- Destinatii
- Experiente
- Incursiuni
- Jurnale de calatorie
- Recomandari
- Sfaturi si idei
- Altele
Bienvenido in tara lui Vargas Llosa
Era intr-o noapte de decembrie, pe la unsprezece, intrand in terminalul aeroportului Jorge Chavez, din Lima, capitala tarii Peru, venind dinspre Caracas,Venezuela, pasind cu timiditate si bolnava curiozitate catre ghiseul politiei de frontiera.
In acea vreme, cetatenii romani aveau nevoie de viza turistica de intrare in Peru, si uitand actul de identitate personal, cel dominican, al carei tari eram rezident in apartamentul avocatei mele din Santo Domingo, act cu care ma consolam ca voi putea intra fara viza, deoarece dominicanii pot sa o faca, ajung in dreptul ghiseului respectiv, si-i intind ofiterului de la emigratie pasaportul romanesc: dupa rasfoirea cu atentie a foilor din pasaport, ma priveste timid si ma intreaba retoric in spaniola: "Tiene usted visa?".
I-am explicat scopul vizitei mele de afaceri (ii prezentasem niste contracte) imbinat cu cel al turismului, ca de fapt locuiesc in Republica Dominicana, ca-s rezident acolo...
Din nou isi arunca privirea pe pasaportul meu, apoi tinta in ochii mei, in spatele meu lume asteptandu-si randul, nerabdatoare, si intrebandu-se ce-o fi cu gringo (asa le spun latino americanii, strainilor de pe alte continente) asta ca nu-i da drumul, si prind momentul parsiv, romanesc si nativ, de-a incerca sa-l sensibilizez!
Parea a fi japonez dupa figura, de altfel in Lima exista o numeroasa comunitate a celor din tara "Soarelui Rasare", dupa cum am aflat ulterior, "si cum", zic, "sa nu pot intra in tara lui Mario Vargas Llosa?"... Ma cerceteaza din nou, rosu la fata, sincer emotionat, dupa care imi face semn sa astept, iese din ghiseu si se duce undeva in fata, intr-o alta incapere, unde se consulta cu o alta oficialitate aeroportuara si dupa revizuirea documentului, se intoarce si cu zambetul pe buze imi ureaza: "Bienvenido en el pais de Mario Vargas Llosa! Asadar am ajuns in "Tara Llosa" si nu, dupa cum imi planificasem eu, in Peru!
Desi il ador pe celebrul romancier, am lacrimat instantaneu, imediat ce mi-a fost aplicata viza pe pasaport, impresionat de sensibilitatea acelui functionar de origine asiatica care, la invocarea un motiv cultural, s-a sensibilizat si a facut tot posibilul pentru a sparge in cele din urma bariera vizelor si a penetra intr-un spatiu, altul decat cel al frontierelor,cel cultural!
Iata ca, uneori, iubirea de arta, de cultura, poate sa impresioneze caracterele sensibile, poate tine loc de stampile, tratate intre tări si poate patrunde unde nici o viza consulara, nici o frontiera n-o poate opri: Sufletul omenesc!
Material scris de Calin Cruceru
Era intr-o noapte de decembrie, pe la unsprezece,intrand in terminalul aeroportului Jorge Chavez,din Lima,capitala tarii Peru,venind dinspre Caracas,Venezuela,pasind cu timiditate si bolnava curiozitate catre ghiseul politiei de frontiera.
In acea vreme ,cetatenii romani aveau nevoie de viza turistica de intrare in Peru,si uitand actul de identitate personal,cel dominican, al carei tari eram rezident in apartamentul avocatei mele din Santo Domingo, act cu care ma consolam ca voi putea intra fara viza, deoarece dominicanii pot sa o faca,ajung in dreptul ghiseului respectiv, si-i intind ofiterului de la emigratie pasaportul romanesc:dupa rasfoirea cu atentie a foilor din pasaport, ma priveste timid si ma intreaba retoric in spaniola:"Tiene usted visa?'
" I-am explicat scopul vizitei mele de afaceri, (ii prezentasem niste contracte) imbinat cu cel al turismului, ca de fapt locuiesc in Republica Dominicana,ca-s rezident acolo...
Din nou isi arunca privirea pe pasaportul meu, apoi tinata in ochii mei, in spatele meu lume asteptandu-si randul, nerabdatoare,si intrebandu-se ce-o fi cu gringo (asa le spun latino amricanii, strainilor de pe alte continente) asta ca nu-i da drumul,si prind momentul parsiv, romanesc si nativ, de-a incerca sa-l sensibilizez! Parea a fi japonez dupa figura,de altfel in Lima exista o numeroasa comunitate a celor din tara'"Soarelui Rasare" ,dupa cum am aflat ulterior,"si cum ,zic ,"sa nu pot intra in tara lui Mario Vargas Llosa?"...Ma cerceteaza din nou,rosu la fata, sincer emotionat, dupa care imi face semn sa astept ,iese din ghiseu si se duce undeva in fata, intr-o alta incapere, unde se consulta cu o alta oficialitate aeroportuara si dupa revizuirea documentului, se intoarce si cu zambetul pe buze imi ureaza:"Bienvenido en el pais de Mario Vargas Lliosa! Asadar am ajuns in "Tara Llosa" si nu dupa cum imi planificasem eu, in Peru!
