Cand cel mai misto cadou e un zbor pe Transalpina

9

Știu ce gândiți. Că sunt o norocoasă. A lucky bastard. Ei bine, sunt. Nu neg.  Sunt norocoasă de fel și sunt  norocoasă că sunt parte din echipa Viajoa.

Dar să vă lămuresc. În toamnă am implinit niște ani. Nimic extraordinar aici, în fiecare toamnă împlinesc niște ani. Dar anul ăsta, fetele astea , de deasupra, care se uită la voi, au hotărât să-mi dea aripi să zbor. O aripă de parapantă, un zbor, să mă bucur din nou de lumea văzută de sus  și să-mi potolesc pofta făcută de Gabi.

Acțiunea s-a petrecut într-o sâmbătă de decembrie, mai de dimineață, așa, sus, la început de Transalpină. Am înaintat printre petice de zăpadă, am regretat ochelarii de soare pe care nu pot să-i port, ne-am postat în fața releului mic și am așteptat. Căci așa începe zborul: cu așteptare. Aștepți ca pilotul să aranjeze aripa, aștepti un pic de vânt.

Și vântul se lasă așteptat. Probabil că am stat mai bine de 10 minute în ham, pregătită, așteptând să fac pașii decisivi și să înceteze cei de pe margine cu glumele lor cu morcovu. Da, era și un morcov pe acolo. În față aveam un povârniș destul de abrupt, care părea că te lasă să faci 3 pași și atât – după aia, ori zbori, ori te duci de-a berbeleacul.

Așteptarea a luat sfârșit cu o decizie care – culmea – mărea morcovu. “Ne facem vânt!” Vorba lui Hannibal, dacă nu există o cale, o vom face. Iată-ma, eu, cu morcovu, lăsând indicații prețioase de tip testament (“Gabi, dacă mi se întâmplă ceva, nu uita că ai o Vânătoare de organizat la primăvară.”), și  Corado, încrezător, gata de acțiune.

A urmat o alergatură ca-n povești, o opinteală ca-n filmele americane (aripa se umpluse și opunea rezistență) și un zbor ca-n filmele de pe Youtube. Lin, fără peripeții, cu zâmbete largi, peste un cartier de case mici mici al orășelului lui Gabi.  Un zbor cu adrenalină și bună dispoziție care mi-a amintit cât de norocoasă sunt.

Fetelor, habar n-aveți ce mi-ați făcut cadou! Pe bune! Nu știu dacă v-ați gândit că o să am  o zi superbă de lenevit și de râs, un peisaj care te face să uiți că ai aparatul în mână, o cină de pomină, o gașcă de prieteni vechi și noi. A, și să știți că în punguța de cadou am găsit și timp de vizitat culele de la Măldărești. Asemenea cadou…mai rar. Mulțumesc!

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Ioana

Facebook Website

Odrasla de neam nomad, Ioana calatoreste cu simtul raspunderii din 2007 si scrie despre asta din 2010. Este atrasa de tarmuri stancoase, Orientul Mijlociu, arhitectura si ii place sa aleaga cele mai intortocheate trasee urbane. Se ocupa cu drag si spor de Vanatoarea arhitecturala, ca designer, si de My Secret Romania in calitate de initiator.

9 Responses

  1. Ioana

    Dar mai misto e sa decolezi. Si sa aterizezi. :) Chiar daca e si un morcov pe acolo. :D

    Reply
  2. Andreea

    Pe cand o noua saritura? :) Stiu cel putin 3 persoane interesate :))

    Reply
  3. Ioana

    “Matryoska” este cuvantul potrivit! :)
    Iti doresc sa prinzi o dimineata cel putin la fel de frumoasa ca a mea. Zapada sa fie optionala!

    Reply
  4. Adriana

    Ne bucuram ca mica noastra surpriza a fost un fel de papusa Matryoshka :) Ultima poza trebuie sa recunosc ca m-a hipnotizat. Priceless!

    Reply
  5. Ioana

    Cu placere! :) Sfatul e sa insisti un pic – cu sms-uri, telefoane – dar la final o sa ai un super zbor! :)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *