Cum a fost in prima excursie Viajoa

Zilele astea punem la cale o noua iesire viajoa, dar intre timp ne-am dat seama ca am ramas datoare cu impresiile din prima calatorie organizata de noi in Rezervatia Naturala Lacul Sf. Ana si Masivul Puturosu.

1 iunie 2011
Lansam invitatia de a veni cu noi intr-un weekend la Lacul Sf. Ana. Suntem pregatite sa luam maxim opt tovarasi de drum. Acum daca or fi sase nu ne suparam, avem mai mult spatiu si ne lafaim in masini pana acolo.

3 iunie 2011
Dupa ce locurile s-au ocupat in nici jumatate de ora de la lansarea anuntului, am mai primit inca 19 de cereri peste cele opt confirmate deja. Ce sa facem? Ce sa facem?

20 iunie 2011
Inca cinci zile si plecaaaam, in gasca de douazeci :) Punem la punct ultimele detalii, dam mailuri cu programul, confirmam cu pensiunea ca e totul ok si suntem nerabdatoare sa pornim la drum.

25 iunie 2011
La intalnirea din Piata Victoriei, de la sapte dimineata, Daniela ajunge prima. Raluca si Andrei apar si ei cu ochii umflati de somn. Ii recuperam si pe Cristi, Ana, Cosmin si Ana - Maria. Cat pe ce sa plece pe munte cu alt grup care avea intalnirea stabilitam tot acolo, la aceeasi ora. Incet, incet ne strangem toti si plecam la drum.

Urmatoarea oprire: benzinaria Petrom de la intrarea in Ploiesti unde ne intalnim cu Ovidiu si Cornelia. O ocazie buna pentru a ne alimenta cu crantanele si cafea. Multa cafea :)

Prognoza meteo nu era prea roz, dar vad o urma de cer senin. Poate, totusi...

Dupa o rafala de vant si ploaie, ne oprim la iesirea din Bixad sa facem cateva poze. Ba o barza, ba o sperietoare, ba un catel care ne latra, suparat, de pe cotet. 

Reusim, cu greu, sa-i recuperam pe Cristi si Ana de pe camp si o luam din loc.

Ioana, Vali si cu Nicu sunt tare grabiti sa vada lacul de aproape. Trec in viteza pe langa punctul de belvedere si dusi sunt. Noi ne oprim si ne bucuram de priveliste :)

Iar inainte sa coboram pana la lac facem si o poza de semi-grup.(de la stanga la dreapta: Cornelia, Ovidiu, Alexandra, Daniela, Iulia, Raluca, Andrei si Adriana)

Unde ne intalnim cu ultimii doi tovarasi de drum: Romeo si al sau nazdravan (foarte, foarte nazdravan) Toooobyyyyy...

...caruia, am aflat noi imediat, ii place la nebunie balaceala :)

Poze, poze, poze, admirat lacul, amuzat copios de nazbatiile lui Tobi....

...dupa care drumetie! Ce credeati ca niste stropi de ploaie o sa ne descurajeze? Nici vorba! Noi tot facem inconjurul lacului!

La finalul turei ne tragem sufletul cu un carnat cu cascaval in fata, ceai de cirese amare si povesti despre calatorii, locuri, oameni, mentalitati.

Cat stam noi de povesti, asteptand sa intram la Tinovul Mohos, se pune ploaie. Si ce ploaie! No more Tinov Mohos pe ziua de azi. Mergem si ne cazam, dupa care dam o raita prin zona. Multa lume vede pentru prima data o mofeta, dupa care urcam pe o poteca prafuita.

De-o parte a drumului, in zare, se vad ruinele Cetatii Balvanyos, iar de cealalta parte cladiri parasite.

Andrei si Raluca se duc sa cerceteze mai de-aproape un fost bar...

...iar noi ne facem curaj si intram intr-una din casele abandonate. Gasim un calendar din 1995 si mai multe postere pe pereti. Draguta casa, pacat ca e in paragina.

Stomacul isi cere drepturile, asa ca ne intoarcem repejor la pensiune. Dupa cina ne jucam de-a detectivii cu Black Stories, iar Ana ar trebui sa primeasca o diploma pentru cel mai detectiv dintre detectivi :)

26 iunie 2011
Dupa micul dejun servit in aer liber - putin mai lung decat ne-am fi dorit multumita chelnarilor "sprinteni" - am pornit pe traseu.

Panta abrupta, drum greu, dar nimeni n-a abandanot. Chiar daca unii probabil ca ne-au bodaganit in gand si nu numai :)

La primul popas toata lumea a aflat de ce muntelui i se spune Puturosu.Iar unii chiar au vrut sa studieze indeaproape problema :)

Urmatoarea oprire: Cimitirul Pasarilor. Oare Toby o sa fie suficient de inalt incat sa nu-l dea gata emanatiile de gaz?

Se pare ca da, a zburdat fericit pe-acolo, fara sa se sinchiseasca de mirosuri dubioase.

Eiii, si de aici incolo, cu bocancii intrand pana la jumatate in namol, ne-am gandit sa rebotezam muntele in "Noroiosul".

Doar Toby parea sa fie in elementul lui si a tinut neaparat sa ne arate si noua cum e sa fii plin de noroi :)

Daaar, ce se vede-n zare?

Tinovul Buffogo...

...si a sa vedeta incontestabila...

...Roua Cerului - planta carnivora indelung fotografiata :)

Numai Toby n-a parut impresionat de Roua Cerului, in schimb a pus ochii pe batul Anei Maria.

"Baiatule, lasa-mi batul. E al meu, nu ti-l dau!" Dar ce credeti ca a mers? Doua minute mai tarziu pleca victorios cu bat cu tot.

Am reusit si noi sa plecam din Tinovul Buffogo, cu greu, dar n-am parasit zona inainte sa vizitam si Tinovul Mohos.

Intre timp Ana Maria s-a impacat cu Toby

am facut si o poza in formula completa

si ne-am indreptat ca vantul inspre Brasov, sa ne potolim foamea.

Pe aceasta cale trebuie sa le multumim celor de la Sergiana care au fost foaaarte draguti si ne-au pastrat masa chiar daca am intarziat o ora si nu i-am anuntat decat in ultimul moment.

Ne-am simtit foarte bine acolo, mancarea a fost delicioasa, iar deserturile...cum sa va spun...au fost ge-ni-a-le!

Dupa asa un weekend, ne-a fost greu sa ne despartim si fiecare sa se indrepte inspre casa lui, asa ca am mai zabaovit putin in fata masinilor, povestind vrute si nevrute.

Dar pana la urma a trebuit sa ne intoarcem acasa unde am putut sa zambit din tot sufletul si sa ne zicem multumite: na, c-am facut-o si pe asta!