Desi il ador pe celebrul romancier,am lacrimat instantaneu, imediat ce mi-a fost aplicata viza pe pasaport,impresionat de sensibilitatea acelui functionar de origine asiatica,care la invocarea un motiv cultural,s-a sensibilizat si a facut tot posibilul pentru a sparge in cele din urma bariera vizelor si a penetra intr-un spatiu, altul decat cel a frontierelor,cel cultural!
Iata ca , uneori iubirea de arta ,de cultura,poate sa impresioneze caracterele sensibile,poate tine loc de stampile,tratate intre tări,si poate patrunde unde nici o viza consulara,nici o frontiera n-o poate opri: Sufletul omenesc!
In acea vreme ,cetatenii romani aveau nevoie de viza turistica de intrare in Peru,si uitand actul de identitate personal,cel dominican, al carei tari eram rezident in apartamentul avocatei mele din Santo Domingo, act cu care ma consolam ca voi putea intra fara viza, deoarece dominicanii pot sa o faca,ajung in dreptul ghiseului respectiv, si-i intind ofiterului de la emigratie pasaportul romanesc:dupa rasfoirea cu atentie a foilor din pasaport, ma priveste timid si ma intreaba retoric in spaniola:"Tiene usted visa?'
" I-am explicat scopul vizitei mele de afaceri, (ii prezentasem niste contracte) imbinat cu cel al turismului, ca de fapt locuiesc in Republica Dominicana,ca-s rezident acolo...
Din nou isi arunca privirea pe pasaportul meu, apoi tinata in ochii mei, in spatele meu lume asteptandu-si randul, nerabdatoare,si intrebandu-se ce-o fi cu gringo (asa le spun latino amricanii, strainilor de pe alte continente) asta ca nu-i da drumul,si prind momentul parsiv, romanesc si nativ, de-a incerca sa-l sensibilizez! Parea a fi japonez dupa figura,de altfel in Lima exista o numeroasa comunitate a celor din tara'"Soarelui Rasare" ,dupa cum am aflat ulterior,"si cum ,zic ,"sa nu pot intra in tara lui Mario Vargas Llosa?"...Ma cerceteaza din nou,rosu la fata, sincer emotionat, dupa care imi face semn sa astept ,iese din ghiseu si se duce undeva in fata, intr-o alta incapere, unde se consulta cu o alta oficialitate aeroportuara si dupa revizuirea documentului, se intoarce si cu zambetul pe buze imi ureaza:"Bienvenido en el pais de Mario Vargas Lliosa! Asadar am ajuns in "Tara Llosa" si nu dupa cum imi planificasem eu, in Peru!
Desi il ador pe celebrul romancier,am lacrimat instantaneu, imediat ce mi-a fost aplicata viza pe pasaport,impresionat de sensibilitatea acelui functionar de origine asiatica,care la invocarea un motiv cultural,s-a sensibilizat si a facut tot posibilul pentru a sparge in cele din urma bariera vizelor si a penetra intr-un spatiu, altul decat cel a frontierelor,cel cultural!
Iata ca , uneori iubirea de arta ,de cultura,poate sa impresioneze caracterele sensibile,poate tine loc de stampile,tratate intre tări,si poate patrunde unde nici o viza consulara,nici o frontiera n-o poate opri: Sufletul omenesc!
Calin locuieste de 7 ani in America Latina unde a pus bazele unei asociatii care ofera pachete turistice alternativa la all inclusive. Mai multe detalii despre Caraibetours, asociatia lui, gasiti aici.
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
Comentarii (5)
Trimis de Alexandra la 11-11-2010.
Wow! Impresionant! Pare un extras dintr-o carte articolul tau. Nu credeam ca asa ceva ar putea fi posibil! :)
Trimis de Razvan la 11-11-2010.
thanks for sharing...cum ai ajuns sa stai in Republica Dominicana ? cred ca si subiectul asta ar fi un post foarte interesant
Trimis de vertange11 la 11-11-2010.
Ai fost tare inspirat si norocos!~ Mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa apelez la un astfel de siretlic :)
Trimis de calin daniel cruceru la 12-11-2010.
Problema era ca , practic Romania nu aparea ca si un stat ce ar avea nevoie de vize, insa oficial nu se facuse un acord privind eliminarea vizelor intre cele doua state la acea ora, decembrie 2005, dar autoritatile daca vroiau sa-mi puna bete in roate o puteau face ...Insa realmente alte popoare stiu sa-si pretuiasca valorile si sunt mai sensibili cand invoci un motiv ca si cel pe care realmente l-am facut fiind intr-o stare aproape de disperare...Am asteptata cam 7 minute si toata suflarea ce statea la rand la ghiseu de la Politia de Frontiera se uita la mine ciudat...
Trimis de Anca A la 12-11-2010.
Nu m-ar si asteptat. Excelent si impresionant din partea unui functionar de vama. Crezi ca la s-ar putea intra doar invocandu-l pe Eminescu?
