Ce vezi in Casa Poporului?

Prin acest articol o sa critic un pic ignoranta pe care o avem de multe ori fata de istorie, privind doar formele, cladirile, obiectivele turistice.
***
Daca are o calitate traseul ghidat de la Casa Poporului atunci e aceea de a prezenta exemplar cifre, cam tot ce scrie si pe wikipedia:

Dimensiunile clădirii

lungime - 270 metri
lăţime - 245 metri
înălţime - 86 metri (peste cota 0)
adâncime 92 metri (sub nivelul solului)
suprafaţa construită la sol - 66.000 metri pătraţi

Resurse folosite
Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:
1.000.000 m³ de marmură
5.500 de tone de ciment
7.000 de tone de oţel
20.000 de tone de nisip
1.000 de tone de bazalt
900.000 m³ de esenţe de lemn
3.500 de tone de cristal
200.000 m³ de sticlă
2.800 de candelabre
220.000 m² de covoare
3.500 m² de piele.

La construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.

Aceste cifre sunt presarate cu detalii despre culoarea draperiilor, locul unde au fost fabricate covoarele si alte informatii pe care sigur nu le tine nimeni minte. E interesant sa afli toate lucrurile astea, nu zic. Dar parca, oricat de frumoase ar fi fost salile, nu am putut sa ignor scopul constructiei. E normal, pentru o cladire care a intrat de 3 ori in cartea recordurilor sa prezinti acele aspecte care o fac valoroasa. Insa doar asta inseamna Casa Poporului? O simpla cladire?

Poate nu as fi scris aceste randuri daca nu as fi asistat la scena in care domnisoara ghid a fost intrebata ceva despre Ceausescu: "In ce an a devenit Ceausescu lider si in ce context?". Intrebare foarte fireasca pentru un strain care nu are cum sa stie foarte bine situatia istorica. Raspunsul a venit inocent, cu explicatii din care se se presupunea ca ea avea in jur de 4 ani cand a fost revolutia si nu cunoaste exact cum s-au intamplat lucrurile. O scapare cam grosolana pentru un ghid angajat la a doua cea mai mare cladire din lume, dupa Pentagon.

Ok, nu sunt cea mai tare la istorie. Nu prea mi-a placut la scoala (decat partea de civilizatie si dezvoltare economica). Calatoriile mi-au imbogatit insa cunostintele si m-au facut curioasa sa aflu singura lucruri pe care vroiam sa le inteleg.

***
Eram la Londra, in noiembrie 2008. Aveau loc niste procesiuni pentru comemorarea victimelor din cele 2 razboaie mondiale. Cred ca atunci am avut prima data sentimentul ca poate fi ceva foarte gresit in a calatori. Mai specific, in a calatori superficial, fara sa vrei sa intelegi si sa inveti. Si prin a invata nu ma refer doar la a stii cum se numeste monumentul x din orasul y.

Pe caz concret: castelele si palatele, la mare cautare de turisti. Poate le apreciem asa de tare pentru ca ne-au placut povestile copilariei, cu printi si printese. Ne place sa admiram latura artistica, arhitectura si decoratiunile interioare. De multe ori, insa, aceste cladiri marete sunt o marturie a unei perioade in care elitele traiau in lux in timp ce restul oamenilor mureau de foame. Exemplu clasic:Versailles. Sau Valea Loarei. Sau Casa Poporului.

Exista ceva rau in modul in care aceste cladiri au ajuns sa vada lumina zilei.

Dar, sa fim seriosi! Nu ne place sa ne gandim la lucruri negative in vacanta. E mai placut sa vezi mobila de colectie si oglinzi de cristal :) Totusi, cum ar fi daca peste cateva sute de ani vila unui mare bogatas din zilele noastre ar deveni obiectiv turistic? Nu ar fi grotesc daca oamenii s-ar uita cu admiratie la cuvertura de matase a patului, fara sa stie cine a fost in realitate Gigi Becali, cel care a locuit acolo?