranta catre alte locuri si oameni din toata lumea.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Ghid de calatorie pentru Japonia – la chioşcuri pe 7 mai 2010, numai cu ziarul Adevărul
• Dragos Roua a vizitat 6 tari vara aceasta