Crăciun roşu la Amsterdam

Am mai fost la Amsterdam, de mai multe ori chiar. Poate din cauza asta nu reuşesc să găsesc privirea "străinului" ca să pot descrie cu "uimire" ceea ce văd. În schimb, e prima dată când remarc detalii: Amsterdamul e un oraş fără afişe publicitare.

Clădirile cu doar câteva etaje, din cărămidă arsă, cu ferestre mari, vopsite în alb sau negru, cu respect pentru simetrie şi armonie arhitecturală, păstrând toate acelaşi stil sobru…aproape acelaşi Amsterdam de secol XVII din picturile lui Vermeer şi Gabriel Metsu.

Un singur Mall şi-a găsit cu greu loc în centru - Magna Plaza, o clădire superbă din secolul XIX, în stil neo-gotic/neo-renascentist – fost sediu al poştei olandeze.

Nici înăuntru nu seamănă cu orice Mall, deşi aproape mi se pare un păcat că o astfel de clădire are scop comercial. Noroc că dau de masa mare de Crăciun, toata roşie şi lungă, fără motiv comercial aparent.

Aş zice că mi-am făcut cadou un Crăciun "ca-n basme": între gătit sarmale în Olanda şi petrecut seara în Red Light District. Mă intreb dacă nu e culmea exotismului să pregăteşti mâncare tradițională românească în țări îndepărtate? Sau poate intră în categoria "mâncăruri nostalgice"? Cadou de Crăciun în stil românesc, mama a trimis – la cererea noastră – un pachet cu frunze de viță-de-vie, afumătură de porc şi borş de acasă. Am înfăşurat exact 102 sarmale (numărate de soră-mea) şi le-am lăsat la foc mic cât timp am fost să vizitam Red Light District. Cum arată sarmalele de Amsterdam? Exact aşa:

Aş fi putut să-l vizitez în altă zi, dar m-am simțit îndemnată de Moş Crăciun să-l asortez cu Red Light District – nu dintr-un spirit de împotrivire la sărbătoarea religioasă, ci dintr-o înclinare către acceptarea a tot ceea ce există în lumea asta.

De altfel, a fost o experiență interesantă. Red Light District se află in cea mai veche parte a Amsterdamului. Se zice că prostituatele s-au stabilit în această zonă centrală în secolul al XIV-lea, când s-a ajuns la concluzia ca e mult mai bine să existe un astfel de cartier într-un port cum era Amsterdamul. Zice-se şi că Red Light District a fost un proiect aprobat şi susținut de biserică. E una din cele mai frecventate zone de către turişti : nu numai pentru fetele din vitrinele luminate în roşu, ci şi pentru coffee-shops, gay bars, sex-muzee… De obicei e suprapopulat, nu ai loc să te mişti, dar în noaptea asta de Crăciun e mult loc.

Nu e altceva decât o plimbare pe o stradă cu vitrine simple în care nu te îmbie haine, pantofi, dulciuri, ci fete frumoase, în costume de baie foarte decoltate şi incitante. Au corpuri subțirele, îngrijite, ai putea să le întâlneşti pe plajă şi ți-ar face plăcere să te uiți după ele. Există şi străzi laterale cu doamne mai în vârstă, cu femei mai grase sau travestiți şi transsexuali…Nu e nimic neplăcut. Cel mai vechi comerț din lume se desfăşoară calm şi-n seara asta, băieți intră şi ies din cămăruțele cu lumină roşie. Se negociază la intrare, fetele ies aşa, dezbrăcate, în frig şi discută. Un anumit zâmbet, plăcut, prea plăcut, îți aminteşte că ele sunt acolo cu un motiv, care nu e doar cel estetic. Privesc cu coada ochiului, nu am curajul confruntării directe a privirii cu privirea lor. Aceeaşi atitudine ca atunci când intri într-un magazin doar ca să priveşti şi te jenează prea marea simpatie pe care ți-o arată vânzătoarea.

Nu e voie să fotografiezi fetele din vitrine. În schimb, poți să fotografiezi liniştit lebedele de pe Amstel. Apa are şi ea reflexe roşiatice …nu vreau să caut vreun simbol în prezența lebedelor tocmai aici…îmi imaginez că ele sunt aici pentru încântarea fetelor şi a turiştilor….

Crăciun fericit din Amsterdam!

Articol scris de Angelica Helena Marinescu