Curtea de Arges - Cununia

O sa va vorbesc despre bucuria tripla a weekendului asezonat cu descoperirea unui oras, descoperirea unei genti si redescoperirea unei parti frumoase a familiei mele. Articolul este o poveste imbinata despre toate trei.

M-am tot gandit cum sa introduc in conversatie geanta Crumpler. Imi imaginam ca toata lumea se asteapta sa povestesc despre ultima calatorie de “afaceri”, despre cat de frumos s-a asezat laptopul in compartimentul special creat… asa ca mi-am zis sa pastrez povestea asta pentru mai tarziu. In schimb, am plecat cu geanta Crumpler spre Curtea de Arges, unde urma sa particip la o cununie.

Scria Adriana intr-unul din weekendurile trecute despre cum Pisa inseamna mai mult decat turnul inclinat si Curtea Miracolelor. La fel, Curtea de Arges inseamna mai mult decat Manastirea Curtea de Arges si legenda mesterului Manole.

Doar ca multi (inclusiv eu, pana ieri) nu sunt dispusi sa afle mai mult. Pe masura ce descopeream compartimentele gentii Crumpler ( Am gasit un loc special pentru rochite, cosmetice si bijuterii, cartea de citit pe drum, jurnal si ustensile de scris si loc sigur pentru portofel, telefon si chei) descopeream pe net si posibile obiective turistice. Am plecat foarte mandra la drum, sperand sa aflu detalii si indicii si la fata locului.

Norocoasa cum sunt, ma asez in autocar langa o domnisoara din Curtea de Arges, studenta in Bucuresti, dar indragostita de orasul natal. (Mi-am scris sa verific daca toate argesencele sunt la fel de frumoase ca ea, pentru ca sigur am avea succes la turistii de genul masculin.) Aflu de la ea ce e de vazut in afara de manastire si simt in vocea ei mandria unui om legat de orasul in care a crescut. Ii place la nebunie atmosfera orasului de sarbatori, cand bulevardul e impodobit si forfoteste de oameni; atmosfera orasului primavara, cand iti zambesc panselute de peste tot si infloresc magnoliile pe langa manastire si ii place toamna, cand te intampina covoarele de frunze multicolore. Rade cand intreb unde mananci cel mai bine si imi raspunde “Restaurantul sarbesc”; la fel cand intreb unde bei un suc. Rade pentru ca nu e greu sa dai raspunsurile: My Club – unde se face karaoke, un alt pub – “unde mergi ca sa te vada lumea”, Crama si Grey Club. Sunt toate in acelasi loc, asa ca daca l-ai vazut pe unul, n-ai cum sa le ratezi pe celelalte trei. Tot ea rade spunand ca in Curtea de Arges esti ca intr-o familie, toata lumea stie pe toata lumea si e greu sa ramai anonim.

Crama din Curtea de Arges

Iata cum am aflat intr-o ora mai multe lucruri despre oras decat as fi putut afla de la un birou de informatii turistice. Am fost foarte surprinsa cand am vazut ca exista un astfel de birou in Curtea de Arges, chiar in fata Curtii Domnesti.

Conform legendei, orasul Curtea de Arges a fost intemeiat de Negru Voda, cel care a pus bazele Tarii Romanesti. Independenta e pecetluita de Basarab I Intemeietorul, care a avut aici curtea domneasca pana in 1330 cand a pierdut in fata lui Carol Robert in faimoasa batalie de la Posada. In timpul secolului XIV, Curtea de Arges a devenit prima capitala a statului ce se intindea de la Dunare la Marea Neagra si Carpati, avandu-i la domnie pe Radu I, Dan I si Mircea cel Batran.

Ctitoriile acestor domnitori, cu ale lor doamne si domnite s-au pastrat pana in zilele noastre (Manastirea Curtea de Arges – Neagoe Basarab, Biserica Domneasca – Basarab I, Biserica San Nicoara – doamna Clara, mama lui Vlaicu Voda).

Ce e special in Curtea de Arges?

Biserica Olari

E construita de prima breasla din Curtea de Arges – breasla olarilor. Biserica este unicat in aceasta parte a tarii prin reprezentarea “mortii” pe peretele de est al bisericii. Trebuie sa mergeti acolo si sa simtiti fiorul pe care l-am simtit eu cautand si gasind imaginea pe peretii din exteriorul bisericii. Aparatul si geanta s-au infiorat, de asemenea, cand au aflat pe cine urmeaza sa pozam.

Ruinele bisericii San Nicoara

Intre turnul inalt, care domina asezarea unde se afla acum ruinele bisericii, si turnul-donjon al Cetatii Poienari exista un sistem de comunicare la distanta. De aici, prin intermediul unor faclii aprinse, era semnalizata apropierea dusmanilor catre ultimul refugiu al domnilor romani, aflat la 25 de kilometri departare. Tot aici, in vremurile indepartate exista un tunel, care astazi este accesibil numai pana la jumatate, de acces intre acest edificiu si Biserica Domneasca, ce trece pe sub drumul ce le desparte, soseaua de legatura Pitesti-Curtea de Arges-Transfagarasan.

Casa Norocea

Pe mine m-a cucerit aspectul exterior al casei si ideea ca pictorul Norocea (cel care a restaurat pictura Bisericii Domnesti) si-a daruit casa pentru a arata lumii cele 12 000 de piese din expozitia de etnografie si arta populara a Muzeului Curtea de Arges. Nu stiu exact cine va vrea sa mearga sa vada obiectele mestesugaresti, costumele populare din zona si tesaturile din vremea veche, dar eu va promit ca sunt minunate.

Ce a fost special la cununie?

Ca eu faceam poze la biserica Olari, fara sa stiu ca mirii sunt inauntru si se cununa fix in acel moment. Ca am aparut la nunta (sa dau noroc cu sampanie si sa zic felicitari) imbracata in verde si albastru si asortata cu geanta Crumpler – n-am apucat sa ma schimb inainte. Ca am intalnit o parte uitata din familia mea, toti extrem de voiosi si de plini de viata.

Inchei articolul cu un indemn pentru toti cei care cred ca traiesc intr-un oras mic, care nu mai poate sa ii surprinda cu nimic: “Lasati-va surprinsi, cautati povestile din spatele locurilor si oamenilor si impartasiti-le cu cei din jurul vostru!”

Le multumesc Ancai si Elenei pentru ca m-au lasat sa le ascult povestile!

~.~

Gasiti un traseu similar prin judetul Arges pe triptime.ro